Borderlands 4 Review: Apocalipsa râde ultima

Uneori, un sequel bun nu trebuie să reinventeze roata. E suficient să o facă să se învârtă mai repede, mai haotic și cu mai multă nebunie. Borderlands 4 reușește exact asta. După mai bine de un deceniu în care Gearbox a jonglat cu spin-off-uri, relansări și experimente narative, franciza se întoarce la forma care a făcut-o celebră: un looter shooter pur sânge, saturat de arme absurde, replici și mai absurde și un ritm care pare tras direct dintr-un atac de panică cosmic.

Fanii seriei trebuie să-și ia adio de la Pandora, care nu mai este centrul universului. Borderlands 4 deschide harta către trei planete noi — Erebos, Mycora și Fractalis — fiecare cu propriul stil vizual și propriile nebunii climatice. Spre deosebire de Borderlands 3, unde zonele păreau alipite cu bandă adezivă și încărcate până la refuz cu misiuni repetitive, noul episod are o coerență mai clară. Misiunile secundare se leagă organic de poveste, personajele au motivații mai credibile (sau măcar mai amuzante), iar tranzițiile între planete se simt fluente, fără ecrane de încărcare plictisitoare.

Fiecare regiune are o personalitate distinctă: Erebos e o planetă-ruină, acoperită de deșeuri tehnologice și cultiști care venerează un AI defect; Mycora e un Eden ciupercos cu creaturi bioluminiscente care explodează la contact; iar Fractalis e un vis fracturat, un deșert de cristal care reflectă haosul în mii de culori. Totul arată incredibil de bine în Unreal Engine 5, iar Gearbox a păstrat stilul de benzi desenate care a definit seria, dar l-a rafinat până la detalii subtile de lumină și reflexii care dau senzația unui comic book viu.

Cine râde la urmă, râde cu loot-ul în mână

Sistemul de loot a fost, dintotdeauna, inima seriei. De data aceasta, Gearbox a ridicat ștacheta: fiecare armă nu doar că are statistici și efecte unice, dar se și „adaptează” în timp. Într-un stil aproape roguelite, cu cât folosești o armă mai mult, cu atât ea dezvoltă trăsături noi — poate un efect de ricochet, un glonț care cântă, sau o șansă de 1% de a invoca o mână uriașă din cer care pălmuiește inamicii.

Da, Borderlands 4 este tot atât de ridicol pe cât sună. Dar, în haosul general, se ascunde o logică aproape elegantă: jocul te încurajează să experimentezi constant, să combini arme, abilități și gadgeturi în moduri neașteptate. Poți chiar „fuziona” două arme pentru a crea un hibrid complet nou, cu riscul de a le distruge pe ambele. E un sistem riscant, dar incredibil de satisfăcător atunci când îți iese.

Cei patru crai de la Răsărit

Formula clasică cu patru personaje jucabile revine, dar niciunul nu este un simplu arhetip reciclat. Vex, Sirena spectrală, este probabil cel mai complex personaj din noul val de Vault Hunters. Dispune de trei arbori de abilități – Phase, Echo și Wraith – și nu mai puțin de 15 slot-uri de augmentare, ceea ce îi oferă o versatilitate impresionantă, demnă de orice clasă de tip magician. În forma Incarnate, absoarbe viața inamicilor din jur și provoacă area damage, transformând câmpul de luptă într-un spectacol de energie pură. Poate invoca și Phase Familiar, un companion eteric care atrage focul adversarilor și amplifică daunele lui Vex, în timp ce abilitatea Dead Ringer aduce în luptă doi dubluri: Reaper, specializat în atacuri de aproape, și Specter, ideal pentru confruntările la distanță. Ambele se adaptează automat tipului de element folosit de arma echipată, oferind o sinergie constantă între stilul de joc și arsenal.

Rafa, soldatul cibernetic de tip Exo-Soldier, aduce în bătălie un stil complet diferit, axat pe forță brută și teroare mecanizată. Arborii săi de abilități – Grit, Havoc și Forge – se concentrează pe rezistență, mobilitate și distrugere totală. Arma sa specifică, Peacebreaker Cannons, constă în două mitraliere grele montate pe umeri, care trag automat în orice țintă aflată în mișcare. Când activează APOPHiS Lance, un proiectil masiv detonează tot ce se află în jur, iar cu Arc-Knives, Rafa intră într-o stare de berserk, obținând o creștere uriașă de viteză și putere de atac. Este, fără îndoială, cea mai apropiată întruchipare a haosului pur pe două picioare.

Amon, cultistul-viking cu aer mitologic, pare desprins dintr-o legendă nordică și aduce în Borderlands o energie brutală, aproape ritualică. Moștenitor spiritual al lui Thor și văr îndepărtat al lui Kratos, Amon poate folosi nu trei, ci șase abilități diferite datorită puterii sale unice, Forgeknight. Stilurile sale de luptă – Onslaught, Scourge și Crucible – se completează reciproc: primul se concentrează pe atacuri explozive și lovituri de ciocan incandescent, al doilea generează valuri de foc și bariere care consumă scuturile inamicilor, iar al treilea îi permite să arunce topoare încărcate cu forța elementelor și să controleze drone de luptă. Fiecare acțiune a sa regenerează scutul și produce daune de arie devastatoare, transformându-l într-un adevărat colos pe câmpul de luptă.

Harlowe, savantul gravitațional, completează perfect echipa cu un stil de joc tactic și control absolut asupra câmpului de luptă. Ca Gravitar, ea manipulează spațiul și timpul cu o precizie științifică, transformând haosul luptei într-o demonstrație de fizică aplicată. Abilitatea sa Entangle leagă inamicii între ei printr-un câmp energetic, forțându-i să împartă aceleași daune, în timp ce CHROMA Accelerator lansează sfere instabile care încetinesc mișcările adversarilor și explodează cu o forță devastatoare. Cu Zero Point HALO, Harlowe poate prinde grupuri întregi de dușmani într-o bulă gravitațională, aruncându-i apoi violent la pământ, iar Flux Generator îi permite să înghețe temporar țintele și să distribuie scuturi de protecție aliaților. A fost gândită, fără îndoială, drept maestra controlului mulțimii – un personaj care poate schimba complet ritmul și direcția oricărei confruntări.

La fel ca și ceilalți Vault Hunters, Harlowe beneficiază de o personalizare extinsă: arborii de abilități pot fi combinați liber, slot-urile de augmentare suplimentare oferă posibilități strategice variate, iar cele 49 de puncte de skill pot fi distribuite într-o multitudine de moduri, permițând jucătorilor să-și construiască propriul stil – de la savant calculat la forță distructivă pură.

Astfel, în Borderlands 4, Vex, Rafa, Amon și Harlowe nu sunt doar patru personaje distincte, ci patru moduri complet diferite de a experimenta haosul: magia, mașinăria, mitul și știința se întâlnesc într-o simfonie de explozii, lumini și nebunie controlată.

Umorul — când e bun, e genial. Când nu, te face să vrei să tragi în NPC-uri

Da, Borderlands 4 încă suferă de sindromul „glumei care nu se termină niciodată”. Unele dialoguri sunt inspirate, scrise cu sarcasm fin și un simț dezvoltat de autoironie — mai ales cele care parodiază cultura gamerilor și live streamerilor. Alteori însă, simți că scriitorii pur și simplu au lăsat AI-ul să improvizeze.

Totuși, personajele principale — mai ales antagonistul, Lord Vex, un fost influencer devenit zeu digital — sunt memorabile. Vex e genul de villain pe care îl urăști, dar abia aștepți să-l auzi vorbind. Se hrănește din like-uri, își transmite crimele live pe o rețea interdimensională și îți trimite mesaje pasiv-agresive după fiecare misiune. Un amestec între Handsome Jack și un TikToker cu megalomanie.

Gameplay mai dinamic, mișcări mai fluente

În sfârșit, mișcarea în Borderlands nu mai pare o relicvă din 2012. Parkour, dash-uri în aer, hookshot-uri magnetice și chiar scuturi care servesc drept hoverboard — totul este gândit pentru viteză și verticalitate. Luptele devin spectacole cinetice în care te simți parte dintr-un concert de explozie și glume.

Inteligența artificială a inamicilor a primit și ea un upgrade semnificativ. Cultiștii de pe Erebos se ascund, flanchează, își reanimează aliații, iar monștrii mutanți de pe Fractalis învață din atacurile tale. E o plăcere să vezi cum fiecare confruntare se transformă într-o mică dramă haotică.

Multiplayer-ul — haos sincronizat

Seria a fost mereu mai bună în co-op, iar Borderlands 4 duce colaborarea la un nou nivel. Cross-play complet între PC și console, matchmaking instantaneu și chiar „raid-uri” planetare săptămânale în care 16 jucători colaborează pentru a învinge un boss comun. În premieră, există și un mod PvP structurat, Vault Clash, unde două echipe se luptă pentru controlul unei camere cu loot legendar.

Cireașa de pe tort: poți salva configurații de echipament pentru fiecare mod de joc și le poți schimba instantaneu. Nu mai trebuie să-ți reorganizezi inventarul în mijlocul unei lupte doar pentru că ai intrat din greșeală într-un duel.

Sunetul haosului și liniștea după furtună

Coloana sonoră, compusă de Jesper Kyd și Mick Gordon, este o fuziune perfectă între industrial, synthwave și coruri demonice. Fiecare planetă are teme distincte, care cresc în intensitate odată cu progresul tău. Avem de-a face cu una dintre cele mai bune coloane sonore dintr-un shooter din ultimii ani și ar fi o crimă să-l joci fără căști bune.

Vocile sunt la fel de bune — chiar și personajele secundare care apar doar o dată au un ton și o atitudine recognoscibilă. Gearbox a investit mult în direcția vocală și se simte.

Din păcate problemele tehnice ale jocului se simt în special pe PC, chiar și sistemele high end având probleme să ruleze jocul în rezoluție 4K cu toate setările la maxim. Acesta este una din puținele aspecte unde jocul se simte grăbit și neterminat. Este clar că patch-urile vor remedia multe dintre probleme, dar atitudinea lui Randy Pitchford, una aproape ostilă față de cei care se plâng pe bună dreptate, nu ajută deloc.

Între nebunie și măiestrie

Borderlands 4 nu este vreo revoluție, dar rămâne o rafinare spectaculoasă a unui concept deja iubit. Este simultan o scrisoare de dragoste către fanii vechi și o poartă de intrare excelentă pentru noii jucători. Da, uneori exagerează, da, unele glume obosesc, și da, AI-ul are momente de rătăcire, dar peste toate astea plutește un sentiment clar: că Gearbox încă știe ce face.

Într-o industrie care aleargă după realism și drame existențiale, Borderlands 4 are curajul să fie nebunesc, zgomotos, imprevizibil, dar întotdeauna amuzant. Dacă ești gata să râzi, să tragi, să fuzionezi arme și să te pierzi într-un univers care nu ia nimic prea în serios, ridică-ți scutul, încarcă racheta cu confetti și pregătește-te pentru cel mai colorat haos al deceniului.