Hyrule Warriors Age of Calamity Review: Zelda pe câmpul de luptă

În așteptarea următoarei iterații majore din seria The Legend of Zelda, Nintendo încearcă să ne distragă puțin atenția cu un nou titlu adiacent seriei. Direcția în care merge Hyrule Warriors: Age of Calamity poate părea la prima vedere clară, având deja pe piață un titlu Hyrule Warriors de succes, cât și o idee destul de bună despre evenimentele care au avut loc înaintea jocului Breath of the Wild, în timpul „Calamității”. Totuși, în stilul clasic Nintendo, așteptările sunt nu doar contrazise, dar din anumite puncte de vedere întrecute, chiar dacă nu avem de-a face cu un joc Zelda clasic și nici cu o „continuare adevărată” pentru originalul Hyrule Warriors.

Prequel pentru Breath of the Wild, însă doar parțial

În ciuda faptului că The Legend of Zelda: Breath of the Wild s-a concentrat mai mult pe gameplay emergent și explorare, acel titlu oferea, celor care aveau răbdarea să caute, o poveste extrem de emoționantă despre eroism, prietenie și încercarea de a înfrânge răul odată pentru totdeauna. Dar majoritatea evenimentelor care marcau povestea erau deja consumate înainte de începutul acestui joc și erau prezentate jucătorilor din perspectiva lui Link, care își recapătă progresiv memoria în urma unui proces lung de 100 de ani de vindecare.

Ce promitea noul Hyrule Warriors: Age of Calamity este să spună povestea evenimentelor care au dat startul firului narativ din Breath of the Wild, punându-ne în controlul lui Link și Zelda, personajele care apar și în jocul principal, dar și în rolurile celor patru eroi legendari care au ajutat la învingerea lui Ganon. Dar adevărul este că și acest titlu, la fel ca originalul Hyrule Warriors, merge în niște direcții diferite, care respectă „istoria” din Hyrule doar până într-un punct. Restul este o poveste care pare, cel puțin momentan, să nu fie „canonică”, sau măcar care pornește un nou „timeline”, pe care s-ar putea construi mai târziu.

Nu doresc să stric plăcerea nimănui de a juca Age of Calamity, însă dacă intrați în joc cu ideea de a descoperi anumite motivații din spatele unor decizii din originalul Zelda, sau pentru a explora mai îndeaproape relațiile dintre Link și camarazii săi, nu vei fi foarte satisfăcut la sfârșitul călătoriei. Dacă dorești însă să vezi o poveste în universul Zelda: Breath of the Wild în care Link și „echipa” distrug armate întregi de inamici în moduri impresionante, ai ajuns însă unde trebuie.

Formula Warriors a fost adaptată cu succes stilului grafic din cel mai recent joc Zelda

Spre diferență de jocul Hyrule Warriors precedent, noul Age of Calamity încearcă pe cât posibil să imite stilul grafic, dar și multe dintre elementele de gameplay din Breath of the Wild. Și, dacă nu te-ai uita foarte atent și nu ai ști deja că actualele scenarii nu aveau cum să aibă loc în Breath of the Wild, din punct de vedere strict vizual, cei de la Tecmo Koei au reușit să imite extrem de bine stilul grafic din Zelda.

Pe alocuri se văd diferențele, mai ales că avem de-a face cu o perspectivă de joc diferită, un motor grafic care nu este realizat pentru un univers open world, ci este structurat pe „bătălii”, în timp ce pe ecran se desfășoară un număr mult mai mare de inamici. Fiind vorba despre un joc din genul „muso”, eliminarea a sute sau chiar mii de adversari per misiune este la ordinea zilei, iar ecranul va fi aproape tot timpul plin de armatele inamice, fie că vorbim despre forțele lui Ganon cu Bokoblini, Moblini, Lizafos și alte creaturi dubioase, sau despre armatele sectei Yiga Clan.

Misiunile parcă sunt mai puțin concentrate pe obiectivele din jocurile muso, precum Dynasty Warriors, chiar mai diferite și decât cele din originalul Hyrule Warriors. Într-un fel, jocul te convinge să capturezi punctele de control ascunzând aceste obiective în spatele unora mai ușor de digerat pentru cei care joacă în special titluri de acțiune. De obicei acestea implică eliminarea unui boss sau mini-boss dintr-o anumită zonă.

Dar asemănările cu Breath of the Wild se opresc la nivel vizual și la universul în care are loc jocul. Sistemul de luptă este unul cât se poate de simplist, cu două tipuri de atac și diverse combo-uri realizate prin folosirea lor alternativă, în timp ce fiecare personaj jucabil în parte are propriul stil de joc, propriile abilități și propriul echipament care poate fi îmbunătățit.

