NFS: The Run Hands-on Preview Exclusiv

Anul acesta marchează o premieră pentru seria Need for Speed, Electronic Arts plănuind lansarea a doua titluri NFS în 2011. Primul dintre acestea a fost Need for Speed SHIFT 2: Unleashed, realizat de Slightly Mad Studios şi apărut în această primăvară. Şi, dacă SHIFT 2 s-a axat pe aşa-zisa latură de simulator a seriei, NFS: The Run rămâne să satisfacă setea de viteză a iubitorilor de jocuri arcade.

Chiar dacă mai avem de aşteptat mai puţin de-o lună până la lansarea lui Need for Speed: The Run, cei de la Electronic Arts nu au considerat oportună lansarea unei versiuni demo a jocului pentru utilizatorii de PC. În schimb, săptămâna aceasta, deţinătorilor de console le-a fost oferită varianta demonstrativă a lui NFS: The Run, pe care am avut şi noi ocazia de a o încerca. În continuare puteţi afla impresiile redacţiei Go4games în legatură cu ce are de oferit această prima versiune jucabilă a noului titlu Need for Speed.

În primul rând, jocul dezvoltat de Black Box (aceeaşi echipă din spatele sub-seriei Underground, dar şi a foarte îndrăgitului Most Wanted) se axează de această dată pe o poveste de firul căreia va depinde evoluţia campaniei single player din The Run. Personajul central este Jack, un om urmărit a cărui singură şansă este participarea la o cursă-mamut, din San Francisco şi până la New York. Pe parcursul acestei întreceri, eroul principal este nevoit să străbată numeroase tipuri de decoruri şi să depăşească alţi 199 de piloţi care visează la premiul de 25 de milioane de dolari.

În versiunea demo, producătorii au pus la dispoziţia jucătorilor două scenarii diferite, primul desfăşurându-se în peisajul deşertic din Desert Hills (California), cel de-al doilea având loc pe parcursul înzăpezitului Independence Pass (Colorado). Cu NFS: The Run, Black Box parcă încearcă să se depărteze un pic de conceptul clasic de cursă desfăşurată pe circuit închis. Ambele trasee din demo presupun pornirea din punctul A şi depăşirea unui anumit număr de concurenţi până la linia de sosire, marcată de punctul B.

Totuşi, pe lângă decor, există şi alte diferenţe semnificative între cele două probe din demo-ul NFS: The Run. Pe parcursul întrecerii californiene, Jack are de înfruntat alţi 10 şoferi, în timp ce traversarea trecătorii din Colorado se realizează împotriva unui singur concurent. în Desert Hills, există şi alte maşini implicate în trafic, coliziunile violente cu acestea fiind fatale. Independence Pass este un drum închis circulaţiei, deci nu veţi întâlni alte maşini în trafic. În schimb, în trecătoare au loc avalanşe controlate (sau cel puţin această impresie o lasă demo-ul), care pot aduce pe şosea tot felul de corpuri străine, precum şi unele roci mari, care, la rândul lor, îl pot opri definitiv pe Jack din cursă.

Din fericire, există şi o metodă de a „păcăli” aceste capcane, Need for Speed: The Run fiind primul titlu al seriei care include o mecanică de rewind a timpului, la care se poate apela pe parcursul curselor pentru a evita accidentele sau greşelile. Totuşi, implementarea din The Run nu este tocmai asemănătoare cu ceea ce vedeam în jocuri precum Race Driver: GRID sau Forza Motorsport 3. În respectivele jocuri, derularea avea loc în timp real şi jucătorul putea hotărî exact de unde doreşte să reia întrecerea. În noul NFS, circuitele sunt împărţite într-un fel de sectoare, despărţite de checkpoints. Apăsarea butonului de rewind funcţionează ca un soi de reîncarcare a ultimului checkpoint, fără a putea stabili exact punctul din care vrei să reintri în cursă.

Cât despre maşini, în demo-ul NFS: The Run producătorii au pus la dispoziţia jucătorilor doi bolizi: un Lamborghini Gallardo LP550-2 albastru şi un Porsche 911 Carrera S 2012 roşu (am menţionat şi culorile pentru că se pare că în versiunea demonstrativă acestea nu pot fi schimbate). Deşi primul este în mod vizibil mai rapid, Porsche-le rămâne maşina mai uşor de manevrat. De altfel, controlul pare un pic cam rigid, producătorii punând accent mai mult pe abordarea curbelor spectaculos cu ajutorul frânei de mână, decât pe un comportament realist al maşinilor. De asemenea, similar lui NFS: Hot Pursuit, maşinile pot acumula NOS prin executarea de manevre spectaculoase (depăşirea oponenţilor, şofatul pe contrasens, drifting etc.).

Deşi are în spate motorul grafic din Battlefield 3 (Frostbite 2), NFS: The Run este, din punct de vedere grafic, foarte asemănător cu titlul Hot Pursuit din 2010. De asemenea, cel puţin în versiunea de PlayStation 3, se observă o lipsă evidentă de antialiasing. Demne de menţionat sunt însă efectele de particule dense, cum ar fi praful din canion sau zăpada aruncată în aer de explozii.

Tot din NFS: Hot Pursuit a fost importat şi sistemul Autolog, capabil să realizeze comparaţii directe între timpii obţinuţi de jucător şi toţi prietenii acestuia de pe PlayStation Network sau Xbox Live. Mai mult, acum, pe tot parcursul unei curse, eşti informat despre diferenţele dintre timpul curent şi cea mai bună performanţă similară a unui prieten. Astfel, deşi cele două curse sunt relativ scurte, jucătorul este permanent încurajat să le rejoace pentru a-şi depăşi toţi prietenii.

În ciuda faptului că demo-ul nu permite decât testarea unui porţiuni foarte mici din ceea ce va avea de oferit versiunea finală a lui Need for Speed: The Run, bazându-ne pe ceea ce am jucat, putem spune că titlul celor de la Black Box are potenţialul de a deveni un arcade racer foarte reuşit. Acum mai rămâne de văzut cât de interesantă şi coerentă va fi povestea propriu-zisă şi cât de variate şi bine implementate vor fi modurile de joc din NFS: The Run.

NFS: The Run va fi lansat pe 18 noiembrie 2011.