Welcome to Starcraft 2!

| 10.06.2011
Welcome to Starcraft 2!

Doisprezece ani. Atâta timp a trecut de atunci de când a început
aşteptarea. Am trecut de la copilărie la adolescenţă, iar apoi la
maturitate în toţi aceşti ani. Era 1998 când ochii mei se delectau
pentru prima oară cu un RTS magnific. Nu era primul RTS, dar era
primul magnific. Prin 1994 jucasem primul RTS, pe când aveam vreo 5
ani, era vorba de Warcraft II – un univers al aceleaşi companii.
Apoi a urmat Age of Empires şi apoi Rise of Rome. Însă parcă nimic
nu m-a impresionat precum a făcut-o jocul despre care vă
vorbesc.

Trei rase, trei tipuri de joc total diferite, trei tipuri de
gândiri, trei tipuri de trăiri, zeci de ideologii. Un gameplay
inedit, dar nicidecum cel mai bun: pathfinding-ul era OK, dar chiar
şi atunci erau jocuri mult mai bune. Însă era printre primele
strategii (vizuale, nu doar text-based) care propunea un sistem de
checks and balances. Fiecare unitate din joc, oricât de sus era în
tier avea o contra-unitate care, la rândul ei, era subjugată de a
treia. Puteai să faci şi doar un singur tip de unitate, dar contra
unui oponent bun, era mult mai greu să fii învingător.

Acest joc a atins apogeul însă după expansion şi după mulţi ani. A
fost ca vinul, cu cât îmbătrânea, cu atât devenea mai bun. Şi asta
nu e doar o întâmplare, compania despre care vorbim, Blizzard
Entertainment, a publicat nenumărate patch-uri ce au balansat şi
mai mult jocul.

Au trecut anii, iar acest joc a devenit o icoană a eSportului – a
unui nou tip de sport. A unui sport pe care unii îl condamnă, un
sport ce necesită foarte multe sacrificii. Acest joc a devenit atât
de popular în unele ţări (Coreea de Sud), încât termenul de foreign
se referă la orice jucător din spaţiul acestei ţări. Mulţi dintre
jucătorii profesionişti din această ţară au fost scutiţi de
serviciul militar obligatoriu, alţii au fost angajaţi drept
tacticieni militari, iar alţii au câştigat sute de mii, chiar
milioane de dolari.

După 12 ani jocul era la fel de popular. Poate mai popular fiindcă
urma să apară continuarea, iar cei neiniţiaţi vroiau să vadă
înainte de toate ce reprezenta originalul.
Şi aici începe totul… aşteptarea s-a terminat anul trecut când am
pus pentru prima oară mâna pe box-ul de la Starcraft 2: Wings of
Liberty.

Aşteptasem din 2007 momentul acesta, 2007 fiind anul anunţării
oficiale ale acestui joc.
Cu o zi după lansarea oficială, puteam fi găsit pe Battle.net drept
Tezeu#951. Pot fi găsit şi acum. Atât în joc, cât şi în unele
competiţii (de amatori deocamdată, din vară sper să fac pasul către
semi-pro).
Starcraft 2 este mult mai bun decât Starcraft. Nu este la fel de
greu deoarece a fost îmbunătăţit cu mult pathfinding-ul astfel
încât a scăzut media de APM (actions per minute) la toate
nivelurile. Înainte trebuia să clicuieşti de 20-30 de ori ca să
ataci ca un profesionist, acum e de ajuns să o faci doar de 2-3
ori. O dată cu pathfinding-ul a fost schimbat şi metagame-ul. Prin
metagame se înţelege printre altele modul prin care jocul evoluează
pentru fiecare rasă, modul în care joacă fiecare rasă. Spre
exemplu, terranul (pentru necunoscători: oamenii) se joacă ca în
orice strategie. Îţi construieşti bază, un număr de unităţi medii
(cost/calitate) etc. Zerg-ul însă, se joacă altfel. Zerg-ul e o
rasă swarm, o rasă care în 30 de secunde poate avea o armată cât un
terran în 20 de minute dacă-l laşi să se dezvolte atât de mult, e o
rasă economică care, atunci când lupta o cere, poate aduce în luptă
sute de unităţi, nu la fel de scumpe, dar numeroase în aşa fel
încât echilibrează scenariul. Iar ultima rasă este Protoss-ul. A
doua rasă extraterestră, o rasă mai spirituală, o rasă care-şi
respectă specia, o rasă puternică, mult mai puţină la număr, dar cu
luptători foarte puternici.

