Nioh 3 Review: poveste ba, gameplay da

Cronologic vorbind, acțiunea din Nioh 3 are loc după evenimentele din primele două jocuri ale seriei, protagonistul fiind Tokugawa Takechiyo, nepotul shogunului actual Tokugawa Ieyasu. Iar jucătorii pot personaliza înfățișarea lui Takechiyo, întocmai cum se întâmpla și cu Hide, protagonistul din Nioh 2. Fără a pierde foarte mult vremea, Takechiyo este desemnat drept urmaș al shogunului și ia parte la un scurt tutorial în ceea ce privește luptele, unde îi cunoaște pe Munenori Yagyu și Hattori Hanzo, maeștrii samurai, respectiv ninja. Mai apoi, convenabil sau nu, palatul acestora este atacat de yokai (demoni).

Între Samurai și Ninja

Aici apare și prima schimbare majoră de mecanici față de titlurile anterioare ale seriei: posibilitatea de a comuta oricând între stilurile de luptă Samurai și Ninja. Iar fiecare astfel de stil are propriul set de echipament separat. Samurai este bazat pe sistemul clasic din Nioh, cu mai multe stance-uri pentru fiecare armă, și pus accent pe blocat și recuperat ki (stamina). Ninja are alocat propriul subset de arme, precum topoare duble și kusarigama, iar accentul cade pe evitarea atacurilor.

În loc de ki pulse din stilul Samurai, care recuperează ki după o secvență de atac, stilul Ninja propune abilitatea Mist: atunci când este executată, aceasta lasă o clonă de scurtă durată în poziția anterioară a personajului, după ce acesta execută o eschivă, iar această clonă poate atrage atenția inamicilor pentru o scurtă durată. Pe lângă asta, stilul Samurai pune accent pe confruntarea directă folosind abilități de Martial Proficiency – mișcări speciale care pot fi executate după ce se umple o bară specială –, în timp ce stilul Ninja pune accentul pe unelte ninja, care pot fi kunais, shurikens, bombe etc.

După parcurgerea primei zone, este dezvăluit autorul atacului yokai, executat pentru a prelua în nume propriu titulatura de shogun. Din fericire, Takechiyo este salvat în ultima clipă și este transportat în cu totul altă zonă, aflată în afara timpului. De aici, protagonistul trebuie sa urmeze indiciile pentru a dezvălui secretul din spatele așa-ziselor spirit stones, împrăștiate de-a lungul erelor istorice ale Japoniei, în jurul războaielor principale ale țării din respectivele epoci.

Călător în timp

Iar în prima dintre aceste ere, apare următoarea schimbare majoră față de “rețeta” Nioh, faptul că acum se pot explora zone mult mai întinse. Într-un format semi open-world, jucătorul are astfel acces complet la zone mult mai largi, altarele clasice din Nioh îndeplinind rolul de checkpoint-uri, unde personajul își poate recupera resursele, poate urca în nivel și îmbunătăți celelalte aspecte de gameplay.

Această abordare semi open-world reduce oarecum dificultatea, un lucru nu neapărat rău, fiind mult mai ușor acum să parcurgi zonele și să crești în nivel. De asemenea, cel puțin mie mi s-a părut că, în general, inamicii sunt mult mai puțin periculoși, tocmai pentru a acomoda o progresie mai accesibilă prin acest nou sistem. Harta este plină de activități, majoritatea combinând colectarea de item-uri cu progresia (samurai și ninja locks, care deblochează upgrade-uri specifice pentru armele individuale sau pentru ramurile principale de samurai si ninja ale personajului).

Printre aceste activități se regăsesc și bazele de inamici, care pot fi abordate mult mai liber acum. Și, deși principala mea opțiune a fost atacul direct, curajos, prin luptă dreaptă, mi s-au părut foarte ușoare, mai ales la început. Ajută foarte mult și faptul că a fost adăugat un buton dedicat pentru sărit, mai ales pentru cei care preferă abordările stealth, cu stilul Ninja.

