Duke Nukem Forever Review

| 13.06.2011
Duke Nukem Forever Review

Era 1997 cand am jucat pentru prima oara Duke Nukem 3D, pe un
Pentium MMX. La data aceea mi-am zis ca e cel mai tare FPS din
toate timpurile, iar de atunci tot astept sequel-ul.

Au trecut multi ani de atunci, iar dupa numeroase amanari, nu ma
asteptam sa mai fie vreodata lansat. Totusi acest moment a sosit cu
chiu cu vai…Gearbox Software au continuat munca inceputa de 3D
Realms cu multi ani in urma.Totusi 2011 este anul pe care sigur
multi nu il vor uita prea curand. Este anul in care Duke Nukem
Forever a fost in sfarsit lansat! Da, acel joc care nu credeam ca
va mai vedea vreodata lumina zilei!

Probabil toti ne intrebam : oare sa fie jocul magnific, regele
FPS-urilor pe care toti ni l-am imaginat? sau o dezamagire totala
si trista in acelasi timp, din simplul fapt ca nu ne-am dori ca
Duke Nukem sa ajunga pe apa sambetei?

Ei bine povestea sta cam asa : Extraterestrii invadeaza Pamantul.
Cine sa ne salveze? Nimeni in opinia Presedintelui Americii,
deoarece el negociaza cu liderul extraterestrilor.In acelasi timp.
Pentru moment extraterestrii par pasnici, moment ce imi aduce putin
aminte de filmul „Mars Attack”.In fine Duke Nukem apare in prim
plan, ultra iritat de prezenta extraterestrilor pe Pamant si mai
ales mult mai iritat de prezenta lor pe teritoriul tarii lui.
El este contactat de Presedinte alaturi de generalul Graves, pentru
a i se comunica sa stea deoparte de data aceasta deoarece situatia
este sub control. Cel putin in opinia Presedintelui. Intre timp tu
te poti aventura prin Penthouse-ul tau personal alaturi de cele
doua „bebeluse” ale tale. Poti juca biliard, te poti duce la
toaleta sa iti admiri freza, reviste pentru adulti, poti
interactiona cu multe obiecte din jurul tau. Indeplinirea cu succes
a acestor mini-obiective au ca rezultat, un boost al EGO-ului tau.
Un fel de Health Bar regenerativ. Unele ti-l maresc temporar in
timp ce altele cum ar fi infragerea a unor diferiti Bossi au efect
permanent.

Toate bune si frumoase, pana cand extraterestrii se satura de viata
lor pasnica pe Pamant, si trec la modul ofensiv incepand cu Las
Vegas si multe alte locatii pe parcursul povestii. Punctul
„decisiv” al povestii sa spunem asa mai ales pentru extraterestri,
incepe in momentul in care se decid sa atace locuinta mai marelui
Duke Nukem. Si nu asta il enerveaza pe Duke cel mai mult, ci faptul
ca cele doua bebeluse i-au fost rapite de catre inamic. All hell
breaks lose, Duke jura razbunare extraterestrilor iar de aici
continua sirul povestii. In total constand din aproximativ 8-10ore
de joc, poate si mai mult. Dupa atatia ani in development, o
poveste scurta ar fi insemnat probabil un dezastru intergalactic
🙂

Dupa prezentare in cateva detalii a povestii jocului, sa trecem la
grafica jocului. Nu este un Crysis killer daca vreunul dintre voi
se astepta la asta. Versiunea de PC arata cel mai bine, insa nu
prea demn de anul 2011, tinand cont de multele titluri ce au iesit
in ultimul an si care vor urma si anul acesta iar din punct de
vedere grafic arata extraodinar.
Dar daca nu va intereseaza mai deloc partea grafica a jocului ,
atunci nu va fi un mare impediment in a va bucura de DNF. Se cunosc
anii de development trecuti….unele nivele arata pot sa spun
impecabil, in timp ce altele te fac sa te intrebi daca nu cumva
acest joc era predestinat anului 2004.Pe langa acele nivele mai
„moderne” sunt de altfel si restul de nivele care arata mai putin
bine. Texturi slefuite, obiecte cu un detaliu slab, un mediu
inconjurator deloc placut la ochi.

Asta fiind vorba despre versiunea de PC, unde cea de console are
niste probleme serioase as putea spune.Versiunea PC evident este
mai buna, unde toate minus-urile versiunii de console, sunt
valorificate corect .Asta nu il face un joc mai bun dar totusi
ofera o experienta mai placuta in timp ce il veti juca.

Cum spuneam versiunea de console sufera la greu..rezolutie sub-HD,
texturi spalacite, unele din ele refuzand sa se incarce,
antialiasing aproape inexistent dand nastere unor „scarite”
suparatoare, sacadari pe unde apuca, framerat inconsistent, toate
astea contribuind la un control greoi.
Ca tot veni vorba despre control, se cunoaste ca Duke Nukem Forever
a fost construit avand in minte consolele…cel putin la control.
Versiunea de PC avand doua optiuni care bat la ochi, gen aim assist
si optiunea mouse precision care intr-un fel ar spune „daca ti se
pare controlul cam sarac, atunci activeaza aceste doua
optiuni”.

