Wuchang Fallen Feathers Review: penaj de „Souls-like”

Wuchang: Fallen Feathers este un joc „Souls-like”, gen care pare mai bogat în ziua de azi decât aparițiile de ciuperci după ploaie. Din nou, avem parte de mecanici de joc destul de familiare: atacuri light și heavy, stamina folosită pentru atacat, eschive și blocat, niveluri interconectate cu scurtături care pot fi deblocate. Bineînțeles, atunci când mori, pierzi experiența adunată (red mercury, în cazul acestui joc) și, dacă eșuezi din nou înainte să o recuperezi, o pierzi permanent. Ai la dispoziție item-uri de healing limitate, care se refac atunci când te odihnești la puncte fixe (shrines), acolo unde poți urca în nivel personajul și îi poți “umbla” la abilități.

Wuchang: Fallen Feathers este titlul de debut al studioului chinezesc Leenzee, și asta se vede: pe de-o parte, în numărul de opțiuni pe care le oferă jocul, pentru a se asigura că jucătorii nu duc lipsă de nimic, dar și în stângăcia abordării anumitor mecanici și concepte de bază.

Povestea are loc în timpul dinastiei Ming din China, iar personajul principal este un fost pirat (sau mai bine zis “o fostă”), Bai Wuchang, care se trezește naufragiată și fără amintiri. Colac peste pupăză, mai suferă și de o boală considerată incurabilă: Feathering. Forma pe care o are Wuchang pare mai blândă, pentru că toți cei din jurul ei care suferă de aceeași boală se transformă în monștri. După ce ajunge la primul adăpost cu oameni neafectați, Wuchang își începe călătoria cu adevărat, scopul fiind, evident, de a se vindeca și de a-și recăpăta amintirile.

Și, deși premisa nu este tocmai rea, felul în care jocul prezintă povestea și personajele lasă mult de dorit. Urmând modelul From Software, Wuchang oferă minimul de informații, dar o face în multe instanțe individuale, ceea ce ajunge să fie copleșitor și să nu ajute deloc jucătorul să își dea seama unde ar trebui să meargă sau ce ar trebui să facă. Urmând firul principal al poveștii și omorând tot ce îți iese în cale va duce la progres, dar nu am simțit niciodată că sunt captivat sau măcar interesat de poveste, fiecare NPC fiind doar o bifă pe drum, de unde puteam obține item-uri sau quest-uri.

Tema principală în Wuchang este este boala Feathering și aspectul nebuniei cu care vine. Când moare, cantitatea de “madness” a protagonistei crește, așa cum se întâmplă și dacă omoară oameni obișnuiți, care nu sunt monștri. Acest madness poate să și scadă când monștrii sunt omorâți. Când madness ajunge la valoarea maximă și dacă Wuchang moare, în locul unde a fost lăsat Red Mercury-ul amintit mai devreme, poate apărea o versiune demonică a protagonistei, care nu va ezita să o atace.

Mecanica în sine este interesantă, mai ales pentru că demonul va ataca orice, dar, atunci când această variantă demonică își face apariția în anumite zone, poate deveni foarte frustrantă, mai ales având în vedere cât de rare devin shrine-urile în anumite părți ale jocului. Un aspect interesant este că, pe măsură ce madness crește, Wuchang provoacă, dar și primește mai mult damage. Există mecanici de a reduce acest madness, și, deși acest aspect este legat și de poveste și quest-uri, am preferat să stau la madness maxim atunci când îl atingeam, tocmai pentru a provoca cât mai mult damage.

De asemenea, Feathering vine și cu unele beneficii, cum ar fi “shimmer”, una dintre mecanicile principale ale jocului, executarea unei eschive perfecte ca replică la atacurile inamicilor. Wuchang primește și “Skyborn Might”, ce poate fi îmbunătățit pe măsură ce urcă în nivel, și asta nu doar că face atacurile speciale ale armelor să fie mai puternice, dar îi și oferă acces protagonistei și la vrăji. Mi-a plăcut foarte mult să știu că, dacă am un build care îmi conferă suficient skyborn might, pot avea mereu acces la vrăji de damage, buff sau heal. Pe măsură ce skill tree-ul din Impetus Repository avansează, Wuchang are acces și la block și parry, în funcție de arma folosită.

Pe măsură ce povestea avansează, Wuchang deblochează și Temperance – o metodă de a aplica un buff temporar unei arme (prima oară este oferit elementul focului) -, și Benedictions – abilități pasive care pot fi echipate în câte trei slot-uri pe fiecare armă. Acestea, împreună cu varietatea armelor, încurajează jucătorii să experimenteze cu diverse build-uri pentru diverse situații și inamici.

Mi-a plăcut că toate resursele alocate: atribute, item-uri de healing, vrăji și abilități pot fi refăcute oricând, amintindu-mi de Black Myth: Wukong. Am apreciat mult libertatea de a juca cu Wuchang așa cum vreau, mai ales când observam că varianta pe care o aveam în acel moment nu dădea rezultatele scontate. Din păcate, ești cam obligat să schimbi multe aspecte între secvențele de explorare și luptele cu boși, lăsând impresia că producătorii nu prea au încercat să balanseze cele două aspecte. Așa că au lăsat la latitudinea jucătorilor să poată schimba orice, oricând, la build-ul personajului.

Legat de level design, deși, vizual, zonele pe care le parcurge Wuchang arată bine, dispunerea acestora în sine este foarte frustrant de navigat. Inamicii te pot împinge cu atacuri de la distanță de pe platforme, scurtăturile sunt anevoioase și nu elimină destul din timpul pierdut și sunt multe zone, absolut goale, care doar iți irosesc timpul pentru a le parcurge. Lifturile si platformele se mișcă destul de încet, iar, atunci când mori și trebuie să reiei unele rute, pur și simplu pierzi vremea până vei ajunge la punctele de interes.

Nivelul de dificultate variază destul de mult, în funcție de zone și poveste. Există un punct clar, care, odată depășit, duce și la creșterea nivelului de dificultate, dar frustrarea nu vine de la inamici în sine, ci de la timpul irosit pentru a ajunge în momente-cheie. Pot înțelege zone cu otravă sau alte pericole, dar se întâmpla prea des ca Wuchang să fie atacată de mai mulți inamici, iar dacă unii dintre ei provoacă debuff-ul “Despair”, care omoară eroina imediat ce bara se umple, indiferent de HP, poate deveni foarte frustrant să reiei acele niveluri cu zone goale sau întortocheate.

Deși povestea oferă unele momente și lupte interesante, personal nu a reușit să mă atragă. Poate din cauză că nu cunosc destul de mult istoria și cultura chinezească, dar, în afară de vreo două NPC-uri, nu am reușit să fiu atent sau să îmi doresc să urmăresc quest-uri sau personaje anume. De asemenea, protagonista Wuchang, în sine, nu pare foarte implicată în poveste: pare doar un spectator, purtat din moment în moment, pentru a ucide ceva și pentru a trece la următoarea zonă, chiar și atunci când jocul explorează istoria familiei sale.

Drept concluzie, Wuchang: Fallen Feathers nu este neapărat ceea ce a-și putea numi un joc recomandat. Poate doar dacă ești un fan înfocat al curentului “Souls” și îți dorești cât mai multe astfel de titluri “la cingătoare”. Chiar și așa, mai bine aștepți o reducere semnificativă de preț sau apelați la servicii precum PC Game Pass.