Death Stranding PC Review: mai mult decât o simplă portare

Death Stranding, lansat la finalul lui 2019 ca titlu exclusiv de PlayStation 4, a ajuns în această vară și pe PC, fără să atragă atenția foarte mult, din păcate. Văzut înainte de lansare drept un titlu misterios, jocul s-a dovedit a fi destul de ușor de înțeles odată ce a fost lansat. Acesta prezintă o lume post-apocaliptică în care jucătorul, din perspectiva lui Sam Porter Bridges, reconectează lumea prin… livrări la domiciliu. La momentul respectiv, acest lucru părea mai degrabă amuzant, dar este cu adevărat bizar că acum, la puțin peste jumătate de an de la lansarea originală, cu toții suntem aproape dependenți de curieri. Se pare că trăim și noi o versiune proprie a unei catastrofe globale, dar, din fericire, mai puțin apocaliptică decât cea din joc. Este greu astfel de negat geniul lui Hideo Kojima, creatorul lui Death Stranding, care cumva a avut viziunea aceastei distanțări sociale spre care societatea umană se îndreaptă, a izolării și dependenței de alții pentru accesul la cele mai de bază lucruri.

Death Stranding continuă să fie unul dintre cele mai originale jocuri disponibile

Colegul meu Cosmin a vorbit despre joc pe larg în review-ul original pentru varianta de PlayStation 4, abordând acel review din contextul de la acel moment. Tot ceea ce se regăsește în acel articol este valabil și pentru varianta de PC. În continuare, acesta este unul dintre cele mai originale titluri realizate cu buget mare de pe piață, adoptând un stil de gameplay și o poveste de care mulți publisheri mari ar fugi. Dar totul este parcă mult mai relevant acum, în pandemia de COVID-19, când contactul uman este nerecomandat, iar livratorii ne aduc mai des totul, de la cumpărăturile necesare, la comenzi de mâncare, haine și cam tot ceea ce ne-am dori.

Până la urmă, în majoritatea jocului, tot ceea ce faci este să duci pachete dintr-un punct într-altul, înfruntând condiții din ce în ce mai grele. Totodată, jocul este construit în așa fel încât să îți ofere noi unelte prin care să te ajute să îți duci la bun sfârșit livrările, cu cât investești mai mult timp în asta. Iar acest balans este foarte rar întâlnit în jocuri video AAA. Multe studiouri aleg să creeze zeci sau sute de misiuni similare, care la final nu îți oferă decât niște resurse, niște elemente cosmetice sau arme care pot fi rapid înlocuite cu altele. Death Stranding deblochează echipament nou de la fiecare personaj în parte cu cât livrezi mai mult către el, încurajând astfel cu ceva tangibil livrările repetate.

Dar asta este doar ceea ce se vede la suprafață. Faptul că jocul este tot timpul conectat la servere este un alt aspect important al său. Cu cât ai mai mult „semnal” la Chiral Network, dobândit prin livrări mai multe în respectiva zonă, cu atât apar mai multe construcții și obiecte ajutătoare lăsate de alți jucători. Iar în timp, anumite drumuri bătătorite de jucători devin mai ușor de traversat, la fel ca în realitate atunci când mai mulți oameni merg pe o cale de multe ori. Dacă faci asta printr-o zonă plină de pietre și o fac și alții, pietrele vor dispărea în timp.

Și toate aceste elemente de gameplay sunt folosite în final la construirea atmosferei din Death Stranding. Gameplay-ul se concentrează pe explorarea unei Americi distruse, într-un mediu gol, sterp și neprietenos. Totuși, cu cât explorezi mai mult lumea jocului, cu atât descoperi mai mulți supraviețuitori izolați, cu care ajungi să te conectezi. Conectivitatea online creează însă acea urmă de speranță într-o lume dezolantă și dezolată. Prin găsirea de mesaje lăsate de alți jucători și obiectele pe care ei le-au folosit pentru a trece peste aceleași obstacole pe care le întâlnești și tu, jocul încearcă să îți comunice la fiecare pas că nu ești singur în această încercare disperată de a salva ce a mai rămas din rasa umană.