Jocul a îmbunătăţit şi macro-ul şi micro-ul. Acestea două sunt
prescurtări de la macromanagement şi micromanagement. Macro-ul se
referă la modul în care reuşeşti să-ţi construieşti o bază şi să
culegi resurse într-un mod cât se poate de aproape de perfect, iar
micro-ul este managementul unităţilor, adică cât de mult poţi să
controlezi unităţi individuale, să le foloseşti abilităţile, să te
foloseşte de terrain spre avantajul tău etc.

Altă inovaţie a fost Battle.net 2.0. Unii îl condamnă, uneori o fac
şi eu, alţii îl idolatrizează. Battle.net 2.0 este noua platformă
Online a celor de la Blizzard Entertainment. Iar această platformă
este warez-free. Toţi jucătorii de Starcraft 2 o fac online, cu un
cont care reprezintă un singur caracter (aici mie îmi displace). Nu
există LAN, deci toate competiţiile se fac pe Battle.net 2.0. Îmi
place că poţi să dai add prietenilor tăi de pe Facebook care au
jocuri de la Blizzard (WoW şi Starcraft 2 în acest moment). Deci
poţi vorbi cu prietenul tău mag de pe realm-ul Sylvanas fără
probleme! Diablo 3, pe care-l aştept cu nerăbdare, va fi mai mult
ca sigur implementat tot sub tutela Battle.net 2.0.
Nu prea mă interesează grafica, ci mai mult gameplayul, dar sunt
mulţi care nu se pot atinge de un joc dacă nu arată excelent. Ei
bine, Starcraft 2 arată fenomenal pe Ultra (cea mai mare setare
care afectează cu adevărat calitatea grafică în multiplayer) fiind
unul dintre puţinele jocuri de strategie în care PhysX este
implementat superb.

Pentru mine campania din Starcraft 2: Wings of Liberty a fost o
mare dezamăgire. Dacă storyline-ul din Starcraft a fost absolut
demenţial, cel din Starcraft 2: WoL a fost parcă-parcă smuls
dintr-o telenovelă cu aere sci-fi.

Acum aştept expansion-ul Heart of the Swarm care va aduce noi
unităţi, noi strategii şi, sper eu, o campanie mult, mult mai
frumoasă.

Iar înainte să închei, vreau să discut puţin despre eSports acum
când a apărut Starcraft 2. Coreea a rămas încă ţara cu cei mai
mulţi jucători de Starcraft, aceasta devenind o profesie (da, o
profesie!), ba chiar sport naţional. Jucătorii care vor să devină
profesionişti se duc şi se antrenează în Coreea. Iar acolo se ţine
şi World Cyber Game. Abia aştept WCG-ul de anul acesta să văd ce
nebunie va fi cu Starcraft 2, mai ales că am văzut ce nebunie a
fost la MLG în Statele Unite! Concursuri, concursuri, profesii,
profesii, poate unii vă întrebaţi cât se câştigă? Păi la MLG
Columbus #1 a luat 5.000 USD, dar e turneu regulat, la final #1
primeşte 50.000 USD. Şi nici locul 8 nu pleacă cu mână
goală…

Lăsând banii la o parte, Starcraft 2 merită jucat măcar jumătate de
oră pe zi… de către oricine!

Starcraft 2 este un FENOMEN!

Tags: