Meat Grinder Hotdog Simulator Review: un hotdog cu prea puțină carne

La prima vedere, Meat Grinder: Hotdog Simulator are o idee care te face să te oprești din scroll: sapi prin cimitir după cadavre, le transformi în carne, prepari hotdogi și îi servești clienților, în timp ce poliția încearcă să dea de urma ta. E absurd, e macabru și, în teorie, are toate ingredientele pentru un simulator dement, cu umor negru și momente memorabile. Problema este că, după ce începi să joci, îți dai seama destul de repede că dezvoltatorii au avut ideea, dar n-au știut prea bine ce să facă mai departe cu ea.

Și e păcat, pentru că începutul chiar promite, încă din primele minute ai senzația că urmează să descoperi o poveste ciudată, un restaurant care va deveni din ce în ce mai absurd și o serie de mecanici care vor transforma mica afacere cu hotdogi într-un adevărat circ macabru. Numai că progresul este aproape inexistent, descoperi lucruri noi, precum sosurile, și te aștepți ca jocul să deschidă o nouă etapă a experienței, dar de cele mai multe ori primești o mecanică simpatică și atât, plus cartofi prăjiți și sucuri.

Baza gameplay-ului este extrem de simplă: faci rost de cadavre, pe care le furi din cimitir, ai grijă să nu te aresteze poliția, că pierzi lopata și e vreo 60 de dolari, le transformi în carne, prepari hotdogii și îi servești clienților. Problema nu este simplitatea în sine, ci această de gameplay repetitiv, faptul că acesta nu evoluează suficient. Nu există senzația că restaurantul tău crește cu adevărat, nu poți să-i modifici serios aspectul, nu poți să stabilești prețurile, nu ai un meniu pe care să-l construiești după propria strategie și nu există acel sentiment de progres pe care îl cauți într-un simulator, că de aia i-ai zis simulator. Restaurantul meu are și un nume pe măsură: MÂNCĂTORIE!

Repetiție și mult gunoi

Unele dintre mecanicile care ar trebui să aducă varietate devin rapid repetitive. Un exemplu perfect este gunoiul, pentru că fiecare client lasă mizerie, iar tu trebuie să iei fiecare bucată cu mâna și să o duci la singurul tomberon din spatele tejghelei. Da, poți să arunci gunoiul, dar după câteva ture începi să te întrebi dacă nu cumva adevăratul simulator din Meat Grinder este cel de angajat la salubritate. Lipsa unui inventar sau a unor mecanici care să automatizeze măcar parțial asemenea activități transformă lucrurile mărunte în corvoade. Iar dacă lași infecția în restaurant, clienții îți vor atrage atenția și îți vor da mai puțin cu 2 dolari pe un hotdog…

Partea cu jefuirea mormintelor este, fără îndoială, cea mai interesantă idee din joc. Numai că și aici apare o problemă: recompensa nu justifică întotdeauna riscul. O parte importantă din carnea obținută poate fi stricată, putrezită, iar pe măsură ce continui să sapi, poliția începe să patruleze tot mai agresiv zona. La un moment dat ajungi să ai doi polițiști care fac ture între stradă și cimitir, iar operațiunea devine mai degrabă o corvoadă decât o activitate distractivă.

Practic, ai o mecanică ce ar trebui să fie una dintre marile atracții ale jocului și ajungi să simți că ai de-a face cu un risc ridicat și-o recompensă de rahat. Apoi, te strecori, vii cu cadavrul, îl agăți în cârlig, îl ciopârțești și… doar două bucăți de carne sunt comestibile. Păi ce facem, bre?