Insa pana si versiunea de console pare sa fie afectata de acelasi
control greu si inconsistent. Ce sa mai… jocul parca ar mai fi
avut nevoie de vreo cateva luni bune de finisari.
Oricum, gameplay-ul mai presus de toate nu-i asa? gameplay-ul este
simplu si rapid. Duke Nukem Forever nu profita de un sistem de
cover, el fiind un simplu shooter banal ca pe vremuri. Aiming down
the sight este inexistent si el.Cu click dreapta putand executa un
simplu zoom-in si nimic mai mult. Miscarea jucatorului este cum ar
trebui si sa fie intr-un joc ce iti permite sa iti vezi propriul
corp.Destul de lejera, incluzand jump, crouch, melee (prone nu), ce
te vor ajuta pe parcurs sa treci cu bine anumite nivele.Dar poate
ca e mai bine asa. Totusi el profita de viata regenerativa. Nu e un
lucru chiar rau, dar parca un Health Bar classic era mai potrivit.
Cum am spus iti poti vedea picioarele cand mergi, alergi sau
executi alte actiuni, sincer un lucru care ma incanta.

Fizica jocului este similara cu cea din Half Life 2. De fapt si
puzzle-urile ce trebuiesc rezolvate sunt similare cu cele din HL2.
Butoaiele se rostogolesc cum trebuie iar cand e nevoie „ajutor”
puteti pune muschii lui Duke la treaba si carati singuri butoaiele
pentru a va ajuta in anumite situatii sau pentru a va zdrobii
inamicii, precum si alte diferite obiecte intampinate in
cale.

Interactivitatea cu mediul inconjurator este la ea acasa. Puteti de
la simplul dat drumul apei la ghiuveta pana la a desena o schema pe
o plansa, interactiona cu luminile, a urina la toaleta, a comanda o
masinuta teleghidata si multe altele. M-a surprins placut faptul ca
pana si un ceas dintr-o incapere anume simula exact un ceas real.
Toate limbile invartidu-se corect iar ora fiind exact aceeasi cu
cea la care eu priveam la ceasul meu antic.
Actiunea se desfasoara linear. Intri in locatia A elimini toti
inamicii, treci la locatia B si tot asa.
Armele sunt numeroase, 13 la numar iar Duke poate cara doar 2 arme
odata. Printre ele numarandu-se si clasicele Shrink Ray care poate
micsora inamicii si doar uitandu-te in jos si trecand peste ei,
automat piciorul tau ii va transforma in carne presata. De
mentionat este faptul ca nu sunt arme noi. De fapt nici inamici noi
unici fata de Duke Nukem 3D.

Cu toate ca armele gen Shrink Ray-ul, Shotgun-ul (o yea!!) si
Devastator-ul sunt printre cele mai satisfacatoare arme si totodata
cele mai „letale”, ar fi prins bine o noua gama de arme.
Nu stiu cum nimeni care s-a implicat in producerea acestui joc, nu
s-a gandit sa implementeze arme noi in joc. Mai ales ca in momentul
in care cei de la Gearbox au deschis forumul pentru Duke Nukem
Forever, au facut pana si un sticky thread cu idei de arme noi ale
fanilor. Iar cele mai cool sa zicem asa vor fi incluse in joc. Se
pare ca nu au mai apucat din pacate.

Bataliile cu mai marii inamici, nu necesita prea mare incordare a
creierului. Ei trag spre tine, tu te feresti si tragi spre ei. Dupa
ce ii pui la pamant, trebuie sa va grabiti si va duceti repede spre
el, unde veti activa un „joculet” in genul God of War dar mai
sarac, si consta desigur in a apasa un anumit buton pentru a
escalada inamicul sau al lovi acolo unde ne doare mai rau pe noi
barbatii, dupa care mai indica sa apasati inca odata un buton, Duke
mai scoate ceva din inamicul ametit si asta a fost toata lupta.
Pana si pe dificultatea cea mai grea, nu am intampinat probleme mai
deloc. Boss fight invechit ce sa mai…
Alte puzzle-uri ce va ies in cale sunt clasice gen, rastoarna un
obiect sa cada peste celalalt ca sa creeze un drum liber sau misca
niste tevi prin care trece abur incins in asa fel incat sa
elibereze aburul unde trebuie. Sau situatii cand sunteti micsorat
si trebuie sa va descurcati printr-o bucatarie (de_rats) alergand
pe dupa sticle de mustar,ketchup, dand cozi de maturi la o parte,
suindu-va pe mese pentru a ajunge la un buton, plimbari cu masinuta
RC si multe alte asemenea situatii.

Multiplayer-ul este si el doar un multiplayer simplu si nimic
inovativ. Clasicele mod-uri Deathmatch,CTF,King ot fhe Hill
suficiente sa va tina lipit de aces mod destul timp.
Hartile in sine sunt destul de simple si cat de cat bine realizate.
Mici de altfel. Nu va asteptati la harti mari.

Ca incheiere, Duke Nukem Forever a ramas un joc din anii ’90.
Glumele facute de Duke Nukem sunt neschimbate cand vine vorba de
umorul propriu. Duke Nukem razand de Power Suit-ul lui Master Chief
din seria Halo sau despre Valve cand vine acel puzzle cu tevi, pana
la referinte despre Universal Soldier GR44. Sincer asteptam mai
mult de la acest joc. S-a ratat de mult lansarea lui…cum spuneam
pare mai mult un joc facut pentru publicul din 2003-2004. Totusi
cei pe care nu ii intereseaza poveste solida plina de mistere si
intortocheli, drama si vor doar ceva simplu si fun in acelasi timp,
probabil ceva care sa le aduca aminte de anii in care cu totii
strangeam bani pentru un GeForce 2 un Pentium, cand acest joc Duke
Nukem se potrivea perfect cu acele vremuri, vor lasa deoparte toate
inconvenientele acestui joc si se vor bucura din plin de el. HAIL
TO THE KING BABY!

Tags: