Syberia Remastered Review: călătorie veche, bug-uri noi

Chiar dacă a început mai degrabă la apusul genului point and click adventure (2002), seria Syberia (primele două titluri, mai exact) face parte din ceea ce am putea numi elita acestui gen. Originalitatea subiectelor abordate, prezentarea grafică și narativă de excepție realizată de regretatul Benoit Sokal și, poate cel mai important, sentimentele pe care aceste două jocuri le stârneau stau, în continuare, drept mărturie pentru afirmația cu care am început acest articol.

Totuși, s-a scurs aproape un sfert de secol de la apariția primului Syberia, iar cei de la Microids s-au gândit că n-ar fi rău ca jucătorii care poate n-au prins acele vremuri să afle de unde a plecat călătoria lui Kate Walker. Astfel și-a făcut apariția Syberia Remastered, o versiune complet refăcută a primului titlu din serie, a cărei realizare, trebuie sa recunosc, părea o sarcină aproape imposibilă. Și asta pentru că Benoit Sokal, mintea creativă responsabilă pentru povestea și aspectul jocului, nu mai este printre noi. Iar cum titlul original era unul bidimensional, realizat după obiceiurile genului adventure caracteristice începutului de mileniu, o simplă restaurare a acelor asset-uri nu era doar imposibiăa, din cauza absenței lui Sokal, dar și complet lipsită de respect la adresa acestuia (dacă se recurgea la metode automate gen AI).

Cum să remasterizezi bine

Așadar, Virtuallyz Gaming și Microids Studio Paris, studiourile alese pentru a readuce în actualitate primul Syberia, au optat pentru a reface complet, într-o prezentare 3D modernă, toate locurile pe care eroina Kate Walker le vizita în 2002. În mare, s-a abandonat conceptul de a trece de la „ecran” la „ecran”, precum în jocurile 2D, mai multe astfel de scene din original fiind incluse în același “peisaj” 3D, în acest remaster. Mai mult, pentru a evidenția elementele de decor care contribuie la progres, acum camera o urmărește automat pe eroină, ușurându-i misiunea.

Iar aceste decoruri sunt refăcute cum nu se poate mai bine, păstrând acel spirit al originalului, aflat undeva la granița dintre inovator și foarte clasic, întocmai precum creațiile mecanice ale lui Hans Voralberg (parcurgeți jocul dacă numele nu vă este familiar). Și, pentru a păstra și controlul jocului cât mai aproape de original, Kate poate fi controlată prin clasicul sistemul point and click, doar cu ajutorul mouse-ului: un clic într-un punct anume îi transmite protagonistei să se deplaseze in acel loc, în timp ce un dublu clic o face să fugă până la acea destinație. Unele porțiuni ale acestor spații 3D nu pot fi navigate, rămâne să aflați singuri pe unde o puteți plimba pe Kate și pe unde nu.

Producătorii nu s-au mulțumit însă doar cu refacerea componentei vizuale a jocului, schimbând, într-o anumită măsură, și modul în care sunt „tratate” anumite puzzle-uri. Deși aproape 100% identice cu cele din original, aceste enigme logice devin mult mai simplu de rezolvat atunci când jocul te împinge de la spate în direcția corectă. Spre exemplu, în anumite situații, nu îți este permisă decât utilizarea item-ului corect din inventar, combinat cu un element de decor, pentru a progresa, fiind eliminată astfel experimentarea. De asemenea, a fost introdus și un sistem de obiective care ține evidența progresului prin joc (accesibil prin intermediul jurnalului lui Kate); acolo ți se spune mai mereu ce ar trebui să faci pentru a progresa (din fericire, acest sistem poate fi dezactivat).