Interfața principală este haotică, dar jocul integrează mult conținut

După fiecare misiune principală, jocul aruncă în fața ta, pe o hartă a Hyrule-ului identică cu cea din Breath of the Wild, diverse iconițe. Acestea sunt puncte de interes ce țin locul de meniuri, care pot varia de la un upgrade pentru Link sau Zelda, până la misiuni secundare. Aceste misiuni secundare nu sunt însă 100% opționale. Da, le poți ignora pentru a trece la următoarea misiune de poveste, însă ideal ar fi să nu faci asta. Nu numai că misiunile principale sunt legate de nivelul personajelor, deci poți ajunge să întâlnești inamici greu sau imposibil de învins dacă nu ai nivelul necesar, dar nu este de ajuns să crești un singur personaj la nivelul necesar. Jocul nu te împiedică să abordezi scenariile, dar vei realiza că nu poți avansa tocmai ușor altfel.

Totuși, este indicat să faci majoritatea misiunilor secundare și pentru că sunt cea mai importantă sursă de resurse. Acestea sunt necesare pentru acele upgrade-uri de pe hartă, cât și pentru  upgrade-urile armelor pe care le vei colecta pe parcursul jocului. Și având în vedere că sunt misiuni în care poți intra cu până la patru personaje simultan, fiecare cu upgrade-urile proprii, va trebui să petreci ceva timp pentru a aduce pe fiecare personaj în parte la nivelul lui Link.

Desigur, jocul te lasă și să iei câteva scurtături. De exemplu, poți „cumpăra” niveluri pentru personaje cu rupiile din joc, dar aceste rupii sunt necesare și pentru upgrade-urile de arme, care au un efect mult mai „tangibil” decât cel al nivelurilor personajelor. Trebuie să găsești un balans, iar soluția este să investești mai multe resurse în personajele care îți plac. Jocul îți oferă câte o misiune de acomodare cu fiecare personaj în parte, imediat ce acesta este deblocat, iar apoi poți alege să îl „crești” sau nu. Fiecare personaj are la dispoziție propriile animații impresionante, încât vei dori să joci cu cât mai mulți dintre ei, mai ales ca restul jocului nu este prea variat în rest. Și pe lângă personajele la care te-ai aștepta să le întâlnești în joc sub formă de personaje jucabile, Age of Calamity vine și cu o serie de surprize, cât și cu personaje ascunse, pe care le poți debloca.

Dacă este ceva ce Hyrule Warriors: Age of Calamity are și nu duce lipsă, atunci acesta este conținutul. Dar dacă acest conținut este bun în totalitate… e complet altă discuție.

Repetitivitatea continuă să fie o problemă foarte mare în jocurile din seria „Warriors”

În principal, misiunile de poveste sunt mai mari, mai lungi, cu obiective mai variate și care includ din când în când și secvențe cinematice in-game, cu grafica pe care o știm din Breath of the Wild. Și doar pentru a vedea povestea de la început la sfârșit reprezintă o motivație suficientă pentru ca un fan Zelda să parcurgă măcar jocul, chiar dacă nu intră în mari detalii referitoare la gameplay-ul „Warriors”. Misiunile secundare sunt însă semnificativ mai scurte, cu obiective plictisitoare de genul „omoară x număr de inamici într-un timp limitat” sau „luptă-te din nou cu un boss”. Acestea par însă să fie realizate cu gândul că Switch nu este doar o consolă de casă, ci este și una portabilă, și sunt mai potrivite pentru a „băga” câte o misiune în timp ce aștepți metroul, de exemplu.

Din păcate, până ajungi la finalul jocului, există șansa să te plictisești de gameplay-ul repetitiv. După primele câteva misiuni, în care sunt explicate destul de bine mecanicile de joc, cu tot cu posibilitatea de a face dodge și a porni un Flurry Strike, la fel ca în Breath of the Wild, cu posibilitatea de a da comenzi altor personaje și schimbarea în timp real între ele și cum capturezi un obiectiv, cam asta vei face pe tot parcursul jocului. Varietatea va veni din tipul inamicilor și mediile de joc, care, apropo sunt excelent reproduse în Hyrule Warriors. Anumite zone zici că sunt extrase direct din Zelda și aduse în acest joc. Și vei vizita cam toate zonele importante din Breath of the Wild, de la castelul Hyrule la tărâmul Zora, la deșertul Gerudo sau Death Mountain, unde locuiesc Goronii. Cei care au jucat titlul precedent vor aprecia cu siguranță aceste mici detalii, atent realizate.

