Watch Dogs Legion Review: cel mai bun joc al seriei

Nu are rost să mai pierdem foarte mult timp cu istoria jocurilor Watch Dogs: putem spune doar că promisiunile neonorate ale primului titlu i-au cam tăiat craca de sub picioare celui de-al doilea, punându-i pe cei de la Ubisoft în ingrata situație de a fi nevoiți să reclădească, aproape în totalitate, reputația acestei serii. Din fericire, după cum urmează să aflați din următorul review, Watch Dogs Legion se achită cu brio de această sarcină.

Înainte de a continua însă, vă invit să aruncați o privire și asupra preview-ului nostru pentru Watch Dogs Legion, în care am discutat despre primele impresii lăsate de joc în urma unei sesiuni de gameplay de aproximativ cinci ore. Majoritatea elementelor semnalate atunci rămân valabile și pentru ediția finală a jocului, iar în continuare vom dezvolta discuția despre unele dintre acestea.

O Londră mai actuală ca niciodată

Spuneam în preview că am fost surprins de cât de multă poveste am experimentat în acele cinci ore inițiale de joc. Iar varianta finală extinde și completează această latură narativă: acțiunea are loc într-o Londră futuristă, post-Brexit, căzută victimă unor atacuri teroriste, puse în cârca grupului de hackeri DedSec. Cu situația scăpată de sub control, autoritățile apelează la ajutor extern, reprezentat de gruparea militară Albion, în fruntea căreia se află carismaticul Nigel Cass.

Nimic nu este însă ceea ce pare la prima vedere, iar, sub regimul instituit de Cass și forțele sale militare, Londra devine locul de joacă favorit al grupărilor mafiote. Dintre acestea, se remarcă clanul Kelley, condus cu mână de fier de nemiloasa Mary Kelley. În ecuație își face apariția și tehnologizarea din ce în ce mai pronunțată a majorității aspectelor vieții de zi cu zi: orașul se află sub stricta supraveghere a Albion prin intermediul unei noi versiuni a sistemului de monitorizare ctOS, corporația Blume a inventat noi dispozitive capabile să înlocuiască funcțiile telefoanelor mobile sau ale ochelarilor smart, iar Siri, Google Assistant sau Alexa sunt niște glumițe în comparație cu noul AI Bagley.

Evident, nu lipsesc nici subiectele sensibile, de actualitate chiar și acum: diversitatea etnică și culturală a capitalei Marii Britanii, ce duce, inevitabil, la modul discriminatoriu în care sunt văzuți și tratați imigranții. Iar toate aceste elemente, cumulate cu atmosfera sumbră a acestui oraș militarizat, mi-au adus aminte, din anumite puncte de vedere, de perioada de pandemie pe care o trăim, de limitările impuse de autorități, Watch Dogs Legion devenind un joc parcă mai actual ca niciodată.

Povestea principală are ca obiectiv refacerea grupului de hackeri DedSec și demontarea tuturor acuzațiilor care i se aduc, demascând adevărații vinovați din spatele atentatelor asupra Londrei. Iar firul narativ este împărțit în diferite capitole, fiecare format din mai multe misiuni, ce urmăresc aceste figuri marcante responsabile pentru soarta orașului. Este adevărat: ideea de a avea mai mulți eroi negativi nu este nouă pentru jocurile Ubisoft, iar deznodământul poveștii este un pic cam previbizil. Însă, per total, cele 20-25 de ore necesare pentru a finaliza firul principal din Watch Dogs Legion s-au dovedit a fi plăcute, fără momente cu adevărat frustrante.

Și asta pentru că Watch Dogs Legion te lasă să joci cum vrei tu, jucătorul, și nu în funcție de cine știe ce limitări artificiale, gândite de vreun expert în Excel. Îți dorești să te implici în poveste și să afli cine sunt cu adevărat responsabili pentru atacarea Londrei? Nicio problemă, joacă misiunile principale. Vrei să eliberezi districtele Londrei de influența Albion-ului? Ești liber să o faci, îndeplinind niște obiective ce îți permit mai apoi să accesezi o misiune specială, în cazul fiecărui district, a cărei rezolvare duce la eliberarea acestuia. Vrei să explorezi în căutare de misiuni secundare? Se poate, nu te oprește nimeni. Ți-ai propus să “pierzi vremea” cu activități opționale precum fotbalul, livrările, grafitti-ul, luptele sau băutura? Dă-i bătăie.

Sistemul Play-as-Anyone, adevăratul erou

Aminteam în preview de sistemul Play-as-Anyone, ce îți permite să recrutezi în DedSec cam orice personaj din Londra și să joci din postura acestuia. Și spuneam că, în primele mele ore de joc, nu mi s-a părut chiar atât de important. Ei bine, după finalizarea lui Watch Dogs Legion, trebuie să recunosc că m-am înșelat. În timp, m-am atașat de fiecare dintre protagoniștii mei, jucând perioade relativ egale cu fiecare dintre ei.

Și asta pentru că fiecare chiar are abilități folositoare în momentele-cheie ale jocului: muncitorul de pe șantier se descurcă bine la spartul de capete cu ranga din dotare și poate chema oricând o dronă de transport, dezertorul din Albion își poate folosi uniforma pentru a accesa zonele interzise aflate sub control militar, hacker-ul este recomandat atunci când principalul obiectiv este extragerea de informații de pe serverele adversarilor, ambulanțierul sau polițistul ajută cu “resuscitarea” mai rapidă a personajelor căzute în luptă sau arestate etc.

