Ridge Racer Unbounded Review: dezlănţuit, dar repetitiv

Ridge Racer este una dintre cele mai vechi serii de jocuri arcade cu maşini, originile sale pierzându-se undeva între cabinetele arcade ale anilor ’90 şi prima generaţie de console PlayStation. Ulterior, cei de la Namco Bandai şi-au dezvoltat un obicei de a publica câte un Ridge Racer nou de fiecare dată când Sony, Nintendo sau Microsoft lansau câte o consolă nouă.

Astfel au apărut Ridge Racer pentru PSP (titlu de lansare pentru consola portabilă Sony), Ridge Racer 6 (titlu de lansare pentru Xbox 360), Ridge Racer 7 (cu ocazia apariţiei pe piaţă a consolei PS3) sau Ridge Racer 3D pentru Nintendo 3DS. Şi totuşi, în ciuda tuturor acestor iteraţii, putem spune că seria Ridge Racer nu a îmbătrânit frumos, iar cursele sale arcade, cu un accent deosebit pus pe mecanica de drifting a maşinilor, au devenit rapid monotone.

Realizând probabil direcţia greşită în care se îndreptau, cei de la Namco Bandai au contractat studioul finlandez Bugbear Entertainment (autorii seriei Flatout) pentru a realiza noul titlu al seriei, Ridge Racer Unbounded. După i-o spune şi numele, noul Unbounded se doreşte a fi o veritabilă „dezlănţuire” pentru franciza Ridge Racer, un joc foarte diferit de formula pe care Namco a tot reciclat-o în ultimii aproape 20 de ani.

Pentru a supravieţui pe piaţa destul de aglomerată a jocurilor arcade, Bugbear a decis să introducă în Ridge Racer Unbounded mai toate elementele de succes folosite de titlurile de curse apărute în ultimii ani: oraşe destructibile precum în Split/Second, accidente spectaculoase precum în seria Burnout, posibilitatea de a crea propriile trasee şi, bineînţeles, clasicul sistem de drifting caracteristic jocurilor Ridge Racer.

Acţiunea are loc de această dată în oraşul fictiv Shatter Bay, unde jucătorul este nevoit să urce în ierarhia piloţilor ce iau parte în cursele de stradă ilegale. Spre deosebire de alte jocuri similiare (cum ar fi cele din seria NFS), în Ridge Racer Unbounded nu este pus deloc accentul pe poveste, fraza de la începutul acestui paragraf caracterizând în totalitate aşa-zisa intrigă din titlul realizat de Bugbear.

Shatter Bay este împărţit pe mai multe districte, în interiorul cărora se desfăşoară o serie de probe. Dacă ieşi învingător în destule astfel de întreceri, deblochezi noi sectoare ale oraşului, noi probe şi, implicit, noi bolizi. Maşinile din Ridge Racer Unbounded au un aspect vizual deosebit, unele dintre acestea întorcându-se din titlurile mai vechi ale seriei. De asemenea, sunt împărţite pe mai multe clase, în funcţie de tipul de competiţie la care trebuie să ia parte.

În Ridge Racer Unbounded, probele de care vorbeam mai devreme se împart în cinci categorii: domination races, shindo races, drift attack, time attack şi frag attack. Acestea nu sunt doar variaţiuni pe aceeaşi temă, existând diferenţe semnificative, care influenţează atât obiectivul final al întrecerii, cât şi modurile prin care îl poţi atinge. Astfel, în domination races, pe lângă ocuparea unui loc de pe podium, se pune un accent deosebit pe distrugere (fie că este vorba de mediul înconjurător, fie că vorbim de ceilalţi participanţi la cursă).

Prin şofatul violent, distrugerea de bucăţi ale traseului, eliminarea adversarilor sau realizarea de drifturi spectaculoase se poate umple rezerva de Power. Aceasta, odată completă, poate fi folosită în diverse scopuri: un boost temporar de viteză, accesarea unor scurtături sau distrugerea mult mai facilă a celorlalţi participanţi la întrecere. Nu o dată, pe parcursul curselor, apare astfel întrebarea: oare să folosesc aici rezerva de Power pentru elimina doi concurenţi sau mai bine o păstrez pentru a debloca următoarea scurtătura?

Din păcate, lăsând la o parte bonusul de puncte adus de aceste shortcuts, abordarea lor în timpul curselor nu este întotdeauna indicată. Rutele acestora sunt câteodată mai lungi decât cele implicite, aducând pierderi semnificative de timp în comparaţie cu adversarii care aleg traseul iniţial. Nici măcar spectacolul vizual nu se ridică la înălţimea aşteptărilor, distrugerile clădirilor şi zidurilor din Ridge Racer Unbounded neputându-se compara cu efectele scriptate impresionante din Split/Second.

Cursele shindo, în schimb, abandonează ideea de distrugere în favoarea întrecerii clasice, rezerva de Power fiind înlocuită acum de o simplă bară de Boost. După cum i-o spune şi numele, efectul acesteia este restrâns la sporirea temporară a vitezei de deplasare a maşinii. De asemenea, pe parcursul curselor shindo nu mai pot fi accesate scurtăturile, întrecerile desfăşurându-se exclusiv pe traseele implicite.

Cât despre time, drift şi frag attack, acestea forţează jucătorii fie să se încadreze în anumite limite de timp pe circuite special amenajate, fie să obţina cât mai multe puncte din drifturi, respectiv să distrugă un anumit număr de oponenţi. Acesta din urmă este mai special, existând anumite probe în care jucătorul are acces la un camion foarte rezistent, înzestrat cu resurse aproape interminabile de Power.

Toate acestea ar trebui să întregească imaginea unui arcade racer solid, deşi nu foarte original. Din păcate, câteva aspecte mai puţin fericite trag în jos Ridge Racer Unbounded. În primul rând, este vorba de modul în care sunt gândite traseele: acestea sunt compuse din porţiuni prefefinite, puse cap la cap în diferite configuraţii. Deşi această abordare face editorul de circuite inclus foarte uşor de folosit, dăunează grav gameplay-ului propriu-zis.

Astfel, deşi te afli în cu totul alt district, vei fi asaltat de porţiuni întregi de circuit preluate din probele prin care ai trecut deja, cu aceleaşi curbe deja învăţate pe de rost şi aceleaşi scurtături mai mult sau mai putin eficiente. Pur şi simplu avem de-a face cu o soluţie de compris, aleasă de Bugbear pentru a putea crea cât mai multe probe, chiar dacă diferenţele dintre aceste sunt minime. Evident, după a zecea parcurgere a aceluiaşi sector, intervine inevitabila plictiseală.

În al doilea rând, trebuie aduse în discuţie metodele de control foarte restrictive. Deşi maşinile răspund foarte bine la comenzi, executarea de drifturi spectaculoase fiind foarte satisfăcătoare, există totuşi o mare problemă: nici atunci când se foloseşte tastatura, nici atunci când se optează pentru un gamepad de Xbox 360, nu se pot personaliza funcţiile tastelor şi ale butoanelor. Astfel, ori joci folosind cele câteva scheme de control predefinite, fie te laşi păgubaş. Mai mult, Ridge Racer Unbounded nu oferă suport pentru alt controller în afara celui de Xbox 360.

La fel de sărăcacioase sunt şi opţiunile oferite în materie de grafică. Deşi în timpul curselor lucrurile arată cât se poate de bine, nivelul de detaliu nu poate fi alterat de niciun fel, cei care nu se bucură de un framerate fluent putând recurge doar la scăderea rezoluţiei sau a nivelului de filtrare anisotropică. Pe sistemul nostru de test, un laptop echipat cu procesor Core i7 şi placă video GeForce GTX 560M, jocul a rulat bine în 1080p, făcându-şi totuşi apariţia nişte efecte foarte deranjante de frame skipping.

O altă bilă neagră este multiplayer-ul din Ridge Racer Unbounded. Acesta pur şi simplu nu funcţionează, toate încercările de mă confrunta online cu alţi jucători fiind sortite eşecului. Fie am fost întâmpinat de mesaje de genul „session not available”, fie am intrat în lobby-uri complet goale, fără niciun adversar, fie am avut parte de crash-uri direct în desktop. Este păcat că acestei componente a jocului nu i-a fost acordată atenţia meritată.

Din fericire, chiar dacă multiplayer-ul propriu-zis nu a funcţionat, am putut totuşi să testăm traseele realizate de comunitate şi partajate online prin intermediul sistemului integrat în joc. Practic, poţi descărca „oraşele” unui alt utilizator, acestea fiind compuse din mai multe probe, care se desfăşoară pe circuite realizate cu ajutorul editorului inclus. Acesta are două componente principale: editorul de bază şi cel avansat. Cu ajutorul editorului de bază, jucătorului îi sunt puse la dispoziţie toate bucăţile de circuit predefinite întâlnite pe parcursul probelor single player şi este lăsat să-şi compună propriile trasee. Realizarea unui astfel de circuit este extrem de uşor de dus la bun sfârşit, întreaga procedură nedepăşind câteva minute, chiar şi în cadrul traseelor mai complicate.

Apoi, acest circuit de bază poate fi alterat cu ajutorul editorului avansat. Aici pot fi plasate tot felul de elemente de fineţe, cum ar fi pante, camioane explozibile sau diferite tipuri de obstacole. Odată finisat circuitul, poate fi demarată o tură de test chiar prin intermediul editorului, se pot stabili regulile de desfăşurare a competiţiei şi, într-un final glorios, poate fi publicat online.

În materie de prezentare audio/video, Ridge Racer Unbounded stă bine, grafica, după cum am amintit deja, fiind foarte bună: design-ul maşinilor este reuşit, caroseriile acestora se îndoaie în mod dinamic în funcţie de locurile în care sunt lovite, iar iluminarea poate varia în funcţie de timpul zilei la care are loc respectiva întrecere. Partea audio este de asemenea satisfăcătoare, muzica fiind mai mult ca sigur pe placul amatorilor de sonorităţi electronice (pe coloana sonoră se regăsesc artişti precum Skrillex, Overseer sau The Crystal Method).

În concluzie, Ridge Racer Unbounded poate fi într-adevăr considerat un nou început pentru seria celor de la Namco Bandai, elementele împrumutate din alte astfel de jocuri aducând un aer proaspăt în cadrul unei francize deja prăfuite. Totuşi, traseele repetitive şi multiplayer-ul nefuncţional impiedică titlul celor de la Bugbear să-şi atingă adevăratul potenţial.