Bus World, dezvoltat și publicat de KishMish Games, este un simulator ambițios care încearcă să împingă genul dincolo de rutina clasică a traseelor urbane și a condusului relaxant. Pe naiba relaxant, cred că mi s-a luat de atâtea sarmale și de vacanță. Poate fi numit un veritabil souls-like al condusului, iar lansarea lui de la sfârșitul anului trecut pe PS5 e un downgrade considerabil.
Lansat inițial în septembrie 2023, jocul își propunea să combine mecanici realiste de condus autobuze cu scenarii dramatice inspirate din evenimente istorice și fenomene naturale extreme. Este un pariu curajos și, în anumite momente, unul care reușește să impresioneze. Din păcate, între idee și execuție se cască o prăpastie vizibilă, iar experiența finală este adesea mai frustrantă decât satisfăcătoare. L-am luat și pe PC, a costat doar un euro, 5 lei (preț valabil cu ocazia precedentelor reduceri de iarnă), nu-ți mai poți lua nicio acadea cu 5 lei, iar pe PC grafica e net superioară, adică arată a joc, pe când pe PS5 e neoptimizat, e lansat în bătaie de joc.
Punctul forte incontestabil al jocului rămâne conceptul narativ al scenariilor. Bus World nu te pune doar să transporți pasageri dintr-un punct A într-un punct B, ci te aruncă direct în contexte tensionate, încărcate emoțional. Evacuarea din Pripyat, în 1986, imediat după explozia reactorului de la Cernobîl, este cel mai reușit exemplu. Atmosfera este apăsătoare, drumurile sunt pustii, iar sentimentul de urgență este constant. Pentru câteva ore, jocul reușește să fie nu doar un simulator, ci o experiență cinematică autentică. Din păcate, acest nivel de coerență și impact nu se menține pe termen lung. Și auzi vocea din stațiile audio din tot orașul, că trebuie evacuat orașul, apoi sunetul detectoarelor Geiger, pare mișto. Doar pare…
Pe măsură ce avansezi, scenariile devin din ce în ce mai punitive. Zonele din sudul Chinei sau cele din Islanda nu sunt dificile într-un sens clasic, bazat pe îndemânare și decizii inteligente, ci mai degrabă într-un mod arbitrar. Tsunamiurile, cutremurele sau gheizerele sunt introduse adesea fără suficiente semnale clare, iar eșecul vine brusc, lăsând impresia că nu ai greșit ceva concret, ci pur și simplu nu ai știut dinainte ce urmează. Această abordare transformă dificultatea într-un exercițiu de memorare și repetare, nu într-o provocare echitabilă. Măcar în Dark Souls sau în jocurile de acest gen ești pedepsit pentru lipsa de reacție; aici te pedepsește un factor aleatoriu, e ca și cum ți s-ar ușura un porumbel pe frunte în timp ce mergi de la Unirii la Tineretului.
Gameplay-ul se bazează pe gestionarea simultană a autobuzului, a pasagerilor și a mediului înconjurător. Trebuie să monitorizezi starea tehnică a vehiculului, consumul de combustibil, condițiile meteo și siguranța oamenilor transportați. Toate aceste elemente sunt bine intenționate și, în teorie, adaugă realism. În practică, ele sunt adesea sufocate de evenimente scriptate care pot anula complet orice planificare atentă. Sistemul de progresie, care condiționează deblocarea scenariilor de acumularea de puncte obținute prin reluarea misiunilor, amplifică senzația de grind și frustrare. Aoleu, iar Free Mode este o rușine fără seamăn, dacă apeși X din greșeală te scoate în garaj, chiar când tu îl duceai pe Ilie la uzină. Și dacă autobuzul e plin, muncitorii urcă până la refuz, deși nu vezi autobuzul aglomerat.
Din punct de vedere vizual, Bus World este un joc inegal. Pe PC, mediile sunt detaliate și reușesc să transmită atmosfera specifică fiecărei regiuni. Structurile abandonate din Cernobîl, vegetația densă din Asia sau peisajele vulcanice din Islanda sunt realizate cu atenție, iar efectele meteo dinamice contribuie la imersiune.
În schimb, versiunea de console, în special cea de PlayStation 5, suferă de un downgrade evident. Texturile sunt mai slabe, iluminarea este mai plată, iar performanța nu este întotdeauna stabilă. Diferențele față de versiunea de PC sunt suficient de mari încât să afecteze experiența, mai ales într-un joc care se bazează atât de mult pe atmosferă. Este greu de justificat acest regres tehnic pe o platformă totuși de generație actuală.
Modelele de autobuze sunt corect realizate, cu interioare funcționale și detalii decente, dar nu ies în mod special în evidență. Problemele de optimizare și micile sacadări pot rupe imersiunea exact în momentele care ar trebui să fie cele mai tensionate. Deși direcția artistică este solidă, execuția tehnică nu este suficient de bine finisată.
Reacția comunității reflectă perfect aceste contraste. Bus World a fost apreciat pentru originalitate, atmosferă și curajul de a aborda subiecte rare în genul simulatoarelor. În același timp, numeroși jucători au criticat controlul, pentru că e nerealist și imbecil, balansul dificultății și lipsa de claritate a unor mecanici. Jocul pare prins între dorința de a fi un simulator realist și tentația de a deveni un joc punitiv, aproape sadic, care cere răbdare excesivă din partea jucătorului. Personal, uu nu mai pot să-l joc, vă spun, îmi vine să-i dau uninstall și să nu-l mai văd.
Ca să tragem linia de final, Bus World este un titlu interesant, cu momente puternice și idei excelente, dar afectat serios de probleme de design și de un downgrade grafic greu de ignorat pe console. Nu este neapărat un joc prost, dar nici unul care să-și valorifice pe deplin potențialul. În locul unui 7 din 10, o notă mai corectă ar fi 5 spre 6, un joc care impresionează la început, dar care obosește rapid prin frustrare și dezechilibru. Și, sincer, când arată mai bine pe PC și costă 1 euro, de ce naiba să plătesc prețul întreg pe PS5? Costă 95 de lei în PlayStation Store, păi nu mai bine de ăia 90 de lei îmi iau orice altceva mi-aș dori?