Pe măsură ce povestea avansează, aflați că influența malefică a acestor spirit stones cauzează apariția unor zone stăpânite de yokai, numite Crucible. Acestea se manifesta în mai multe moduri în lumea Nioh 3: Crucible Wraiths, inamici mai puternici care deblochează progresia Soul Cores (mecanica unde jucătorul poate invoca puterea yokai fie sub formă de atacuri directe, fie drept talismane care oferă diferite buff-uri); baze de inamici populate de yokai, dar și zone mai dificile, la final de capitole narative, care culmină cu câte un boss mai puternic.

Deși calitatea poveștii nu s-a îmbunătățit neapărat între jocurile acestei serii, fiind foarte ușor sa ignori dialogul sau personajele din cauza prezentării cam… dense, Nioh 3 se dedică în totalitate gameplay-ului. Jucătorul are din start libertatea de a-și modifica și defini experiența de gameplay în foarte multe aspecte. Poți oricând să îți reconfigurezi “specificațiile” la un shrine, să schimbi abilitățile alese pentru a încerca un alt build. Totul – de la armuri, la arme, la cum arată Takechiyo – poate fi modificat oricând. Iar fiecare activitate minoră din zonele deschise duce la un progres de o formă sau alta pentru personaj. Pe măsură ce zonele sunt explorate, după anumite puncte, sunt dezvăluite toate punctele de interes de pe hartă, ceea ce ușurează foarte mult explorarea și, implicit, permite jucătorului să își facă personajul tot mai puternic.

Folosing modelul Elden Ring, dash-ul nu consumă stamina dacă nu sunt inamici în jur și, după un punct, este deblocat chiar un dash mai rapid pentru a parcurge zonele și mai rapid. Au rămas și misiunile secundare la shrine, pe care le poți accesa și rejuca oricând. Poți inclusiv să setezi cum vrei să folosești noua mecanică de a contracara atacurile puternice (roșii) al demonilor: fie să aibă loc o schimbare de stance la fiecare counter, pentru a comuta dinamic între Samurai și Ninja, fie să setezi ca apăsarea butonului să execute doar contra propriu-zisă și să rămâi în stilul de luptă în care erai. Totul este gândit în așa fel încât jucătorul să aibă mereu acces la cât mai multe mecanici și opțiuni, pentru a juca fix așa cum dorește.

Nu totul este roz în open-world

Din păcate, structura semi open-world vine și cu unele dezavantaje. Am dat peste multe zone unde mi-a fost greu să îmi dau seama dacă progresia era blocată de poveste sau dacă nu aveam un spirit anume pentru a debloca calea spre obiectiv. Poate că era din cauză ca am avut acces la o versiune pre-release, dar de multe ori m-am regăsit în momente în care nu eram sigur dacă mă blocasem din cauza unei condiții de joc pe care nu o îndeplineam încă sau din cauza vreunui bug. Iar libertatea de care aminteam mai devreme face destul de dificilă decizia de a te concentra pe explorat sau de a continua pe calea principală.

De asemenea, în acest nou format, vei aduna destul de repede foarte multe item-uri de echipament și consumabile, dar, dacă te-ai hotărât și știi cum vrei să joci, majoritatea dintre acestea vor fi inutile. Scopul lor, mai util, este ori să fie vândute, ori să le sacrifici pentru a obține amrita (resursă necesară pentru avansarea în nivel).

Concluzie

Per total, trebuie apreciat efortul celor de la Team Ninja de a încerca, într-o oarecare măsură, să “democratizeze” acest gen pentru o comunitate cât mai numeroasă de jucători. Și nu neapărat într-un mod banal, ci prin atenta cizelare a mecanicilor de gameplay, prin oferirea unor opțiuni de personalizare a stilului de joc și reinterpretarea unor reguli nescrise ale genului. Astfel, din pădurea de titluri inspirate (mai mult sau mai puțin) din seria Dark Souls, Nioh 3 se remarcă drept o opțiune pe care nu doar împătimiții genului ar trebui să o încerce.