Metroid: Samus Returns Review: modernizarea unui clasic

Autor: Cătălin Niţu | 29.10.2017
Metroid: Samus Returns Review: modernizarea unui clasic

Seria de jocuri Metroid este una dintre cele mai influente din portofoliul Nintendo. Aceasta a dat naştere unui întreg gen, care pe parcurs a fost perfecţionat de Konami, astfel primind denumirea populară de „Metroidvania”. Cu toate acestea, Metroid este una dintre cele mai slab vândute licenţe Nintendo, lucru care a dus la lansări foarte rare în ultimii câţiva ani. Odată cu Samus Returns însă, Metroid are şansa să revină în atenţia gamerilor, oferindu-le şansa de a juca din nou una dintre poveştile mai puţin cunoscute din serie: cea din Metroid II.

Astfel, Metroid: Samus Returns nu este un joc 100% original, fiind bazat în linii mari pe jocul de pe originalul Game Boy, povestea urmând acelaşi fir narativ (nu vă aşteptaţi la ceva foarte elaborat, vorbim totuşi despre Nintendo). Cu toate acestea, noul titlu nu este tocmai un „remaster” al jocului original de Game Boy, ci mai degrabă o reimaginare, un adevărat remake, cu un design al nivelurilor aproape complet nou, care introduce noi abilităţi pentru Samus, noi posibilităţi în gameplay şi, pentru a doua oară în seria de sidescrollere Metroid, grafică 3D (primul sidescroller 3D din serie fiind Metroid: Other M de pe Wii).

Metroid Samus Returns

Metroid Samus ReturnsMetroid Samus Returns

Cei obişnuiţi cu jocurile Metroid, sau alte titluri Metroidvania, ştiu la ce să se aştepte din punctul de vedere al gameplay-ului. Avem de a face cu un joc sidescroller a cărui acţiune are loc pe un plan 2D, protagonistul fiind nevoit să exploreze nivelurile vaste, să dobândească noi arme şi atacuri, cât şi abilităţi care îi permit să avanseze, să se lupte cu boşi din ce în ce mai puternici şi, nu în ultimul rând, să elimine nenumăraţi inamici pe parcursul celor 10-12 ore de gameplay.

Foarte interesantă la Samus Returns este atenţia la detalii pe care a acordat-o Mercury Steam (studioul spaniol responsabil şi pentru cele mai recente jocuri Castlevania). Dacă nu ai şti dinainte, nu ai realiza că noul joc Metroid nu a fost dezvoltat intern de Nintendo. Totul, de la modul în care eroina Samus se mişcă, la atmosferă şi până la stilul grafic, este complet autentic, aliniat la ceea ce fanii Metroid se aşteaptă de la jocurile acestei serii. Fiind vorba despre un remake, cei de la Mercury Steam şi-au rezervat câteva libertăţi artistice pentru modul în care anumiţi inamici apar în 3D faţă de sprite-urile alb-negru de pe Game Boy, însă totul se îmbină atât de bine, încât cu greu poţi găsi ceva care nu se împacă din punct de vedere vizual cu universul Metroid.

Metroid Samus Returns

Metroid Samus ReturnsMetroid Samus Returns

Putem vorbi toată ziua despre cum Metroid II de pe Game Boy a fost transformat în Samus Returns pentru 3DS, însă toate aceste detalii vizuale nu ar reprezenta nimic dacă gameplay-ul nu ar fi bine pus la punct. Aici este locul unde seria Metroid a excelat întotdeauna, iar noul titlu nu dezamăgeşte, însă este puţin limitat de particularităţile platformei pe care a fost lansat. În ciuda faptului că avem de-a face cu un joc limitat la 30 de cadre pe secundă, controlul este foarte precis, iar comenzile foarte rapide, uneori oferind senzaţia unui titlu ce rulează cu 60fps. Schema de control este foarte familiară celor care au jucat jocuri Metroidvania în trecut, cu un buton pentru sărit şi unul pentru atac (B şi Y), însă mai interesant este ce au făcut cei de la Mercury Steam cu restul de butoane de pe 3DS.

Întrucât Metroid: Samus Returns este un joc lansat în 2017, avem de a face cu sisteme moderne de joc precum „counter”, posibilitatea de a respinge atacurile inamicilor şi de a-i elimina dintr-o singură lovitură, în cazul în care acţiunea a avut succes. Counter-ul poate fi executat pe majoritatea inamicilor, beneficiind de un buton dedicat (X). Butonul A este folosit doar pentru dialoguri, drept confirmare, în timp ce butoanele din partea de sus, L şi R au funcţii foarte importante. L activează modul de ţintire liberă, putând folosi stick-ul analogic (Circle Pad) pentru direcţie, lucru care „ancorează” personajul în loc, în timp ce R este butonul care trebuie ţinut pentru lansarea de rachete. D-Pad-ul este însă dedicat unor abilităţi speciale, complet noi pentru Samus Returns, care pot activa un scut, un mod de atac mai puternic, un radar pentru explorare, cât şi posibilitatea de a încetini timpul.

Metroid Samus Returns

Metroid Samus ReturnsMetroid Samus Returns

Cei care ar prefera controlul cu D-Pad-ul nu pot face schimbul între acesta şi Circle Pad, un dezavantaj condiţionat de numărul de butoane de pe 3DS, titlurile Metroidvania fiind întotdeauna mai greu de controlat cu un stick analogic. De asemenea, având în vedere că toate butoanele de pe consolă sunt folosite deja, activităţile precum schimbarea tipului de rachete sau selectarea unui punct de teleportare se face doar de pe touchscreen. Nu este un inconvenient foarte mare în mod normal, însă schimbarea rachetelor într-o luptă cu un boss foarte puternic de pe touchscreen poate duce la greşeli nedorite.

