From Dust Review: Dumnezeu pentru o zi

Conceptul de „god game” nu este deloc nou, Peter Molyneux având la activ Black & White, dar şi mult mai vechiul Populous, acesta din urmă fiind sursa de inspiraţie directă pentru From Dust. Totuşi, ideea este preluată doar formal, pentru că nu ai control asupra mediului de la prima tufă până la relaţiile diplomatice cu vecinii. Din contră, eşti un zeu numit The Breath, doar că puterile tale au nişte limite când vine vorba de forţele naturii. Evident, ca orice zeitate bună, vrei să-ţi ajuţi populaţia să crească şi să înmulţească, dar 13 niveluri pline de provocări naturale îţi stau foarte serios în drum.

Ca zeu poţi totuşi să faci destule: opreşti şi deviezi râuri, distrugi sau creezi munţi, reconstruieşti insule şi ajuţi vegetaţia să crească, opreşti incendii şi tsunamiuri. Sau nu, pentru că nivelul de dificultate creşte rapid în campanie, iar combinaţia cu legile foarte funcţionale ale fizicii mecanice şi ceva probleme de control s-ar putea să creeze destul de repede cam prea multă frustrare.

Controlul este de fapt foarte simplu, s-ar putea chiar spune că From Dust duce la simplificarea aboslută conceptul de terraformare. Cursorul mouse-ului este un şarpe auriu, iar click-ul stânga adună materia necesară acţiunilor (pământ, apă, lavă), în timp ce click-ul dreapta eliberează substanţa în zona dorită.

Cum omuleţii din campania ta sunt într-o permanentă mişcare în căutarea unei noi case unde să fie în siguranţă, vei fi pus în faţa unor scenarii destul de variate, iar cele trei elemente pot fi combinate în multe moduri: pământul creează poduri, blochează râuri, este solul fertil pe care se dezvoltă vegetaţia. Lava formează bariere dure de stâncă, în timp ce apa stinge incendii şi poate lăsa loc peticelor de sol unde să apară copaci şi animale.

Din fericire, mai apar şi o serie de puteri speciale, limitate temporal, dar extrem de simpatice: Jellify Water, de exemplu, te face Moise în Marea Roşie şi împarţi apa pentru a traversa între insule. Altă putere blochează invazia tsunami-ului sau a focului şi există şi o serie de „copaci” speciali care pot încetini înaintarea lavei, de exemplu.

Din păcate, există şi ceva probleme: pathfinding-ul şi controlul. Primul devine de-a dreptul enervant în nivelurile avansate pentru că nu poţi controla direct omuleţii şi AI-ul decide adesea să apuce pe cel mai ocolit drum, consecinţa fiind de obicei ratarea obiectivelor misiunii. Controlul, fie cu mouse sau gamepad, nu permite o vizualizare foarte exactă a zonei unde trebuie să creezi podul sau bariera salvatoare. Vrei un pod, îţi iese un munte si secundele preţioase s-au dus deja. În plus, există şi evenimente aleatorii, ca erupţia unui vulcan, care te obligă să acţionezi creativ dar în acelaşi timp adaugă stress de-a binelea în nivelurile şi aşa contra cronometru.

Pe lângă campanie, From Dust include şi 30 de hărţi într-un mod numit Challenge, hărţi deblocate dacă acoperi 100% cu vegetaţie insulele din poveste. Acest mod e o colecţie de puzzle-uri, de la cele mai simpliste (stinge focul, treci apa) până la curse nemiloase contra timp şi nevoia de a folosi ce ai învăţat în campanie: omuleţul nu poate trece prin pădure? Îl impingi cu nişte apă şi ajunge rapid la destinaţie. Pe de altă parte, acelaşi omuleţ nu poate traversa nici măcar o baltă, aşa că trebuie să extragi apa ca să-l ajuţi să ajungă unde trebuie. Ca să te motiveze, Challenge are şi leaderboard-uri, ceea ce înseamnă că s-ar putea să fie jucători care să găsească soluţii mai rapide şi mai eficiente decât ale tale.

Partea vizuală este interesantă, chiar dacă nu foarte detaliată, iar valurile imense, focul si lava pot uşor să influenţeze o imaginaţie bogată. La fel şi coloana sonoră, nu te îndeamnă deloc la somn, ci la acţiune rapidă, dar calculată; totuşi, cel mai des s-ar putea să auzi urletele disperate ale sătenlilor înecaţi sau incineraţi. Până la urmă, From Dust este un experiment, nu neapărat perfect, dar cu o demonstraţie reuşită în faţă: încă mai există idei originale şi cu potenţial uriaş de dezvoltare.