Need for Speed: SHIFT 2 Unleashed – Dezlănţuit încă o dată

| 27.04.2011
Need for Speed: SHIFT 2 Unleashed – Dezlănţuit încă o dată

În anii ’90, numele seriei Need for Speed era sinonim cu genul
care reprezenta jocurile ce implicau cursele cu maşini. Ulterior,
după o perioadă, Need for Speed a revenit în forţă cu titlurile
Underground, unde supercar-urile lăsau locul maşinilor normale,
tunate însă la sânge şi personalizate până la cel mai mic
detaliu vizual
. Treptat însă, alte nume mari s-au ridicat,
serii precum Gran Turismo sau Forza Motorsport furând coroana pe
care Need for Speed o purta altădată cu dezinvoltură.

În 2009, cel de la Electronic Arts s-au decis să abordeze din nou
acest segment al genului, ancorat oarecum în realitate şi
orientat mai degrabă către latura de simulator.
Astfel a luat naştere Need for Speed: Shift, un titlu ce ameninţa
supremaţia celor două serii amintite mai devreme şi care avea de
partea sa mai multe avantaje importante.

În primul rând, Need for Speed a fost dintotdeauna o serie
multiplaform
, orientată către toţi deţinătorii de sisteme
dedicate gaming-ului, fie ele console sau PC-uri. În al doilea
rând, chiar dacă la acea vreme noul Shift ataca segmentul de piaţă
dominat de Gran Turismo şi Forza Motorsport, o făcea înaintea
apariţiei celor mai noi iteraţii ale acelor serii. Astfel, toţi cei
cărora le lipsea răbdarea necesară pentru a aştepta încă o vreme
(Gran
Turismo 5
a apărut un an mai târziu!) se puteau refugia în
alternativa propusă de Electronic Arts.


Need for Speed SHIFT 2

Îmbucurător, din punct de vedere calitativ, primul Shift nu
a fost un joc deloc rău
, oferind o experienţă mulţumitoare
pasionaţilor de curse cât de cât realiste, desfăşurate pe circuite
închise. Bineînţeles, jocul avea şi unele probleme, optimizarea
precară pentru plăcile video AMD/ATi putând fi amintită la acest
capitol. Era clar că reţeta studioului producător (Slightly Mad
Studios) avea potenţial, calitate pe care Electronic Arts a dorit
să o descătuşeze prin
SHIFT 2: Unleashed
. Reuşeşte însă această continuare să
corecteze neajunsurile precursorului şi să aducă ceva nou în cadrul
genului?

Din păcate, raspunsul este, în mare parte, negativ. SHIFT 2:
Unleashed nu este un joc mai prost decât primul titlu al seriei,
însă anii au trecut, iar Forza Motorsport 3 şi Gran Turismo
5 reprezintă noile etaloanele pe care proaspătul membru al familiei
Need for Speed trebuie să le depăşească
. Principalul
avantaj al primului Shift (apariţia pe piaţă înaintea concurenţei)
s-a întors de această dată împotriva noului Unleashed, care nu
reuşeşte să facă faţă bogaţiei de opţiuni oferite de cele două
titluri amintite mai devreme.

Spre exemplu, oferta constituită din cele peste o sută de
maşini prezente în SHIFT 2
pare sărăcăcioasă în comparaţie
cu sutele (sau chiar miile, atunci când vorbim de Gran Turismo) de
maşini prezente în jocurile concurenţei. Sigur, se poate oricând
contesta utilitatea anumitor modele din celelalte titluri,
SHIFT 2 concentrându-se pe o selecţie de maşini
atrăgătoare
, pornind de la modele de stradă şi ajungând la
bolizi special preparaţi pentru curse. Un plus pentru jocul celor
de la Slighty Mad este prezenţa maşinilor Porsche, pentru care
Electronic Arts încă deţine licenţa.


