Assassin’s Creed Black Flag Resynced Review: înainte era mai bine

Imediat după anunțul oficial al celor de la Ubisoft în vedere cu intenția companiei de a realiza un remake pentru Assassin’s Creed IV: Black Flag, m-am întrebat dacă această inițiativă era cu adevărat necesară. Și, la o primă vedere, răspunsul a fost negativ: este oare nevoie să refacem experiențe de joc din deceniul trecut în loc să ne concentrăm pe unele complet noi?

Apoi, gândindu-mă la istoria recentă a seriei Assassin’s Creed, mi-am zis că ideea de a face un remake pentru unul dintre titlurile clasice AC (probabil ultimul) poate fi totuși bună. Și asta pentru că prefer oricând rețeta mai veche a seriei decât pseudo-RPG-ul de de care avem parte de la Origins încoace, cu progres îngrădit de cifre și excel-uri, pe care doar grinding-ul sau DLC-urile plătite îl pot debloca.

Apoi, împăcat cu gândul că voi rejuca (din nou) un titlu mai vechi în straie noi, mi-am făcut griji în legătură cu abilitatea studioului Ubisoft Singapore de a duce la bun sfârșit un asemenea proiect. Nu de altceva, însă precedentul proiect important al studioului – Skull and Bones – nu a avut parte tocmai de cel mai fericit deznodământ din istoria titlurilor lansate de Ubisoft. Și mai aveam și recentul exemplu al remake-ului pentru Prince of Persia: The Sands of Time, pe care nici măcar preluarea proiectului de către Ubisoft Montreal nu l-a putut salvat de la pieire.

Din fericire, acum când am pus jos controller-ul și urmăresc cele peste o oră de credits de la sfârșitul lui Assassin’s Creed Black Flag Resynced, toate aceste temeri au devenit istorie: noul remake Black Flag nu este doar o reușită, ci, probabil, cel mai fun de jucat titlu al seriei din întreaga sa istorie.

Un remake vizual meritoriu

Și asta pentru că producătorii nu s-au mulțumit să dea cu un strat nou de vopsea pe jocul lansat inițial în 2013, ci au refăcut complet fiecare aspect al acestuia, preluând și unele dintre elementele vechi, acolo unde nivelul calitativ al acestora încă se ridica la nivelul așteptărilor din ziua de azi. Mai exact, jocul a fost refăcut aproape în totalitate, folosind cea mai recentă ediție a motorului grafic Anvil, aplicată peste structura inițială din Black Flag. Aproape totul este nou, dar în același timp familiar, fiind păstrat acel “look and feel” din titlul original.

Majoritatea covârșitoare a jocului arată foarte bine: iluminarea bazată pe Ray Tracing, introdusă odată cu Assassin’s Creed Shadows, revine la post, parcă mai arătoasă și, în mod sigur, mai bine optimizată decât în titlul anterior. Iar optimizarea, cel puțin pe console, este de nota zece: iluminarea globală cu RT este prezentă în orice preset grafic, indiferent de consola folosită.

Mai mult, posesorii de PS5 primesc, dacă aleg modul Quality l 30fps sau modul Balanced la 40fps, și reflexii bazate pe Ray Tracing. În schimb, pe PS5 Pro ai parte de meniul complet, Ray Tracing activat complet (atât în privința iluminării globale, cât și a reflexiilor), 60 de cadre pe secundă, dar și upscale via PSSR, pentru o calitate a imaginii și mai bună. N-am întâlnit nicio sacadare, nicio cădere de framerate sau alte neplăceri pe întregul parcurs al jocului.

Modelele personajelor principale au fost îmbunătățite serios, fiind păstrate însă unele voci mai vechi (dar și reînregistrate altele), precum și animațiile de bază, camerele și schimbările de cadru din secvențele cinematice originale. Singurul lucru care mai șchiopătează la nivel vizual sunt personajele NPC mai puțin importante, ieșite din nou pe porțile “fabricii de manechine Ubisoft”. Însă acest aspect contează puțin spre deloc.

Gameplay retușat în bine

Mai important, Ubisoft Singapore, alături de studiourile partenere (printre care și echipa Ubisoft din București), au hotărât să “umble” și la gameplay-ul din Black Flag Resynced pentru a-l actualiza. În primul rând, parkour-ul a preluat modelul modern din titlurile Assassin’s Creed recente: sistemul este mai fluent, mai responsiv, dar, în continuare, decide aiurea în anumite situații, ducând personajul în cu totul alte direcții decât și-ar dori jucătorul. Deja ne-am obișnuit, neplăcerile de acest gen făcând parte din ADN-ul seriei, fiind prezente încă de la primul titlu AC. Măcar acum avem posibilitatea de a sări atunci când dorim și a comuta în orice moment în modul crouch, pentru secvențe de stealth mai naturale.

