Helldivers 2 Review: Infanteria Miștocară

În vreme ce alții se chinuie cu triple A-uri și cvadruple, hepta, penta, deca A, există studiouri care dau lovitura cu titluri neașteptate. Fix așa este și cazul lui Helldivers 2, care a apărut în aceeași perioadă cu Skull and Bones, un titlu dezamăgitor al Ubisoft, sau cu Suicide Squad: Kill the Justice League, la fel de slăbuț.

Dacă veți căuta în arhiva jocurilor, veți observa că originalul Helldivers a apărut acum 9 ani pe PS3, PS4 și pe PS Vita și a fost oarecum trecut cu vederea. Acum nu știu dacă au existat fani înrăiți Helldivers, dacă aceștia au cumpărat și ediția Dive Harder Edition, cu toate add-on-urile, dar jocul în sine nu putem spune că a rupt gura târgului. Desigur, Helldivers era tot co-op, însă isometric, tot apropiat de ideea filmului Infanteria Stelară sau Starship Troopers. Nu era rău, dar nu stârnit nici pe departe aceeși reacție precum a făcut-o continuarea sa.

Sunt ceva microtranzacții, dar nu contează

Urăsc termenul de microtranzacții, parcă aș juca păcănele sau aș pune pauză sau final X la FCSB – Rapid. M-au lovit imediat cum am deschis și Helldivers 2, însă am văzut că ele nu te ajută cu progresia în joc, sunt strict pack-uri cosmetice, cu îmbrăcăminte, skin-uri de arme, culori etc. Deci, nu scădem din nota finală. Am avut norocul să-l încerc atât pe PS5, cât și pe PC. Dacă pe PS5 n-am întâmpinat absolut nicio problemă, au fost câteva poticniri în primele zile pe PC, mai ales cu salvarea progresului, cu cross-play-ul, matchmaking-ul, însă acum sunt rezolvate, în mare parte.

Același joc, dar în third person

Vă spuneam despre Starship Troopers, filmul lui Paul Verhoven (și cartea este la fel de bună!): atât primul joc, cât și cel de-al doilea aduc un tribut acestui titlul science-fiction, excepțional, dar nu prea comercializat, precum Star Wars, Dune sau Star Trek. Helldivers 2 este practic primul joc, însă nu mai ai vedere isometrică, nu mai ești ca-n RPG-urile old-school, ci se trece la o perspectivă third person, cu grafică îmbunătățită și mult umor.

Da, dacă ați jucat primul joc, veți fi foarte familiari cu meniul, cu gameplay-ul, cu atmosfera, doar cu o grafică vădit îmbunătățită. Există și un mod first person, dar nu vă sfătuiesc deloc să jucați așa, pentru că, în Helldivers 2, vederea periferică e esențială, mai ales când apar inamici din toate locurile. Controlul este foarte fluent, răspunde excelent, precis, iar armele sunt bine făcute, simți diferențele între ele și eficiența față de anumiți inamici.

Ca gameplay, Helldivers 2 este un PvE (Player vs. Environment), cu inamici controlați de AI, foarte previzibili, unde depinde doar de tine să te impui. Poți juca și singur împotriva inamicilor, însă nu e deloc recomandat: cel mai bine este să-ți cauți o echipă de patru jucători, iar comunitățile nu sunt toxice. Momentan, am jucat doar cu necunoscuți și m-am distrat de minune.

Misiuni simple, generate pe placul jucătorului

Nu există o poveste propriu-zisă: ești un soldat, pregătit la mișto, puțin, adică după tutorial ești deja numit „salvatorul planetei”, legendarul Joe Panait Laserescu, chiar simți că te iau ăștia la vrăjeală din minutul 1. Apoi, de pe nava ta ești trimis în misiuni generate de computer, unde treaba e simplă: curăță zona, păzește steagul de inamici, eliberează inginerii, aruncă în aer clădiri inamice, activează tot felul de device-uri, caută medalii și artefacte. Și asta este tot. Doar că e plin de inamici, de roboți, de gândaci uriași ca-n Starship Troopers, la un moment dat te vei simți copleșit de câți vin peste tine.

De aici, depinde de tine ce vei face și cum te vei distra. Jocul nu pune nicio presiune, poți muri de câte ori vrei, doar bonusul de la final va fi puțin afectat, însă totul rămâne foarte relaxant. Nu știu dacă am întâlnit vreodată un co-op shooter atât de distractiv. Și friendly fire-ul vine cu un “Sorry”, nu ar trebui să te supere, se mai întâmplă în puzderia aia de gloanțe, rachete și grenade. Apoi, mai sunt strategems, pe care le putem descrie ca niște artificii, viclenii, trucuri concepute să îți aducă un avantaj mare în fața adversarilor: chemi rachete prin satelit și curăță zona de jivinele cu tentacule sau de scheletele metalice fără creier sau alte arme foarte puternice ori ajutoare.

Adversarii, destul de slăbuți

Când se ajunge la partea de design a gândacilor, mi se pare că arată destul de rău, chiar și-n Starship Troopers, primul joc, arătau mult mai bine. Satira sărmană și cuminte poate părea interesantă, doar că AI-ul inamicilor este destul de redus. Nu sunt foarte mulți inamici, dar nici nu cred că este nevoie, sincer, iar ca aspect pozitiv aș pune numărul diversificat de strategems și de arme. Și ar mai fi și momentul în care poți gândi strategic, ca-ntr-un RTS, adică să-ți așezi turetele acolo unde trebuie, pentru eficiență, evident.

Un alt lucru interesant la Helldivers 2 este schimbarea perpetuă a nivelului de strategie în joc: de fapt, toate misiunile pe care tu și zeci de mii de jucători le activați sunt percepute ca un efort în plus și te gândești cum să îți faci strategia în funcție de planeta pe care vreți să o eliberați. Aici este super interesant, cred că abordarea relaxantă și partea asta de strategie deșteaptă m-au cucerit.

Cât va rezista această formulă?

Una peste alta, Helldivers 2 dă o palmă strașnică studiourilor mari și este o lovitură în lumea gaming-ului de azi, cu titluri apărute zilnic, cu idei peste idei, unele din ce în ce mai expirate. Este distractiv, relaxant și îl poți opri când vrei tu. Întrebarea este dacă va rezista ca formulă, dacă va avea longevitate sau dacă jucătorii vor găsi o alternativă și se vor refugia în cine știe ce alt co-op revoluționar.

Momentan, evoluția ca live service este cam lentă și e posibil ca un asemenea joc să se stingă ușor-ușor, mai ales că mulți nu cred că vor fi prea interesați de partea de microtranzacții. Până atunci, dăm bice tare și rupem ființe extraterestre, mai creștem în nivel, mai dăm un cartuș în cap și răspândim democrația. Luați Helldivers 2: se mișcă foarte bine (atât pe PC, cât și pe PS5), prețul excelent, iar distracția, momentan, la cote înalte.