Steel Play Twin Pads Wireless Controllers + Wireless Controller Customizable Review

Autor: Cătălin Niţu | 18.06.2021
Steel Play Twin Pads Wireless Controllers + Wireless Controller Customizable Review

Producătorii de accesorii de console par să fie foarte interesați de piața din România în ultima vreme, întrucât încep să apară și în magazinele locale produse pe care anterior le găseam doar online pe magazine internaționale precum Amazon. Steel Play sunt cei mai noi producători de accesorii 3rd party care au trimis la test controllere pentru console. Colegul Cosmin a testat deja un controller de PlayStation 4 produs de Steel Play, iar astăzi avem la test două alte controllere pentru consola Nintendo Switch: un set de alternative la Joy-Cons și o alternativă la Pro Controller-ul de la Nintendo, care vine cu capabilități pe care le vedem de obicei doar la controllere foarte scumpe: butoane modulare.

Steel Play Twin Pads Wireless Controllers

Dacă este ceva ce nu-mi place din prima la controllerele de la Steel Play este branding-ul. De exemplu, aceste alternative la Joy-Cons nu au un nume ușor de reținut sau de căutat online. Acestea se cheamă pur și simplu „Twin Pads Wireless Controllers”.

Totuși, imediat ce vezi cutia, poți intui ce sunt: controllere care seamănă cu Joy-Con-urile originale de la Nintendo, dar care adoptă o altă formă, care aș putea spune că este chiar mai ergonomică. Asta pentru că nu sunt drepte pe laterale, ci vin puțin la un unghi, lucru care permite utilizarea lor într-o poziție mai confortabilă. De altfel, și faptul că sunt semnificativ mai groase și sunt modelate pe forma mânii, pentru o prindere mai bună, asigură un confort sporit în sesiunile de gaming mai lungi.

Și chiar dacă plasticul din care sunt făcute aceste Joy-Con-uri nu este la fel de moale precum cel de pe modelele originale, trebuie să recunosc că par să fie destul de bine construite. De fapt, față de alte astfel de accesorii pentru Switch pe care le-am testat anterior, Twin Pads de la Steel Play sunt foarte calitative. De exemplu, stick-urile analogice sunt foarte tari și revin rapid la poziția inițială. Ar putea fi chiar mai rezistente decât cele originale de la Nintendo, care au problemele cunoscute de drifting. Butoanele sunt toate de tip „clicky”, la fel ca pe Joy-Cons, și nu par să fie prea moi sau prea rigide.

Dar pe lângă forma mai confortabilă și dimensiunile puțin mai mari, probabil cel mai mare avantaj față de Joy-Cons este D-Pad-ul de pe controller-ul din stânga. Acesta este foarte bine realizat, într-o perioadă în care producătorii de accesorii și console par că nu prea mai știu să fac D-Pad-uri bune. Îmi amintește de D-Pad-ul de pe consolele DS și 3DS, ceea ce este o laudă destul de mare, întrucât Nintendo este o companie cu tradiție în realizarea unor D-Pad-uri de calitate.

Conectarea la consolă este simplă: trebuie doar să ții apăsat pe butonul Sync de pe fiecare controller în parte, iar consola le va recunoaște, afișând inclusiv corect culoarea în meniu. Din păcate, există câteva limitări, întrucât nu includ toate tehnologiile Nintendo. De altfel, niciun accesoriu care nu este produs de companie nu folosește aceste tehnologii. Este vorba despre HD Rumble, sistemul avansat de vibrații, care este înlocuit cu vibrații „obișnuite”, camera IR de pe controller-ul dreapta, cât și lipsa senzorului NFC pentru conectarea de Amiibo. Aș recomanda chiar dezactivarea completă a vibrațiilor acestor controllere, întrucât jocurile nu pot oferi vibrații corecte prin astfel de motorașe. Din fericire, senzorul de mișcare există și funcționează foarte bine.

