Battlefield 6 Single Player Review: campanie solo memorabilă sau antrenament pentru multiplayer?

Începută în 2002, seria Battlefield s-a remarcat grație confruntărilor multiplayer pe hărți foarte cuprinzătoare, care au început de la a reproduce câmpurile de bătălie ale celui de-al Doilea Război Mondial, au ajuns în prezent, au vizitat atât trecutul, cât și viitorul, pentru a reveni, din nou, în prezent. Deși inițial a avut segmentul său de piață, încercările celor de la EA de a o impune drept alegerea implicită când vine vorba de first person shootere militare au împins seria Battlefield într-o cursă mai mult sau mai puțin directă cu titlurile Call of Duty. Unde, nu de puține ori, a pierdut, când vine vorba de popularitate și accesibilitate, această întrecere.

Ani mai târziu, mai ales după ce Activision a fost preluat de Microsoft, nici seria Call of Duty nu se mai află la același nivel, oferind din nou oportunitatea proaspăt lansatului Battlefield 6 de a ocupa acest mult-râvnit loc prioritar în preferințele celor care se dau în vânt după shooterele militare multiplayer. Din păcate, subsemnatul nu se numără printre acești jucători, preferințele personale în ceea ce privește pac-pac-ul multiplayer fiind îndreptate, mai degrabă, către deathmatch-urile clasice caracteristice mai vechilor „boomer shootere”.

Totuși, această competiție de durată cu Call of Duty i-a forțat pe EA să ofere, și în cazurile jocurilor Battlefield, campanii single player capabile să întregească niște pachete cât mai atrăgătoare pentru gameri și să justifice prețurile premium cerute pe aceste jocuri. Nu în ultimul rând, pornind de la producătorii inițiali de la DICE și ajungând până la conglomeratul de studiouri numit acum Battlefield Studios (care reunește echipe din cadrul DICE, Ripple Effect Studios, Criterion Games și Motive Studio), dezvoltatorii acestei serii i-au conferit mereu o aură de bijuterie tehnică, mereu aflată în trend cu tehnologiile grafice ale momentului.

Astfel, conștient de faptul că avem de-a face eminamente cu un joc multiplayer, am considerat că Battlefield 6 oferă suficiente argumente și pentru a-i trece în revistă componenta single player, campania care, în teorie, te pregătește pentru necruțătoarele schimburi de focuri din multiplayer. Așadar, acest articol se referă în exclusivitate la campania single player din Battlefield 6.

Briefing

Fiind trecut prin cam tot ce a însemnat Call of Duty, Medal of Honor sau Battlefield în materie de single player, eram conștient de rolul pe care campaniile acestor jocuri trebuie să-l îndeplinească: o familiarizare treptată a jucătorului cu mecanicile specifice fiecărui titlu în parte, evidențiind însă spectaculozitatea vizuală facilitată de nivelul de invidiat la care a ajuns tehnologia din spatele jocurilor. Cu alte cuvinte, să rămâi cu gura căscată în urma unor momente scriptate impresionante, în care pare că întreaga lume se prăbușește în jurul personajului principal, în timp ce înveți să tragi cu pușca, să utilizezi cine știe ce gadget-uri militare, dar și să conduci vehiculele pe care jocul îți permite să le pilotezi.

De obicei, acest gen de abordare are și dezavantaje pentru cei care caută experiențe single player cu adâncime: poveștile din astfel de jocuri sunt, de cele mai multe ori, foarte scurte. Pot fi terminate în termen de numai câteva ore, iar personajele alături de care joci (sau pe care le înfrunți) nu sunt tocmai cele mai memorabile. Sigur, de-a lungul anilor au apărut și câteva excepții, însă, în general, nu te apuci să joci campania din Battlefield pentru profunzime narativă sau lacrimi vărsate la sfârșitul acesteia.

Realitatea din teren

Iar Battlefield 6 nu face excepție de la aceste reguli: campania single player este, într-adevăr, foarte scurtă, de numai 9 misiuni, și poate fi terminată lejer în maximum 7-8 ore, în funcție de nivelul de dificultate ales. Și, după cum era lesne de prevăzut, încearcă să introducă jucătorul în atmosfera acestui univers, familiarizându-l cu hărțile jocului, dar și cu modul în care se manevrează câteva dintre vehiculele ce pot fi pilotate direct.