Luptele, atât cele corp la corp, cât și cele navale, au primit cele mai multe îmbunătățiri. Schema de control a fost schimbată pentru a fi similară cu cele din jocurile moderne ale seriei, cu mențiunea că aici, parcă personajul răspunde mult mai exact la comenzi. A fost introdus sistemul cu parare și eschivă, executarea perfectă a acestora lăsând inamicii expuși, și a fost aplicat un soi de “remix” modernizat posibilităților ofensive pe care eroul le are la dispoziție.

Spre exemplu, frânghia este dobândită mult mai devreme pe parcursul poveștii, extinzând capabilitățile de luptă devreme în cadrul jocului. Odată obținut întregul arsenal, Edward Kenway (eroul din Black Flag), devine o veritabilă mașinărie de ucis, totul depinzând de viteza de reacția a jucătorului și de abilitatea acestuia de a folosi, la momentele oportune, toate armele și uneltele pe care protagonistul le are la dispoziție. Să nu vă speriați însă, nivelul de dificultate implicit al acestor lupte nu este foarte ridicat și poți supraviețui lejer și cu atacul de bază cu sabia, pararea și execuțiile realizate cu ajutorul hidden blade-ului.

În privința confruntărilor navale, îmbunătățirile sunt mai subtile, țin de adăugarea unor moduri de foc secundare pentru majoritatea armelor cu care puteți echipa corabia The Jackdow. Unele sunt oferite mură-n gură, pe parcursul firului narativ principal, altele trebuie câștigate cu sudoarea frunții, îndeplinind tot felul de obiective. Poate, cel mai important însă, niciodată nu m-am simțit obligat de joc să fac anumite activități pentru a grindui bani sau upgrade-uri, totul a decurs natural, având posibilitatea să mă dedic tipurilor de misiuni din Caraibe care-mi plac. Iar acest lucru transformă experiența din acest Black Resynced în poate cel mai relaxant titlu al seriei, pe care îl parcurgi din plăcere și nu doar pentru a bifa un +1 la lista de jocuri terminate.

O poveste relevantă, extinsă cu ore întregi de conținut nou

Un alt aspect pozitiv este durata firului principal al poveștii. Experiența nu este la fel de scurtă precum în Mirage, dar nici exagerată precum în Assassin’s Creed Valhalla sau Odyssey. Iar jocul este într-atât de satisfăcător încât ajungi la final și tot ce-ți dorești în acea clipă este să continui, să mai primești misiuni, să descoperi în continuare comori pe insulele din Caraibe și să dobori ambarcațiunile regelui George.

Și, din fericire, Resynced punctează și la acest capitol, producătorii adăugând o sumedenie de conținut suplimentar, atât în rândurile quest-urilor secundare, cât și în ceea ce privește campania principală. Mai exact, un întreg capitol nou vă așteaptă în momentul de end-game, A World Without Gold, pe parcursul căruia Edward dă piept cu o nouă amenințare în încercarea de a-și răzbuna un prieten mai vechi. Un efort suplimentar din partea producătorilor, care nu era neapărat necesar, dar care merită apreciat și adaugă încă un plus în comparație cu ediția inițială de Assassin’s Creed IV: Black Flag.

O parte mai puțin fericită a acestui remake este, însă, eliminarea întregii porțiuni a poveștii din Black Flag care avea loc în prezent. Țineți minte, cei care ați parcurs titlul original: capitolele first person în care erai infiltrat în sediul Abstergo, hackuiai tot felul de calculatoare și descopereai secretele companiei de templieri. Din păcate, acestea lipsesc complet din acest remake, fiind înlocuite de câteva misiuni speciale, numite rift-uri, atât de bine ascunse în interfața Animus încât mă îndoiesc că mulți jucători le vor găsi.

Pâna la urmă, ce este important este că Assassin’s Creed Black Flag Resynced include suficient conținut (vechi sau nou) pentru a asigura zeci de ore de gameplay fun, fără să te forțeze într-un mod artificial să mergi într-o direcție sau alta. Iar una dintre criticile aduse inițial versiunii originale a jocului – că protagonistul Edward Kenway nici măcar nu este un asasin, ci un simplu pirat – este ștearsă cu burtele acum, când Kenway a ajuns să fie considerat unul dintre cei mai carismatici protagoniști ai seriei, depășit poate doar de „nemuritorul” Ezio Auditore.

Concluzie

Assassin’s Creed Black Flag Resynced demonstrează că acel Ubisoft, care acum ceva vreme lansa tot felul de jocuri atrăgătoare, încă există și este capabil de lucruri mărețe. Preia fundația vechiului Black Flag și o extinde atât de bine, atât în direcția tehnică, cât și în ceea ce privește gameplay-ului, încât nu merită doar o recomandare, ci un veritabil îndemn: nu așteptați și cumpărați Black Flag Resynced chiar acum, pentru poate cea mai reușită formulă de joc din întreaga serie Assassin’s Creed! Iar prețul, de sub 300 lei, este mai mult decât decent pentru tot ce are de oferit acest pachet.