De asemenea, încărcarea nu se poate face atunci când controllerele sunt conectate la consolă. De fapt, controllerele nu au niciun fel de conexiune fizică cu Switch-ul. Se conectează doar wireless și funcționează așa chiar și atunci când sunt conectate fizic. Acestea au port-uri micro-USB pe laterale pentru încărcare și vin în pachet cu un cablu USB care se bifurcă în două micro-USB. Tot în pachet se găsesc și două șnururi.

Prețul este însă cam mare pentru o alternativă la Joy-Cons originale. La 250 de lei, acestea sunt doar cu 100 lei mai ieftine decât cele de la Nintendo și nu includ o parte din funcționalitate. Acum depinde și cât de mult contează pentru voi HD Rumble sau compatibilitatea cu Amiibo, sau chiar încărcarea direct în consolă. Cert este că sunt bine construite și chiar mai confortabile pentru gaming portabil pe Switch.

Ce a omis Steel Play să includă în pachet este însă un suport care să le transforme într-un controller de sine stătător. Alternativele testate anterior de la Giotek veneau cu așa ceva în pachet. De asemenea, faptul că sunt semnificativ mai mari și au altă formă decât cele de la Nintendo înseamnă că nu poți folosi suportul Joy-Con Controller original. Astfel, vei folosi Twin Pads de la Steel Play doar atașate de consolă sau independente, adică fiecare într-o mână. De asemenea, utilizarea în mod orizontal, asemeni unui gamepad de NES sau SNES este incomodă, iar cel din stânga ar putea fi problematic în acest mod, întrucât nu are butoane independente, ci un singur D-Pad în formă de +.

Steel Play Wireless Controller Customizable

La fel ca în cazul Twin Pads, controller-ul de față are o problemă mare de branding. Nume său este foarte generic, însă descrie perfect ceea ce face: este un controller wireless pentru Nintendo Switch (și nu numai), care permite personalizarea mai multor aspecte decât m-aș fi așteptat inițial.

Am văzut modele de controllere „profesionale” precum cele de la Astro, care permit mutarea butoanelor și stick-urilor după bunul plac al utilizatorilor. Desigur, acelea veneau la prețuri foarte mari și par a fi dedicate jucătorilor exigenți, care doresc să își personalizeze experiența de joc pe consolă într-un mod foarte specific. Cam același lucru oferă și Wireless Controller Customizable de la Steel Play, însă pentru consola Nintendo Switch.

Controller-ul este livrat în cutie cu trei „face plate-uri”: unul negru, unul roșu și unul albastru. Dar acesta este doar primul aspect personalizabil. Odată ce ridici placa frontală (care este ținută lipită cu magneți), realizezi că poți scoate și muta oricare alt element al controller-ului. Stick-urile analogice, D-Pad-ul și butoanele pot fi astfel scoase printr-o simplă rotație în direcția acelor de ceasornic și pot fi mutate în oricare dintre cele patru slot-uri.

Astfel, poți avea un controller cu format similar cu cel de pe PlayStation, cu stick-urile în partea de jos, sau unul pe format de Xbox, cu stick-ul stânga mai sus. De asemenea, poți face o combinație cu ambele stick-uri în partea de sus, la fel ca pe Wii U. Ai de ales unde pui fiecare modul, iar modificarea poate fi realizată imediat, chiar și cu controller-ul și jocul pornite. Totuși, la modificarea modulelor, s-ar putea ca unul dintre butoane sau una dintre direcții să rămână apăsate, până când totul este reasamblat.

Pe partea din spate apar și alte patru butoane, similare în poziționare cu padelele de pe controller-ul Xbox Elite. Acestea pot fi setate cu funcția oricărui alt buton de pe controller, în afară de stick-uri sau start/select. Și totodată, controller-ul are funcție Turbo, care poate fi setată.