Există o tentativă de a mai varia gameplay-ul cu niște secvențe de acțiune la scară mai mare, luând controlul Divine Beasts, mașinării de luptă imense, care pot nimici armate întregi. Acestea au apărut în Breath of the Wild sub forma „dungeon-urilor”, iar acum poți să le controlezi direct, fiind pilotate de către cei patru campioni legendari. Din păcate, misiunile în sine nu sunt tocmai legendare, iar controlul „bestiilor” este foarte greoi și stângaci. Din fericire, sunt puține astfel de misiuni pe parcursul jocului.

Avantajul cel mai mare al lui Hyrule Warriors: Age of Calamity este însă faptul că te lasă să controlezi cei patru campioni pe care probabil mulți au ajuns să îi îndrăgească din scenele cinematice din Breath of the Wild sau din DLC-ul care a fost dedicat lor. Este un pic de fan service la acest capitol, iar după jumătatea jocului, întreaga poveste este un fan service complet, care ne arată un soi de „what if”. Dacă ți-ai dorit vreodată în ultimii câțiva ani după ce ai parcurs Zelda să joci în rolul lui Revali, campionul Rito, sau în rolul lui Lady Urbosa, campioana Gerudo, acum o poți face, iar stilul excentric de luptă caracteristic seriei Warriors, cu animații complexe, explozii peste tot și mii de inamici se pretează bine la modul în care aceste personaje se luptă.

Din păcate, spre diferență de Hyrule Warriors-ul anterior, Age of Calamity nu are și alte moduri de joc în afară de campania principală. Da, sunt destul de multe misiuni secundare, harta, care joacă rol și de meniu principal, transformându-se într-o colecție aglomerată de iconițe spre finalul jocului, dar nu ai un mod de „aventură” cum exista în jocul anterior, care permitea parcurgerea unui scenariu inspirat de jocurile Zelda 2D prin niveluri din Hyrule Warriors, de exemplu.

Singurul mod de joc „extra” este un mod în doi jucători în regim split-screen. Acesta împarte ecranul și permite ca doi jucători să parcurgă întregul joc în mod co-op. Din păcate, partea tehnică nu asigură o experiență prea bună din acest punct de vedere.

Performanța lasă de dorit, chiar dacă este un joc realizat special pentru Switch

De fapt, întregul joc rulează destul de greu pe Nintendo Switch, atât în modul docked, cât și handheld. Se vede că hardware-ul „se chinuie” să țină 30 de cadre pe secundă, fiind evidente uneori chiar și scăderi de rezoluție. Și cu toate acestea, jocul poate totuși să gâfâie atât de tare încât ajunge să devină un slideshow. Vorbesc despre niște cazuri extreme, în timpul unor animații care nu sunt interactive, însă se poate întâmpla. Eu am reușit și în single player să fac asta, dar în multiplayer co-op este cel mai ușor să o faci, activând puterile speciale ale personajelor simultan. Măcar din punct de vedere grafic, jocul arată foarte bine, în sensul că reproduce aproape perfect grafica din Zelda Breath of the Wild. Acum că acea grafică era destul de cartoony oricum și că au trecut trei ani de atunci… e altă poveste.

Și partea audio pare să fi primit o atenție deosebită. Așa cum știi că un joc sau un film este în universul Star Wars pentru că folosește sunetele originale, așa și Hyrule Warriors: Age of Calamity este perfect din acest punct de vedere. Toate efectele sonore pe care le cunoști din Breath of the Wild sunt aici, alături de toate vocile originale ale personajelor. Acest aspect este important însă doar pentru continuitate, pentru că în originalul Zelda nu existau așa de multe replici vorbite în timpul jocului, ci doar în cinematice. Și aici este valabil acest lucru, cu mențiunea că există mult mai multe cinematice. Și totuși, nici după atât timp nu pot să fiu ok cu vocea Zeldei în limba engleză. Pur și simplu mi se pare foarte enervantă. Măcar nu au făcut vreun sacrilegiu în serie să îl facă pe Link un personaj care vorbește.

Concluzii

Poate că mai mult decât primul Hyrule Warriors, noul Age of Calamity încearcă să fie mai întâi un joc Zelda și apoi un joc Warriors, iar asta îl va face mai puțin abordabil pentru cei care nu sunt deja familiarizați cu seria Zelda, sau măcar cu Breath of the Wild. La sfârșitul zilei, nu am regretat timpul petrecut în joc, însă mi-aș fi dorit ceva mai multă varietate și mai puțin grinding pentru a putea parcurge liniștit jocul, fără frica de a nu putea progresa din cauza nivelului prea mic.

Din păcate, acest titlu nu se ridică la nivelul așteptărilor pentru cel mai mare titlu de la Nintendo de la sfârșitul lui 2020, care a fost marcat în trecut de jocuri precum Super Mario Odyssey, Super Smash Bros. sau Luigi’s Mansion 3.