Mă așteptam să văd și câteva dintre regulile care definesc modurile multiplayer din Battlefield 6 reproduse pe parcursul acestor misiuni din campanie. Nu este cazul, povestea urmând mai degrabă modelul Call of Duty, cu „tuneluri” foarte rigide în care are loc acțiunea, fără să te poți abate de la firul gândit de producători. Și, bineînțeles, schimburile de focuri sunt completate de acele scene grandioase, în care clădirile cad în jurul tău și ești orbit de explozii din toate direcțiile. Dacă n-aș mai fi trăit astfel de momente și în N titluri Call of Duty și Y jocuri Battlefield anterioare, poate aș fi fost mai impresionat.

Și, pe lângă faptul că explorarea nu este deloc încurajată, orice abatere de la firul misiunii fiind „pedepsită” cu mesaje mari și roșii de avertizare conform cărora „părăsești aria misiunii!!!”, și unele checkpoint-uri sunt foarte prost plasate pe parcursul acestor misiuni. Astfel, te poți trezi pe la jumătatea unui nivel, doborât de inamic fiind, că trebuie să reiei misiunea de la început pentru că cineva a uitat să plaseze un checkpoint de bun-simț.

În rest, mișcarea propriu-zisă a personajului sau controlul vehiculelor sunt bine realizate (cu condiția să nu ai nevoie să modifici o opțiune banală precum „invert mouse look”, pentru care vei căuta în vreo cinci meniuri diferite). Armele trag adecvat, într-o manieră arcade, și sunt dispuse în cantități mai mult decât suficiente atunci când situația o cere (doborârea unor elicoptere cu lansatoare de rachete, aruncarea în aer a unor obiective cu explozibili etc.).

De asemenea, prin intermediul apăsării tastei Q, Battlefield 6 pune la dispoziție și un meniu prin intermediul căruia poți da ordine coechipierilor, care te însoțesc pe aproape întregul parcurs al campaniei. Nimic însă cu adevărat deosebit sau cu un rol care să atârne foarte greu în gameplay (așa cum se întâmplă în Star Wars Republic Commando sau în seria Rainbow Six Vegas), dar suficient încât AI-ul care te însoțește să te poată repune pe picioare (în cazul în care ești doborât) sau să-și irosească muniția în locul tău în anumite situații.

Și dacă tot am ajuns la aliați, Battlefield 6 face un oarecare efort să te familiarizeze cu toată „gașca” din care faci parte, prin intermediul unui fir narativ, care, odată ajuns la final, pare totuși incomplet. Introducerile anumitor personaje, de care ar trebui fie să te atașezi, fie să capeți exact sentimentele opuse, sunt foarte superficiale și lesne de trecut cu vederea. Spre sfârșit, începi să înțelegi ce vrea de fapt jocul să spună, din punct de vedere narativ, dar rămâi cu impresia că foarte mult conținut din această campanie single player a fost eliminat, voit sau nu, înainte de lansare. Ajunge doar să vă spun că principalul antagonist, pe care-l înfrunți la finalul campaniei, este introdus în ecuație abia pe la jumătatea acesteia, fără prea multe detalii despre cine este, ce-a mai făcut și ce vrea de fapt.

Explozii mii și stele făclii

Să fim serioși însă, nu te dai în montagnes russes pentru revelații narative. Vrei să trăiești acea adrenalină de moment și să te bucuri de spectacolul vizual pe care călătoria, deși scurtă, îl promite. La fel și în cazul lui Battlefield 6.

Aici trebuie să ne oprim un pic asupra abordării tehnologice pe care studiourile Battlefield au avut-o în legătură cu acest joc nou. Nu de puține ori, de-a lungul istoriei, titlurile seriei au fost utilizate drept showcase-uri tehnologice pentru diferite inovații grafice. Îmi aduc și acum aminte cum Battlefield V era oferit drept unul dintre primele exemple pentru implementarea reflexiilor bazate pe Ray Tracing.

Care arătau bine, nu neagă nimeni asta, însă, în contextul unui joc multiplayer, riscau să distrugă echilibrul dintre cei care puteau beneficia de un astfel de briz-briz vizual și cei care nu aveau acces la el. Lăsând la o parte divizarea comunității între cei cu sisteme suficient de puternice și cei care nu-și puteau permite penalizarea de performanță adusă de o asemenea opțiune, aceste reflexii aduceau și beneficii palpabile în ceea ce privește desfășurarea jocului propriu-zis: geamurile mașinilor sau ale clădirilor reflectau porțiuni ale hărții (și, evident, participanții la acțiune), oferind un avantaj tactic celor care își permiteau să se plaseze în tabăra RTX.