Iar personalizarea nu se termină chiar aici. Mai există un mic accesoriu, care este poziționat pe partea din spate. Acesta este practic un capac cu magnet, care poate fi atașat de D-Pad, pentru a-l transforma dintr-un plus într-un disc. Din păcate, această componentă nu funcționează cum trebuie. Este realizată dintr-un plastic ușor care nu se simte prea bine, iar precizia este minimă, întrucât discul are un mic „joc” în slot-ul de pe D-Pad. Astfel, în afară de selectarea sus-jos-stânga-dreapta nu poți face mare lucru cu el.

Este interesant însă faptul că acest controller nu este doar pentru Switch. Pe spate avem două butoane de sincronizare: Switch și Android. Ambele funcționează la fel: ții apăsat lung și începe modul de pairing. Apoi, de pe dispozitivul la care dorești să îl conectezi îl selectezi din listă și totul va funcționa. Nu poți să îl împerechezi însă simultan la două dispozitive, deci va trebui reconectat de fiecare dată pentru cei care vor să îl folosească și pe telefon și pe consolă. Controller-ul poate fi conectat și la PC printr-un cablu USB și poate fi folosit atât în mod Xinput (care emulează un controller de Xbox), cât și în mod Direct Input (cu butoane 1-2-3-4… etc.). Toate combinațiile de butoane necesare configurării în orice mod (butoanele de pe spate, Android, Switch, PC, Turbo etc.) sunt notate în manualul de utilizare din cutie.

În mare parte, totul sună bine pe hârtie: avem un controller pentru mai multe platforme, dar care este în principal dedicat fanilor Switch, personalizabil și cu multe funcții extra la pachet. Ar trebui să fie o recomandare ușoară pentru oricine. Din păcate, nu este chiar așa. Da, controller-ul își face treaba foarte bine, iar posibilitatea de a muta stick-urile și butoanele este binevenită. Totuși, butoanele în sine, cele principale (ABXY) și cele din partea de sus (L,R,ZL, ZR) nu sunt foarte plăcute.

În primul rând, pentru că trebuiau să aibă loc pe modulele detașabile, butoanele ABXY sunt semnificativ mai mici decât cele de pe un controller obișnuit. Sunt însă puțin mai mari decât cele de pe un Joy-Con. Apoi, apăsarea lor nu este foarte „tactilă”, având un răspuns cam „moale” la atingere. Acest lucru pare să fie accentuat și de modulele controller-ului în sine, care se lasă un pic la o apăsare mai „serioasă”. Analizând sistemul, se pare că acele contacte din cupru sunt echipate cu arcuri, pentru a asigura rezistență în timp și contact puternic cu modulele. Trigger-ele însă sunt foarte subțiri și par firave. Nu m-ar mira ca în timp să cedeze la un abuz intens în timpul unui joc care necesită multe apăsări rapide. Totuși, și cele Nintendo sunt similare (dar parcă dintr-un plastic mai gros) și nu au cedat.

Ce am apreciat însă la acest controller este faptul că are o formă foarte familiară pentru cei care au folosit un Pro Controller de Nintendo Switch. Acesta a „copiat” aproape perfect forma originalului, fiind foarte confortabil în utilizare. Butoanele de pe spate nu mi s-au părut însă ușor de atins, motiv pentru care nici nu le-am folosit foarte mult. Cred că ideea de padele detașabile de la Microsoft este una mult mai bună. Desigur, este și mai scumpă. Totuși, dacă Steel Play a putut realiza butoane și stick-uri modulare, cu siguranță putea face și niște padele detașabile.

Cu toate acestea, la prețul de 190 lei, cât costă la raft, nu este obligatoriu o alegere slabă. Sigur, cel original de la Nintendo pare mai bine construit, însă nu este deloc personalizabil. Dar este și cu 100 de lei mai scump. Iar dacă ești fanul stick-urilor în stil „PlayStation”, nu sunt foarte multe alte opțiuni pentru Switch, acest model permițând poziționarea lor după bunul plac. La fel ca în cazul modelelor Twin Pads, renunți la HD Rumble și la NFC, dar asta este de așteptat de la toate controllerele 3rd party pentru Switch.