Maneater Review: viață de pește

Trebuie să recunosc că, atunci când aud numele celor de la Tripwire Interactive, în minte îmi apar tot felul de first person shootere militare cu tematică istorică, precum cele din seriile Rising Storm sau Red Orchestra. Pornind de la aceste idei preconcepute, cred că Tripwire Interactive era ultimul studio de la care m-aș fi așteptat să primesc un joc precum cel de față. Și asta pentru că Maneater este un “simulator de rechin”, fără pretenții de a fi realist, un joc care nu se ia în series, fiind mai mult axat pe ideea de divertisment pur, direct și la obiect, după cum vom afla în acest review.

Surprinzător pentru un producător care, în trecut, a pus accentul pe experiențele multiplayer, Maneater este un joc exclusiv single player care, mai mult, are și o poveste funcțională. În niciun caz foarte complex, firul narativ este prezentat sub forma unui reality show cu vânători de rechini și, în ciuda lipsei unor întorsături de situație imprevizibile, a reușit să-mi păstreze interesul viu până la sfârșit.

Mai mult action decât RPG

În schimb, consider că prezentarea jocului drept un RPG, așa cum au făcut-o cei de la Tripwire, este mult, mult exagerată. Mai degrabă avem de-a face cu un joc de acțiune plasat într-un mediu open world. Chiar și așa, obiectivele pe care rechinul nostru trebuie să le îndeplinească pe parcursul poveștii sunt destul de repetitive.

Fiecare zonă a lumii de joc are mai multe misiuni, ce trebuie îndeplinite pentru a putea avansa: consumarea anumitor grupuri de pești sau animale mai mici pentru a “curăța” ecosistemul, găsirea unor monumente, locații sau cufere ascunse, uciderea anumitor inamici de mari dimensiuni, inclusiv a așa-zișilor apex predator, dar și mesele copioase cu oameni pe post de fel principal.

Agresivitatea împotriva oamenilor va rezulta însă în apariția vânătorilor de rechini, echipați din ce în ce mai bine pe măsură de progresezi în joc. Mai mult, similar titlurilor mai noi din seria Assassin’s Creed, în rândurile acestor vânători își vor face apariția și unii unici, un soi de mini-boși, ce beneficiază de propriile secvențe introductive. Și ei însă mor la fel de repede între fălcile rechinului nostru.

Singurele elemente care au legătură cu genul RPG sunt opțiunile de “upgrade” ale rechinului, și acestea destul de puține și simpliste. Pe scurt, fiecare apex predator învins deblochează noi “mutații” pentru rechin, ce îi pot oferi avantaje precum mușcături mai puternice, rezistența mai mare sau chiar atacuri electrificate, ceva mai târziu în joc. De asemenea, uciderea unui vânător de rechini dintre cei amintiți mai devreme este resplătită cu un nou “organ intern” pentru rechin, acestea fiind un soi de passive skills pentru peștele nostru ucigaș.

Mai mult, fiecare pește sau animal înfulecat conține diferite substanțe nutritive. Acestea vor servi la upgrade-ul mutațiilor și organelor obținute de la inamicii devorați. Pe lânga evidenta îmbunătățire a caracteristicilor rechinului controlat, mutațiile îi schimbă și aspectul vizual, transformându-l într-un veritabil coșmar al adâncurilor.

De asemenea, pe măsură ce progresezi în poveste și urci în nivel, peștele ucigaș avansează de la un simplu pui de rechin-taur la un adult și, spre final, devine un veritabil “mega shark” care i-ar da fiori și lui Jason Statham. Cuplați dimensiunile apreciabile cu aspectul amenințător pe care rechinul va ajunge să-l aibă grație mutațiilor și obțineți imaginea unei veritabile mașini de ucis, care nu va întâmpina prea multe probleme în a înfrunta aproape orice inamic.

Simplu și la obiect

Și asta pentru că și controlul din Maneater este relativ simplu și funcționează adecvat, cel puțin pe PC. Înțelegi imediat cum să manevrezi rechinul, cum să ieși la suprafață sau să plonjezi în adâncuri, cum să te ferești sau cum să-ți ataci prada. De altfel, luptele se reduc la o serie de mușcături între pești, realizate prin clicuri de mouse repetate, frenetice, condimentate câteodată și de câte o coadă plesnită strategic. Mai ales spre sfârșitul jocului, când vei fi asaltat de flote întregi de vânători de rechini, rozătorul din dotare va trebui să se pregătescă pentru o “furie” de clicuri mai ceva ca într-un joc Diablo.

Chiar dacă nu foarte complexe, toate aceste confruntări sunt “fun”, mai ales când rechinul este deja suficient de… evoluat pentru a nu-i mai păsa de dimensiunile și numărul atacatorilor. Se ajunge în situații voit exagerate, când scufunzi cantități industriale de iahturi sau când transformi balene ucigașe sau alți rechini în mic dejun. Însă nimic nu este mai amuzant decât să sari din apă pe uscat și să devorezi oameni neajutorați, deplasându-te stângaci precum o șopârlă slinoasă fără picioare.

De altfel, acesta este și principalul atu al jocului: oferă un tip de divertisment simplu, relaxant, fără a deveni frustrant sau agasant. După cum am amintit în acest review, progresia din Maneater se realizează ușor, poate prea ușor uneori, pe parcursul celor 9 ore ce mi-au fost necesare pentru a termina povestea lovindu-mă de un singur “obstacol” mai serios. Și, chiar și acel inamic de nivel semnificativ mai mare decât era rechinul meu atunci, a cedat ușor odată ce am mai acumulat un pic de experiență (și o pereche nou-nouță de fălci).

Din păcate, odată ce termini povestea, nu prea mai ai ce face cu adevărat în Maneater. Evoluția rechinului se oprește la nivelul 30, iar misiunile opționale (cu aceleași obiective repetitive precum cele principale) nu justifică timpul suplimentar investit în joc, din versiunea de PC lipsind și obișnuitele achievement-uri.

Coadă de pește

Avand în vedere că nu vorbim despre un titlu AAA, lucru evident și din acest review, grafica din Maneater se dovedește a fi decentă, în ton cu pretențiile modeste ale jocului. Ba chiar are și anumite momente memorabile, cum ar fi unele peisaje la răsărit sau apus de soare (Maneater are și ciclu noapte-zi), sau adâncurile oceanului prin care pătrund raze de lumină. Sunetul, în schimb, este foarte bine realizat, cu voci ale personajelor exagerate și amuzante, întocmai precum întreaga atmosferă a jocului. Aici merită amintit naratorul, ce acompaniază aproape fiecare acțiune din joc, interpretat cu măiestrie Chris Parnell, a cărui voce o veți recunoaște din serialul Rick and Morty.

Drept concluzie a acestui review, Maneater s-a dovenit a fi un joc relaxant și un produs de divertisment adecvat, chiar dacă fără mari pretenții. Da, poate deveni repetitiv, dar nu te împinge în mod artificial către grinding și nici nu durează foarte mult. Și, până la urmă, cine poate refuza o masă copioasă la plajă, mai ales când felul principal sunt mamiferele terestre cu două mâini și două picioare?