De asemenea, consider extrem de inspirată decizia de a te lăsa să continui o misiune cu un alt personaj, de la ultimul obiectiv îndeplinit, în cazul in care eroul controlat inițial dă greș. Voit sau nu, ajungi să joci astfel și cu unele personaje mai neglijate și să le descoperi atât abilitățile, cât și atitudinea sau glumele.

Totuși, majoritatea misiunilor și a obiectivelor au fost gândite pentru a putea fi rezolvate cu orice fel de personaj, indiferent de abilitățile acestuia. Spre exemplu, dacă eroul tău nu are ca specializare cărarea unui spiderbot în rucsac, sigur vei găsi prin zonă un “dozator” de păienjeni-roboței, deosebit de utili pentru a ajunge în locuri altfel inaccesibile.

Iar în momentele în care o eventuală abordare stealth da greș, rămân și opțiunile legate de forța brută: soldații Albion pot fi înfruntați și corp la corp, cu ajutorul unui sistem de luptă nu foarte complex, însă mult îmbunătățit față de ce întâlneam în trecut în astfel de jocuri. Acum, pe lângă banalele lovituri de pumn, poți executa eschive, contraatacuri devastatoare sau poți chiar sparge garda adversarilor. Și da, te poți lupta cu mai mulți oponenți în același timp. Evident, atunci când lupta dreaptă nu dă rezultate, poți apela la armele de foc, jocul prezentându-se, în aceste momente, sub forma unui third person shooter decent, cu mecanici de cover.

Misiunile îndeplinite cu succes sunt răsplătite cu Tech Points, pe care le poți investi în îmbunătățirea abilităților comune tuturor personajelor (cum ar fi hacking-ul dronelor sau turetelor, controlul avansat al spiderboților, rezistența sporită la damage etc.) sau cu un soi de criptomonede, pe care le poți folosi pentru cumpărarea de elemente cosmetice pentru personaje (haine, măști etc.). Alternativ, în Watch Dogs Legion există și un magazin in-game unde poți cheltui bani reali pentru ținute cu adevărat extravagante, însă nu te forțează nimeni să o faci. Am intrat în acea secțiune o singură dată, am văzut despre ce este vorba și apoi am ignorat-o cu succes până la sfârșitul jocului.

Controlul, atunci când vine vorba de condus mașini sau motociclete, pare un pic cam sensibil la început, însă te obișnuiești repede și ajungi să faci slalomuri pe străzile Londrei conducând pe contrasens. Aici remarci și că locuitorii metropolei virtuale au un oarecare caracter sinucigaș, sărind în fața mașinii de un pic cam multe ori sau tamponând vehiculele pe care, la rândul lor, le conduc.

Englezii iubesc metalul

Pentru a realiza acest review pentru Watch Dogs Legion am avut la dispoziție ediția pentru PlayStation 4, pe care am testat-o pe o consolă PS4 Pro. Rezultatul a fost mai mult decât mulțumitor, jocul rulând fluent și constant la 30 de cadre pe secundă în majoritatea timpului, fără vreo problemă majoră.

Iar reflexiile ray traced, de care aminteam în preview-ul pe care l-am încercat pe PC, sunt înlocuite de alternativele tradiționale, screen space reflections, care își fac treaba, deși sunt mai puțin impresionante din punct de vedere vizual. Aceasta este însă singura diferență evidentă, Watch Dogs Legion fiind în continuare un joc destul de arătos, mai ales atunci când noaptea se așterne asupra Londrei virtuale sau când plouă.

Artistic și arhitectural, replica Londrei din Watch Dogs Legion seamănă surpinzător de mult cu orașul real, fiind limpede faptul că producătorii au acordat o atenție deosebită reproducerii capitalei Marii Britanii. Din acest punct de vedere, cred că și Watch Dogs Legion s-ar preta foarte bine la un mod Discovery Tour, așa cum au primit cele mai recente titluri ale seriei Assassin’s Creed.

Având în vedere că eroii pe care îi recrutezi și controlezi sunt generați procedural, vocile nu se vor potrivi întotdeauna cu imaginea acestora, unele accente fiind exagerate, probabil pentru a sugera diversitatea etnică, reprezentativă pentru acest colț al lumii. Și da, în Watch Dogs Legion există și destui români.

Muzica pe care apuci să o asculți în mașini, atunci când conduci, mi-a plăcut foarte mult. Am rămas cu senzația că majoritatea londonezilor sunt rockeri înrăiți, metalul, rock-ul alternativ și punk-ul dominând fondul sonor, alături de unele talk show-uri și podcast-uri.

La finalul acestui review, este limpede că Watch Dogs Legion a petrecut mai mult timp în dezvoltare decât alte titluri de la Ubisoft: este un joc mult mai finisat, mai bine gândit, în care producătorii chiar au implementat feedback-ul primit de la fani. Pentru mine, însă, cel mai important aspect a fost posibilitatea de a-l juca fix cum vreau eu, fără limitări artificiale sau elemente băgate pe gât cu forța. Astfel, Watch Dogs Legion se remarcă drept cel mai bun joc al seriei, dar și drept cel mai reușit titlu lansat de Ubisoft în ultimii ani.