Cum să remasterizezi prost

Din păcate, această experiență remasterizată (sau, mai degrabă, refăcută de la zero) scârțâie la anumite capitole, fiind plină de bug-uri. Spre exemplu, nu o dată m-am trezit că protagonista a rămas blocată după o conversație telefonică (Kate are propriul telefon mobil, care servește inclusiv la rezolvarea anumitor puzzle-uri). Pur și simplu nu mai răspunde la nicio comandă, singura soluție fiind închiderea forțată a jocului și încărcarea celui mai recent checkpoint.

La fel mi s-a întâmplat și într-un anumit puzzle, în cea de-a doua parte a jocului, când accesarea unui prim plan asupra unui panou de comanda și utilizarea telefonului lui Kate m-au lăsat fără posibilitate de a ieși din acel „prim plan” și de a continua jocul. Acest bug a reapărut de fiecare data când am reluat salvarea, soluția fiind introducerea „din burtă” (sau din amintirile primului joc) a codului necesar, fără rezolvarea propriu-zisă a puzzle-ului.

Pe lângă aceste neajunsuri, care ar putea fi corectate printr-un simplu patch, nu toate elementele vizuale din acest remaster se ridică la nivelul reproducerii 3D a peisajelor si decorurilor imaginate inițial de Benoit Sokal. Câteodată, iluminarea nu se potrivește cu unghiurile alese de producători pentru a prezenta o anumită discuție, atât Kate, cât și interlocutorul său fiind în umbră, spre exemplu. Alte ori, sistemul de iluminare îi scoate în evidență ochii protagonistei de parcă ea însăși ar fi un automaton fără prea multa viață.

Când vine vorba despre setări grafice, jocul se limitează la doua preset-uri – Quality și Performance –, precum pe console (deși am testat versiunea pentru PC). De asemenea, modurile în care sunt gestionate anumite efecte vizuale sunt complet aiurea, nefiind raportate la camera care redă acțiunea, ci la plasamentul modelului lui Kate în decor. Astfel, apar linii vizibile la câțiva metri în fața personajului care delimitează suprafețele pe care se aplică filtraj anisotropic de restul peisajului. Iar acestea se mișcă odată cu eroina, efectul nefiind aplicat pe întreaga scenă, așa cum ar fi normal. Și reflexiile par a fi tipul screen space reflections, fara niciun fel de Ray Tracing, date complet peste cap de unghiurile cinematice din care este prezentata povestea. Iar un ochi experimentat va detecta anomaliile de acest gen de la prima scenă a jocului și până la ultima. Măcar n-am întâmpinat probleme de performanță, Syberia Remastered rulând mereu, în rezoluție 4K și cu presetul grafic Quality, la un framerate de peste 100 fps (9800X3D, 64GB RAM, GeForce RTX 5080).

Inexpicabilă, având în vedere determinarea producătorilor de a reface fiecare element al jocului original, este păstrarea secvențelor cinematice originale, care arată foarte… învechite în comparație cu prezentarea modernă 3D a acestui remaster. Mai mult, și acestea sunt inconsistente: unele sunt redate cu aspect ratio-ul inițial de 4:3, altele fiind afișate în format complet 16:9. Oricum ar fi, ies în evidență într-un mod extrem de evident și neplăcut.

Concluzie

Probabil că, pur și simplu, producătorii nu au avut suficient timp pentru a finaliza acest proiect așa cum se cuvine, iar o amânare a lansării cu 2-3 luni ar fi putut corecta toate aceste probleme. In forma sa actuală, Syberia Remastered seamănă mai mult cu un produs beta, fiind de greu de recomandat pentru majoritatea publicului.

Bineînțeles, fanii înrăți ai seriei, printre care mă număr, vor trece cu plăcere din nou, în ciuda acestor probleme, prin cele aproximativ 10 ore de aventuri inițiale ale lui Kate Walker, ale automaton-ului Oscar, la bordul legendarului tren mecanic, întors cu cheia. În ciuda unor prețuri accesibile (30€ pe Steam, 139,90 lei pe PS5), îmi vine însă greu să cred că acest remaster va putea atrage o noua generație de fani, mai ales în starea precară în care a fost lansat.