Probabil că din această cauză și pentru a evita orice fel de metodă de divizare a comunității, studiourile EA au luat acum decizia de a nu mai folosi astfel de tehnologii în Battlefield 6. Jocul nu are nici măcar o opțiune bazată pe Ray Tracing sau Path Tracing, bazându-se în totalitate pe „rasterizare”, metoda tradițională de a reda porțiunea vizuală a jocurilor video. Ce-i drept, în rest, împinge la maximum tot ce are de oferit din punct de vedere vizual: unele medii de joc sunt neașteptat de detaliate, texturile de foarte bună calitate și rezoluție adecvată, iar efectele speciale, exploziile și utilizarea particulelor se ridică la cel mai înalt nivel.

Probabil, și din aceste cauze, chiar dacă nu include Ray Tracing, Battlefield 6 este totuși pretențios când vine vorba de cerințe hardware. Pentru început, noi am testat campania jocului pe următoarea configurație, considerată de top:

• Placă de bază: GIGABYTE AORUS B850 ELITE WI-FI 7 ICE
• Procesor: AMD Ryzen 7 9800X3D
• Placă video: PNY GeForce RTX 5800 16GB OC
• Memorie RAM: Kingston Fury 64GB DDR5-6000
• Răcire: GIGABYTE AORUS WATERFORCE X II 360
• Stocare: Kingston FURY Renegade G5 PCIe Gen 5 2TB
• Sursă: GIGABYTE GP-UD1000GM PG5 80+ Gold 1000W
• Monitor: GIGABYTE M28U UltraHD 4K

Am început urcând setările grafice pe presetul Overkill, cel mai ridicat disponibil în joc, în rezoluție nativă 4K (3840×2160), optând pentru DLAA drept metodă preferată pentru anti-aliasing. În acest scenariu, am avut parte de un framerate mulțumitor, care, cel puțin pe parcursul primei misiuni, s-a situat peste limita psihologică de 60 de cadre pe secundă.

Totuși, mai târziu au apărut situații, unde, cu aceste setări, framerate-ul scădea chiar și sub 50 fps. Atunci am activat reconstrucția DLSS, optând pentru preset-ul său Quality, pentru a menține calitatea imaginii cât mai înaltă. Framerate-ul a crescut simțitor, ajungând și până la 100 de cadre pe secundă, oferind acea doză de fluență care lipsea, în anumite instanțe, atunci când era menținută rezoluția 4K nativă (fără reconstrucție AI).

Chiar și în acest scenariu, există o serie de secvențe cinematice în care framerate-ul scade inexplicabil, de parcă producătorii le-ar fi blocat dinadins la 30 fps. Culmea este că doar în anumite cutscene-uri apare această limitare, restul rulând fără probleme la framerate-uri mult mai ridicate. Atunci am hotărât să activez și Frame Generation, pe setarea 2X, care a urcat framerate-ul perceptibil în jurul valorii de 150-160 de cadre pe secundă, absolut suficient pentru a profita de refresh-ul maxim de 144 Hz al monitorului. Acestea au fost și setările utilizate până la finalul jocului – rezoluție 4K, preset grafic Overkill, DLSS Quality, Frame Generation 2X – absolut suficiente pentru a livra o experiență vizuală de top, atât în ceea ce privește spectacolul grafic, cât și fluența atât de necesară într-un astfel de joc.

Fără legătură cu performanța, nu înțeleg de ce, pentru a accesa campania single player, tot trebuia să mă conectez la serverele Battlefield la fiecare pornire a jocului. Și, câteodată, a trebuit să aștept și în coadă pentru această conectare. Totul pentru a avea acces la „butonul” Campaign din meniul principal, care oricum pornește alt executabil. De asemenea, grație sistemului anti-cheat Javelin, trebuie să aveți activată din BIOS opțiunea Secure Boot pentru a putea rula Battlefield 6 pe PC. Altă bătaie de cap pentru cei care vor doar să parcurgă campania single player.

Concluzie

Încă o dată trebuie să amintesc că tot ce am scris în cadrul acestui articol, inclusiv calificativul de mai jos, se referă strict la experiența single player din Battlefield 6. Scurtă, intensă și fără mari pretenții narative, această campanie nu reprezintă tocmai argumentul principal care să te convingă să achiziționezi Battlefield 6, ci, mai degrabă, trebuie privită drept un bonus pe care-l primești inclus în pachet. Vizual, mi-ar fi plăcut măcar un pic de Ray Tracing ici și colo, dar mă mulțumesc și cu ce am primit.

În schimb, dacă ești un gamer care preferă în principal campaniile solo, nu mi se pare tocmai înțelept să cumperi Battlefield 6 pentru porțiunea sa single player. Cel puțin nu în momentul acesta. Poate cu ocazia unor reduceri serioase de prețuri sau, de ce nu, atunci când jocul va fi inclus în EA Play, Game Pass sau PlayStation Plus.