O mare parte din joc are loc în subteran, Samus explorând mai degrabă cavernele planetei SR388 decât suprafaţa acesteia. Cu toate acestea, jocul oferă o diversitate destul de mare atunci când vine vorba despre design-ul nivelurilor. Întrucât seria a făcut trecerea de la grafică 2D la 3D, fundalurile nu mai sunt simple imagini statice, sau o culoare neagră simplă. În spate pot fi văzute alte caverne, cascade, laboratoare secrete, iar ciocnirile cu unii boşi pot folosi spaţiul din fundal în moduri foarte interesante. Cu toate aceste animaţii care au loc pe ecran tot timpul şi în ciuda paletei de culori foarte stridente, atmosfera apăsătoare a seriei nu a dispărut. Samus pare să fie la fel de izolată de restul universului precum în celelalte titluri mai vechi ale seriei, muzica adăugând câteva puncte în plus la acest capitol.

Metroid Samus Returns

Metroid Samus ReturnsMetroid Samus Returns

Un aspect dezamăgitor al lui Samus Returns este reprezentat însă de multe dintre întâlnirile cu boşii. Titlurile Metroidvania oferă întotdeauna confruntări cu personaje puternice, al căror design al atacurilor devine un adevărat puzzle, fiecare necesitând puţin „trial & error” pentru a putea fi învins. Situaţia nu este foarte diferită în noul Metroid, însă numărul întâlnirilor cu boşi (peste 40) a necesitat puţin copy/paste. În prima parte a jocului întâlnim diverse variaţii ale aceloraşi 3-4 tipuri de boşi, cu aceleaşi atacuri, forma şi obstacolele în plus ale arenei făcând diferenţa între lupte. Cu toate acestea, nicio întâlnire cu un boss nu este „floare la ureche”, aceştia crescând în putere odată cu jucătorul. Design-ul lui Samus Returns este realizat în aşa fel încât jucătorul să nu se simtă niciodată prea puternic în faţa obstacolelor.

Desigur, există şi acele câteva întâlniri cu boşi cu design unic, cu atacuri specifice, pe care trebuie să îi „înveţi” jucând lupta de mai multe ori, până când vezi toate atacurile, înveţi timpii mişcărilor şi poţi cu uşurinţă să observi animaţiile de atac cu mult înainte ca inamicul să înceapă atacul. Ultimele trei lupte cu boşi, chiar şi pe dificultatea normală, sunt unele dintre cele mai complexe pe care le-am întâlnit în ultimii ani, fiind undeva la nivelul boşilor din Dark Souls. De fapt, întregul joc este dedicat gamerilor mai „hardcore”, chiar şi parcurgerea nivelurilor deja explorate fiind plină de pericole, iar fiecare „counter” ratat poate face diferenţa dintre progres în joc sau întoarcerea la ultimul punct de salvare. Da, jocul foloseşte puncte de salvare, singurele checkpoint-uri adevărate fiind înainte de luptele cu boşii. Practic, dacă mori într-o confruntare cu un boss, te întorci la uşa de dinainte de luptă. Dacă mori într-un nivel obişnuit, nu există alte checkpoint-uri în afara zonelor de salvare şi camerei boss-ului pe care tocmai l-ai învins.

Metroid Samus Returns

Metroid Samus ReturnsMetroid Samus Returns

Tehnic, Samus Returns este foarte bine pus la punct. În cele peste 15 ore pe care le-am investit în joc nu am întâlnit bug-uri, iar framerate-ul rămâne blocat la 30 FPS aproape tot timpul. Singurele momente în care framerate-ul pare să scadă sunt cele câteva secvenţe cinematice care apar în timpul luptelor cu boşi sau atunci când se întâmplă ceva important pentru poveste, însă doar două sau trei dintre acestea sunt afectate. Utilizarea funcţiei 3D de pe 3DS este recomandată pentru cei care pot suporta acest mod de afişare pe perioade îndelungate, însă nici în modul 2D jocul nu este tocmai „urât”. Desigur, de la apropiere, texturile sunt la rezoluţie mică, iar modelele 3D nu sunt foarte complexe, însă vorbim despre o consolă portabilă lansată în urmă cu şase ani. Astfel de limitări sunt aşteptate, însă chiar şi aşa, Metroid: Samus Returns este unul dintre cele mai arătoase titluri de pe această platformă.

Metroid: Samus Returns este o combinaţie aproape perfectă de design clasic într-un pachet modern, fiind astfel un titlu plin de momente surprinzătoare, chiar şi pentru cei care au jucat originalul Metroid II. Dacă aveţi un Nintendo 3DS la îndemână şi sunteţi fani ai genului, nu aveţi motive să nu încercaţi noul Metroid. Acesta este unul dintre cele mai bune jocuri de pe această platformă şi cu siguranţă unul dintre ultimele titluri cu adevărat importante de pe 3DS, înainte ca atenţia Nintendo să se concentreze complet asupra noului Switch. Jocul de faţă poate fi şi o portiţă de intrare pentru cei neiniţiaţi în acest gen de jocuri sau chiar şi în seria Metroid, povestea fiind prea puţin importantă pentru a influenţa plăcerea de a juca un sidescroller atât de bine pus la punct.

Metroid Samus Returns

Părţi pozitive
  • design al nivelurilor excelent
  • unul dintre cele mai bune „remake-uri” de pe piaţă
  • asemeni altor jocuri Nintendo, abordează conceptul „gameplay first”
  • anumite confruntări cu boşii sunt excelente, dar şi dificile
Părţi negative
  • schema de control este limitată de particularităţile platformei 3DS
  • boşi repetitivi în prima parte a jocului
  • povestea se rezumă la cele câteva linii de text din intro