Need for Speed SHIFT 2

Ce-ar însemna însă toate aceste maşini fără probele prin care să
fie puse în valoare? Ei bine, aici SHIFT 2 încearcă să propună o
structură mai elaborată a modului de joc carieră, un pic
nepotrivită pentru publicul-ţintă căruia i se adresează acest
joc
. Pasionaţii de simulatoare nu sunt atât de interesaţi
de filmuleţe sâcâitoare cu şoferi necunoscuţi care dau indicaţii
preţioase şi nici de meniuri cu design tribal, ci mai degrabă caută
o interfaţă curată şi funcţională, în stilul celei
prezente în Forza Motorsport 3. Măcar s-a abandonat ideea de a
colecţiona stele, cu ajutorul cărora se progresa în cariera
primului Shift. Acum, fiecare clasare pe locurile fruntaşe aduce
puncte de experienţă, cu ajutorul acestora jucătorul având
posibilitatea de a avansa în nivel, atingerea unor niveluri
avansate deblocând noi porţiuni ale campaniei single player.

S-au păstrat şi câteva idei bune din primul Shift, cum ar fi
răsplătirea şoferilor pentru abordarea corectă a tuturor
virajelor de pe un circuit
. Acest gen de obiective adaugă,
la rândul lor, experienţă suplimentară la totalul strâns de
jucător. Pe lângă deblocarea de întreceri şi probe suplimentare,
această experienţă suplimentară aduce şi noi upgrade-uri
pentru maşini sau chiar deblochează vehicule noi
.

S-a păstrat şi modalitatea prin care se determină cel mai potrivit
raport dintre dificultate şi realism, aceste setări realizându-se
chiar la începutul modului carieră, prin intermediul câtorva curse
de test. Din păcate, nici controlul nu se poate spune că se
ridică la cote mulţumitoare de realism sau accesibilitate

şi nici dificultatea nu este prea bine scalată. Astfel, în lipsa
unui volan, maşinile din SHIFT 2 dau impresia de prea multă
inerţie, cumulată cu pneuri parcă realizate din săpun.


Need for Speed SHIFT 2

Nu de puţine ori ai sanzaţia că eşti la volanul unii sănii care
alunecă prea mult pe gheaţă şi nu a unei maşini special preparate
pentru curse. Lucrurile sunt cu adevărat grave atunci când este
folosită tastatura, situaţia îmbunătăţindu-se semnificativ
atunci când este folosit un controller analogic
. Totuşi,
SHIFT 2 rămâne departe de controlul şi fizica maşinilor din Gran
Turismo 5. Acest lucru este evident în cadrul competiţiilor de
drift, unde lucrurile au rămas la fel de problematice ca şi în
primul Shift.

Cât despre dificultate, să spunem că modul în care a fost gândită
aceasta nu este tocmai cel mai fericit. Chiar dacă alegi să
concurezi împtriva unor concurenţi de nivel mediu, chiar dacă eşti
decis să umileşti AI-ul pe nivelul maxim de dificultate, vei
întâmpina nişte probleme care nu ţin neapărat de propria
neîndemănare. Maşinile adversarilor sunt programate în aşa fel
încât să fie mereu de nivel asemănător cu cea proprie, neexistând
posibilitatea de te departaja lejer de restul plutonului. Apoi, în
loc să depăşească precum intr-o compeţitie sportivă,
şoferii controlaţi de AI au supărătoarea tendinţă de a te
lovi
, fie cauzând pagube irecuperabile propriei maşini,
fie eliminându-te de pe traseu, fără şanse reale de a recupera
poziţiile pierdute.

Lucrurile mai pot fi drese cât de cât prin adăugarea de componente
care sporesc peformanţa maşinii alese. Meniul dedicat
upgrade-urilor este surprinzător de cuprinzător
, modul în
care sunt structurate aceste componente aducând aminte din nou de
Gran Turismo. Există în continuare şi upgrade-ul numit „The Works”,
care instalează pe maşină pachetul complet de piese capabile să
transforme orice trăsurică într-o veritabilă rachetă cu reacţie. O
singură obiecţie ar trebui făcută la acest capitol: NOS-ul
nu are ce căuta într-un asemenea tip de joc
, oferind
avantaje nemeritate într-o competiţie sportivă. Tot la capitolul
opţiuni prezente (în exces) dar fără utilitate într-un asemenea joc
se află şi personalizarea la nivel vizual, cu tot felul de
accesorii, vopsele sau briz-briz-uri care pot transforma un vehicul
arătos într-o veritabilă demonstraţie de prost gust.