Dacă tot ai un restaurant care vinde carne de oameni, ai putea crede că dezvoltatorii vor exploata la maximum absurdul situației. Numai că poliția este aparent singura instituție care consideră ciudat ce faci. Poți să intri în restaurant cu bucăți de cadavru în fața clienților, iar aceștia nu par să aibă absolut nicio problemă. Nimeni nu întreabă de unde vine carnea, nimeni nu țipă, nimeni nu fuge. În schimb, polițiștii sunt foarte interesați de faptul că cineva umblă prin cimitir. Asta e logică internă de corporație care putea deveni o glumă genială, dar rămâne mai degrabă o absurditate neexploatată.

Ce sosuri punem? De toate!

Sosurile sunt un alt exemplu de idee bună care pare subdezvoltată. Primul pe care îl deblochezi poate produce efecte amuzante, inclusiv să-i facă pe clienți să danseze sau să-ți aducă mai mulți bani. E simpatic și demonstrează că jocul putea avea o componentă de umor negru mult mai pronunțată. Numai că mecanica nu este suficient de dezvoltată încât să devină un element central al experienței.

Nici partea de horror nu reușește să-și găsească identitatea. La început ai impresia că urmează să joci un simulator horror-comic, însă momentele realmente de groază sunt extrem de puține. Sunt practic două secvențe scurte, de câteva secunde, iar restul experienței este dominat de rutina restaurantului.

Mai există și ideea că protagonistul ar avea probleme psihice, folosită pentru a explica anumite halucinații, dar această direcție este introdusă atât de târziu și atât de superficial încât nu reușește să dea poveștii profunzimea pe care o sugerează. Că îți dă de înțeles moșul ăla că ai fi un criminal sau un profanator de morminte sau poate un fel de Ed Gein.

Povestea s-a pierdut pe drum

Povestea este dezamăgitoare, începe interesant, îți dă impresia că vei descoperi ceva pe parcurs, după care pur și simplu se stinge. După aproximativ două ore ajungi la final și primești o concluzie atât de scurtă și lipsită de substanță încât ai impresia că dezvoltatorii au rămas fără timp sau fără idei. Nu există o construcție reală a poveștii, nici personaje sau evenimente care să ducă undeva și nu există satisfacția aia de a vedea cum toate lucrurile pe care le-ai făcut au avut un scop.

Aceste două ore reprezintă și una dintre marile probleme ale jocului; dacă ar fi fost Early Access, aș fi privit altfel lucrurile. Ai fi putut spune că este o bază interesantă, că dezvoltatorii au pus cap la cap o idee nebunească și că merită să aștepți actualizările. Dar cică e varianta finală!

Pentru aproximativ 8 euro, cât costă pe Steam, Meat Grinder: Hotdog Simulator nu este neapărat o catastrofă financiară. Este ieftin, iar la o reducere serioasă poate deveni chiar o experiență simpatică pentru o seară. Oricum, prețul mic nu schimbă faptul că produsul pare neterminat din punctul de vedere al ideilor.

Și cel mai frustrant este că există momente în care îți dai seama cât de bun ar fi putut fi. Prepararea hotdogilor funcționează, servirea clienților este plăcută, unele sosuri sunt amuzante, iar ideea de a fura cadavre din cimitir pentru a alimenta restaurantul este atât de ridicolă încât aproape cere un joc excelent în jurul ei. Aveai aici toate ingredientele pentru un simulator horror-comic absolut dement.

Dar Meat Grinder: Hotdog Simulator se mulțumește cu o idee bună, scurtă și neterminată. Nu are suficientă poveste cât să fie un joc narativ, nici profunzime ca să fie un simulator adevărat și nu este suficient de horror ca să funcționeze drept un joc de groază. Rămâne undeva la mijloc, cu o idee foarte bună, câteva momente reușite și foarte mult potențial nevalorificat.

La 8 euro nu-ți vinzi iPhone-ul dacă îl cumperi, dar nici nu pot spune că este o recomandare clară. Aș aștepta o reducere serioasă sau câteva update-uri care să adauge conținut, progresie, personalizare, activități secundare și, mai ales, o poveste care să nu dispară după primele minute. Undeva la 1-2 euro ar fi o distracție pe cinste!