Versiunea de PC vine cu îmbunătățiri la nivel vizual și de performanță

Iar dacă toate aceste elemente se regăsesc și în versiunea de PlayStation 4, există câteva capitole la care varianta de PC chiar excelează. Este vorba în principal de performanță și fidelitate grafică. Atunci când vine vorba despre modul în care jocul arată, ai putea sări repede să spui că ambele versiuni sunt la fel. Totuși, atunci când te uiți mai îndeaproape, se vede o diferență, în special la rezoluții înalte, dar cel mai important este faptul că se simte în gameplay o diferență tangibilă.

Probabil cel mai mare impact îl are framerate-ul, care acum nu mai este limitat la numai 30 de cadre pe secundă. Astfel, în funcție de sistemul folosit și de monitor, poți atinge până la 240 de cadre pe secundă în joc, pentru o fluiditate impresionantă și un timp de răspuns al controlului ieșit din comun. Desigur, într-un joc single player unde secvențele de acțiune sunt rare și nu foarte importante, putem să zicem că nu este așa important să atingi sute de cadre pe secundă.

Totuși, faptul că poți rula Death Stranding la peste 60 de cadre pe secundă face totul să arate mult mai bine și conferă o credibilitate mai mare mediului de joc, care, deși este vast și în mare parte gol, rămâne minuțios realizat și redat la fidelitate înaltă în motorul grafic Decima. Această fluiditate combinată cu setările grafice avansate, care pot depăși calitatea oferită pe PlayStation 4, fac totul mult mai bine închegat din punct de vedere vizual.

Umbrele, marginile obiectelor și distanța la care obiectele apar pot fi acum mult îmbunătățite. Un element care însă nu s-a schimbat foarte mult este înfățișarea personajelor în secvențele cinematice. Acestea erau deja realizate în detaliu foarte mare folosind scanări ale actorilor reali, iar diferența este astfel uneori doar de framerate pe PC. Spun uneori, pentru că anumite secvențe cinematice par să ruleze la 30 de cadre pe secundă din anumite motive necunoscute mie. Am jucat tot timpul cu V-Sync dezactivat, deci nu este de la Double Buffering. Aleatoriu însă, unele cinematice sunt la 60 cadre pe secundă sau mai mult, în timp ce altele sunt la 30 fps, la fel ca pe PlayStation 4. Posibil să fie vorba despre un bug încă nereparat.

Dar că tot am amintit de bug-uri, mi-aș dori să menționez că în afară de cel de framerate în cinematice, acestea nu și-au făcut simțită prezența în gameplay. Un joc lansat într-un stadiu finisat este o raritate în ultimii câțiva ani. Totuși, acest lucru era de așteptat, întrucât și versiunea originală de consolă era bine pusă la punct din perspectiva tehnică.

La capitolul performanță, pot vorbi doar din experiența proprie, dar pe un sistem echipat cu Ryzen 7 3700X, 16 GB DDR4 la 3200 MHz și un GeForce GTX 1080, Death Stranding rulează în 1440p (2560×1440) la peste 70 de cadre pe secundă. Cel mai mult scade spre 60 fps în niște zone mai complexe din punct de vedere vizual, în special pe timp de ploaie. Vorbim totuși despre un sistem care poate fi considerat de medie în 2020. Un sistem echipat cu un cip grafic RTX din seria superioară (2070, 2080, 2080 Ti) ar trebui să poată oferi o performanță mult îmbunătățită și chiar să ducă jocul spre 4K la un framerate decent.

De altfel, Death Stranding, pe PC, integrează și tehnologia DLSS de la NVIDIA, care poate duce jocul spre rezoluție 4K „reconstruită” chiar și pe un RTX 2060. Dar mai multe despre implementarea RTX în joc îl voi lăsa pe Cosmin să povestească, care a testat puțin jocul pe un RTX 2080 Ti.

4K cu 60 de cadre pe secundă sau chiar mai mult

În primul rând, doresc să-i mulțumesc colegului Cătălin pentru că mi-a permis să-mi „bag coada” și în articolul său despre Death Stranding pe PC. În al doilea rând, mai țineți minte acel vis îndepărtat, în care jocurile în sfârșit rulau, la setări calitative maxime, în rezoluție 4K cu framerate-uri ce depășeau 60 de cadre pe secundă? Ei bine, grație implementării NVIDIA DLSS din Death Stranding, visul a devenit realitate.