Need for Speed SHIFT 2

O oarecare superficialitate reiese şi din modul în care au fost
realizate traseele. Multe dintre ele sunt inspirate din realitate,
cele fictive fiind plasate totuşi în oraşe importante de pe
mapamond, cu decoruri pe măsură (cum ar fi Miami). Totuşi, deşi
acestea sunt bogate în detalii, lipseşte o reproducere
fidelă a circuitelor propriu-zise
. Este o diferenţă
perceptibilă chiar şi de către un neiniţiat între Nurburgring
Nordschleife-ul din SHIFT 2 şi cel din GT5, spre exemplu. De
asemenea, sistemul de iluminare arată în continuare
artificial
, lipsind senzaţia de real pe care jocul celor
de la Polyphony Digital o lasă la acest capitol. Din fericire,
există acum posibilitatea de conduce pe timp de
noapte
, fără a putea alege însă condiţii meteorologice
variate.

Iluminarea deficitară se face simţită şi atunci când vine vorba de
modelele maşinilor, care, deşi reproduse acceptabil, nu se ridică
la nivelul calitativ al modelelor premium din Gran Turismo 5.
Totuşi, în SHIFT 2 a fost implementat un sistem adecvat de
damage
, maşinile putând fi lovite, avariate sau chiar
distruse complet pe parcursul unei curse. De asemenea, spre
deosebire de concurenţă, SHIFT 2 include vedere de la bord
pentru toate vehiculele din joc
, existând totuşi nişte
probleme cu reproducerea oglinzilor retrovizoare în anumite
cockpit-uri.

Mai mult, SHIFT 2 oferă şi un nou tip de cameră, din
interiorul căştii pilotului
, perspectiva variind în
funcţie de mişcările gâtului pe care acesta se presupune că le-ar
face în timpul unor asemenea competiţii. Deşi câmpul de vedere este
ceva mai larg atunci când se foloseşte această opţiune de
vizualizare, mişcările camerei devin enervante şi dezorientante
până la urmă, tot camera clasică din cockpit fiind recomandată.


Need for Speed SHIFT 2

De această dată, producătorii au dat ceva mai multă atenţie
optimizării versiunii de PC a jocului, SHIFT 2 rulând mai
bine decăt primul joc
pe sistemele echipate cu plăci video
AMD/ATi. Din păcate, mai există scăderi sesizabile de framerate în
timpul curselor desfăşurate noaptea, atunci când lucrurile devin
prea intense (multe maşini pe ecran, surse numeroase de lumini
dinamice etc.), insa nimic cu adevarat grav.

Noul SHIFT 2 împrumută şi sistemul Autolog,
introdus odată cu ediţia Need for Speed: Hot Pursuit apărută anul
trecut. Acesta monitorizează toate performanţele persoanelor din
lista de prieteni, avertizând în permanenţă jucătorul atunci când
unul din timpi îi este doborât sau când cineva îl provoacă la o
întrecere contra cronometru pe un anumit circuit. De asemenea, în
continuare se pot partaja fotografii cu proprii bolizi sau se pot
posta mesaje pe Wall. Din păcate, versiunii de PC a jocului
îi lipseşte din nou integrarea acestui serviciu cu o reţea de
socializare online (în genul Facebook)
, găsirea altor
jucători cunoscuţi, care să deţină o versiune originală a jocului,
dovedindu-se a fi o problemă. Nu este şi cazul variantelor de
consolă ale jocului, acestea fiind integrate cu Xbox Live,
respectiv PlayStation Network şi listele de prieteni caracteristice
acestor servicii.

În concluzie, după cum spuneam şi mai devreme, Need for Speed:
SHIFT 2 Unleashed nu este un joc slab, însă se dovedeşte a fi
prea puţin finisat faţă de predecesor şi cu mult teren de
recuperat în faţa concurenţei
prezente pe piaţă.

Pe o scară de la 1 la 10, Need for Speed: SHIFT 2 Unleashed
este un joc de 7

Părţi pozitive
  • grafică bogată în detalii, performanţă satisfăcătoare
  • opţiuni cuprinzătoare în ceea ce priveşte tuning-ul
  • tot ce a facut din Shift un joc reuşit
  • cockpit pentru toate maşinile
Părţi negative
  • sărăcăcios în comparaţie cu concurenţa
  • iluminarea artificială
  • Autolog subdezvoltat pe PC
  • control problematic