Crime Simulator Review: un jaf repetitiv, copleșit de lipsă de ambiție

Polonezii de la Ultimate Games și PlayWay continuă să-și extindă colecția de simulatoare cu jocuri care mai de care mai ciudate – de la gestionarea unui magazin de băuturi alcoolice până la deszăpezire. Din păcate, multe dintre aceste titluri par să fie dezvoltate doar de dragul de a exista, fără un scop clar sau o audiență bine definită. Astfel, ce așteptări poți să ai de Crime Simulator?

Printre puținele excepții notabile de la această tendință se numără Thief Simulator 2, un titlu care a reușit să cucerească jucătorii prin atmosfera sa și gameplay-ul antrenant. Este relevant să-l menționăm aici, deoarece același studio producător a lansat de curând Crime Simulator, un joc care pare mai degrabă o copie diluată a predecesorului.

Crime Simulator încearcă să se ridice la nivelul așteptărilor, fiind o adaptare actualizată a mecanicilor stealth, amalgamată cu elemente roguelite și presiunea constantă de a lucra contracronometru pentru a plăti o datorie care nu se termină niciodată. În realitate, jocul este însă mult mai anost și mai greu de digerat.

Poveste ca scuză pentru furat

Povestea pornește cu eliberarea protagonistului din închisoare. Nimic nu este însă gratis pe lumea aceasta, iar astfel vei pica din lac în puț. În loc să te bucuri de libertate va trebui să salahorești pentru a stinge urgent datoria ta față de „binefăcătorul” tău misterios.

Cea mai rapidă metodă de a scăpa din această capcană este reluarea vieții de hoț. Astfel, reîncepând viața de infractor, sarcina, la prima vedere, este simplă: să pătrunzi prin efracție în diverse locuințe pentru a fura obiecte de valoare.

Dar să revenim la realitate precizând că nu ești vreun geniu care planifică și execută jaful mileniului. Te vei strecura pe ferestre și vei sparge ocazional seifuri, visând să pui mâna pe obiecte de artă valoroase, dar cel mai adesea vei pleca cu prăjitoare de pâine, telefoane mobile sau biciclete. Cu alte cuvinte Crime Simulator te face să te simți ca un găinar care se confruntă cu un colaj de acțiuni mecanice, fără nicio ambiție de rafinament narativ.

Noaptea ca hoții

Pentru a reduce cât mai mult șansele de a fi prins, cel puțin teoretic, acțiunile ilicite au loc noaptea, ziua fiind rezervată planificării. Din păcate, scenariul nu deviază câtuși de puțin de la o formulă destul de anostă: fiecare zi din joc începe în baza de operațiuni unde îți planifici următoare mișcare. Poți să învestești profiturile rămase în informații despre casele pe care urmează să le vizitezi, în uneltele necesare executării unui jaf reușit sau în personalizarea bazei tale sărăcăcioase.

Odată ce te simți pregătit, vei conduce camionul care servește ca punct mobil de operațiuni în cartierul ales și vei avea până la răsăritul soarelui pentru a subtiliza cât mai multe obiecte de valoare cu putință. Și aici încep să apară problemele.

În ciuda faptului că acțiunea are loc adesea pe timp de noapte, locatarii nu par să doarmă vreodată, ci se plimbă fără scop prin casă, rostind replici bizare și total deconectate de context, precum „ar trebui să spăl rufele” sau „cred că mi-ar prinde bine o pisică”. Astfel, trebuie să te furișezi nu doar de camerele de supraveghere ci și de locatarii robotici care nu au vreo rutină. Dacă ești detectat, este chemată poliția și tu ai un timp scurt la dispoziție să fugi și te ascunzi.

Lucrurile sunt îngreunate și mai mult de obsesia dezvoltatorilor de a pune presiune de timp asupra jucătorilor. Fiecare misiune durează un număr limitat de nopți și fiecare noapte durează doar câteva minute. Astfel, trebuie să planifici ce case vei jefui și ce extra provocări vei accepta.

Moduri de joc “captivante”

Cele descrise mai sus se rezumă la modul standard al jocului. Dacă reușești să termini jocul, ți se oferă acces la modul Hardcore, iar, dacă atingi World Level 3, ai acces la Completionist mode. Primul dintre acestea, modul Hardcore, este perfect pentru masochiștii care vor să-și pună abilitățile de hoț la încercare știind că vor pierde totul dacă ratează. Modul Completionist renunță la majoritatea constrângerilor și te face să te concentrezi doar pe a fura tot ce se poate.

În urma ultimului update s-a adăugat și modul Endless, disponibil din start, care elimină presiunea timpului dar resetează loot-ul după fiecare noapte pentru ca tu să reușești să jefuiești din nou și din nou aceleași case și aceleași obiecte, fiind motivat de un leaderboard online.

Problema e că nici presiunea de timp și nici posibilitatea de a reîncepe jocul cu skill-urile salvate nu îți cresc apetitul pentru joc, pentru că mecanismele repetitive știrbesc orice entuziasm. Gameplay-ul devine obositor chiar după primele ore, iar lipsa unei evoluții semnificative face ca satisfacția să fie greu de menținut pe termen lung .

Modul cooperativ cu până la patru jucători ar fi putut fi salvatorul Crime Simulator. Jocul în echipă – împărțirea loot-ului, plasarea gadget-urilor, coordonarea atacurilor – poate fi distractiv pentru scurte sesiuni. Problema cea mai mare este faptul că modul co‑op nu transformă regulile fundamentale ale gameplay-ului repetitiv: casa se sparge, obiectele sunt furate și apoi dai bir cu fugiții din nou și din nou.

Mecanisme utile precum o praștie cu lunetă

Spre deosebire de Thief Simulator 2, jocul de față permite și metode mai brutale de abordare a jafurilor. Teoretic, poți elimina temporar sau definitiv toți locatarii. Ca să ajungi însă în acest punct trebuie să treci prin chinurile reprezentate de evoluția de la găinar sărac lipit la găinar cu bani destui pentru o șaorma cu de toate.

Și de ce spun că avem de-a face cu versiune diluată a popularului predecesor? Pentru că lipsesc elemente importante precum condusul mașinilor, traficul din mediul înconjurător sau o hartă utilă. Nici măcar skill-urile și accesul la unelte din ce în ce mai performante nu compensează frustrările cauzate de stângăcia game design-ului și repetitivitatea acestuia.

Probleme tehnice cu nemiluita

Grafica e mediocră, iar lipsa unui meniu bine gândit sau a unei introduceri cinematice contribuie la senzația generală de produs neterminat. Stilul vizual steril și învechit nu reușește să ascundă lipsurile din design, iar problemele tehnice sunt persistente. De la glitch-uri constante în baza de operațiuni, dar și în casele jefuite, NPC-uri care dispar pe neașteptate până la bug-uri care distrug minigame-urile și crash-uri complete, Crime Simulator suferă de toate “maladiile” posibile. Nici partea audio nu strălucește, cu melodii generice repetitive și monologuri ale NPC-uriulor care nu au sens. De AI nici nu mai are rost să vorbim, atât este de prost.

Viață de criminal de 2 lei

În concluzie, Crime Simulator poate oferi câteva ore de distracție superficială, dar este greu de recomandat în detrimentul unui joc superior precum Thief Simulator 2. Dacă nu ești atras în mod special de componenta multiplayer, e mai bine să alegi titlul original – mai arătos, mai complex și cu mult mai multă personalitate.