Sistemul meu de test diferă semnificativ față de cel al colegului, folosind un procesor Intel Core i7 6700, 16GB de memorie RAM si o placă video NVIDIA GeForce RTX 2080 Ti (același computer pe care am testat și Horizon: Zero Dawn pentru PC). Ei bine, pe o asemenea configurație, prima veste bună este că, și atunci când este folosită rezoluția 4K nativă (3840×2160), fără filtrul DLSS activat, framerate-ul se menține constant, în general, la o valoare ce depășește 60 de cadre pe secundă.

4K Nativ	DLSS Quality	DLSS Performance

Cum jocul celor de la Kojima Productions nu include o unealtă de benchmark, am pus la punct propria procedură de testare, selectând două locații din joc (una din exterior și una din interiorul unei baze de livrare), măsurând framerate-ul în respectivele puncte cu și fără DLSS activat, cu toate opțiunile grafice împinse la maximum. Evident, nu este cea mai exactă metodă de testare, însă ne poate face o idee destul de clară despre avantajele aduse de DLSS.

Implementarea DLSS din Death Stranding vine in două „arome”: Performance și Quality, cele două denumiri fiind elocvente în privința scopului acestor două preset-uri. Personal, prefer claritatea oferită de rezoluția 4K nativă, însă nu se poate nega nivelul calitativ la care metoda de reconstrucție DLSS a celor de la NVIDIA a ajuns, în condițiile în care nivelul de performanță atins este net superior. De asemenea, după cum puteți vedea și din imagini, reconstrucția DLSS oferă un nivel de antialiasing superior rezoluției native.

4K Nativ	DLSS Quality	DLSS Performance

Revenind la afirmația din subtitlul de mai sus, atunci când este folosit DLSS, puteți scoate de la naftalină televizorul sau monitorul care oferă rezoluție 4K la rate de refresh superioare: Death Stranding pentru PC poate profita de el, oferind un nivel de fluență și claritate de neimaginat acum câțiva ani.

Scena 1 (exterior):

• 4K nativ (3840×2160): 60fps
• 4K DLSS Performance: 107fps
• 4K DLSS Quality: 86fps

Scena 2 (interior):

• 4K nativ (3840×2160): 60fps
• 4K DLSS Performance: 91fps
• 4K DLSS Quality: 85fps

Acestea fiind spuse, îi dau din nou cuvântul colegului Cătălin pentru concluziile sale.

A meritat așteptarea pentru Death Stranding de PC?

Există niște elemente noi în joc, exclusive variantei de PC, precum ochelarii lui Gordon Freeman și misiuni în care trebuie să transporți un Companion Cube din seria Portal, însă nimic cu adevărat special. Aceste elemente sunt însă opționale, apărând în joc ca misiuni secundare, ușor de ignorat.

Dacă nu ați avut acces la o consolă și ați așteptat versiunea de PC a lui Death Stranding cu nerăbdare, aflați că așteptarea a meritat. „Portarea” aventurilor lui Sam PORTER Bridges este una de mare angajament, care oferă o experiență de joc superioară. Este însă Death Stranding în continuare unul dintre cele mai bune jocuri din 2020? Cu siguranță, da. Poate că nu va reuși să concureze la titlul de cel mai bun joc de PC de anul acesta cu ceva de genul Cyberpunk 2077, însă ar putea să intre în clasamentele de tip „top 10” ale multor jucători care abia acum descoperă cel mai nou titlu al deja legendarului Hideo Kojima.

Pe mine a reușit să mă convingă din nou să îl joc, chiar dacă am terminat deja versiunea de PS4 anul trecut. Plănuiam să parcurg doar intro-ul și să îmi fac o idee despre portare pentru acest review, dar… 15 ore mai târziu, deja am parcurs aproape jumătate de joc și nu cred că mă voi opri până când nu îl termin din nou. Pentru jucătorii noi am însă un sfat: alimentați-vă cu răbdare! Death Stranding începe lent și include multe secvențe cinematice, unele lungi de câteva zeci de minute. Dar odată ce totul intră într-un anume ritm, va fi greu să te oprești înainte de final. Pentru cei care caută un joc mai relaxant, Death Stranding ar putea fi una dintre cele mai satisfăcătoare experiențe din ultimii ani.