Beyond Two Souls Review: un joc pentru suflet

| 23.10.2013
Beyond Two Souls Review: un joc pentru suflet

Beyond: Two Souls nu este un joc căruia să-i poţi face un review normal. Mulţi s-ar hazarda să afirme ca Beyond: Two Souls nici măcar nu este un joc, ci un soi de film interactiv, pe care nu ar trebui să-l băgăm în seamă pe astfel de site-uri. Personal, sunt ferm împotriva acestei abordări, considerând că jocul celor de la Quantic Dream se încadrează în ramura modernă a genului adventure, alături de titluri precum The Walking Dead (de la Telltale Games), Heavy Rain sau Fahrenheit (ultimele două realizate tot de studioul Quantic Dream).

Sigur, nivelul de complexitate difera de la un titlu la altul, însă să afirmi că Beyond: Two Souls nu este un joc propriu-zis pentru că gameplay-ul este prea simplist este ca şi cum te-ai lega de orice Call of Duty recent şi ai refuza să-l numeşti joc pentru că este mult prea liniar. Avem parte de genuri diferite, dedicate anumitor categorii de public, toate fiind capabile să coexiste pe aceeaşi piaţă.

Beyond Two Souls

Acestea fiind spuse, haideţi să arucăm o privire mai atentă la cea mai nouă creaţie a lui David Cage şi a echipei sale de la Quantic Dream. Precedentul titlu al studioului, Heavy Rain, s-a bucurat de un succes apreciabil (după ce, la rândul său, a fost acuzat că nu ar fi un joc adevărat), însă a primit şi o doză de critici, unele dintre acestea chiar meritate. Din fericire pentru Beyond, Cage şi studioul său s-au oprit exact asupra acestor aspecte, îmbunăţindu-le de o manieră evidentă.

Probabil din cauza bugetului scăzut, Heavy Rain s-a folosit de actori mai puţin cunoscuţi, a căror limbă nativă nu era engleza. Beyond: Two Souls vine în schimb cu o distribuţie de zile mari, capete de afiş fiind vedetele hollywoodiene Ellen Page (eroina principală Jodie) şi Willem Dafoe (în rolul tutorelui acesteia). Gata cu replicile rostite stângaci: interpretările de Beyond: Two Souls sunt remarcabile, cei de la Quantic Dream reuşind să ducă tehnica motion capture-ului facial la un cu totul alt nivel.

Beyond Two Souls

Cei care au jucat Heavy Rain îşi amintesc că scenariul respectivului joc avea câteva momente nu atât de fericite. Deşi nu câştigă niciun premiu, linia narativă din Beyond: Two Souls este mult mai solid concepută, în prim plan aflându-se Jodie, o fată cu puteri deosebite, pe care jucătorii vor avea ocazia să o ghideze pe parcursul a nu mai puţin de 15 ani din viaţa sa. Mai exact, Jodie are o conexiune cu un spirit, Aiden, pe care nimeni altcineva nu-l poate vedea, însă pe care jucătorii îl pot controla atunci când doresc. Vom reveni imediat asupra acestui subiect.

Pentru a încheia însă capitolul poveste, Beyond: Two Souls nu relatează evenimentele în ordine cronologică, ci sare între secvenţele importante din viaţa lui Jodie, fie că acestea au loc în trecut, prezent sau, câteodată, viitor. Deşi la un moment dat înţelegi de ce David Cage a preferat să spună povestea în acest mod, lucrurile pot deveni confuze în anumite momente.

Beyond Two Souls

De asemenea, unele capitole ale poveştii par un pic scoase din context; coerenţa naraţiunii ar fi putut avea de câştigat dacă acestea erau scurtate sau omise complet. Din fericire, aceste momente nu sunt numeroase, iar povestea din Beyond: Two Souls rămâne interesantă de la început şi până la finalul jocului.

Aminteam mai devreme de Aiden, spiritul legat de Jodie, pe care jucătorii pot alege să-l controleze direct. Astfel ajungem şi la capitolul atât de hulit de o parte a presei de specialitate, cel al gameplay-ului din Beyond: Two Souls. În totală contradicţie cu părerile emise aceşti colegi din presă, îndrăznesc să spun că gameplay-ul este componenta care în Beyond a primit cele mai multe schimbări în bine faţă de Heavy Rain.

Beyond Two Souls

În primul rând, este vorba de existenţa a două personaje controlabile: Jodie şi Aiden, fiecare cu propriile metode de control şi interacţiune cu mediul înconjurător. Jodie poate fi ghidată cu ajutorul stick-ului analogic stâng, în timp ce interacţiunile cu obiectele-cheie se realizează îndreptând stick-ul analogic drept spre acestea. De asemenea, nu lipsesc nici secvenţele de tip quick time event, în care anumite butoane trebuie apăsate în ordine pentru a îndeplini o acţiune anume.

Numărul acestora a fost redus semnificativ însă faţă de Heavy Rain, pentru scenele de acţiune fiind folosit un alt sistem, poate nu atât de intuitiv, însă ceva mai dificil de stăpânit. Jucătorii trebuie să intuiască în ce direcţie se va îndrepta corpul eroinei în următoarea secvenţă şi să reproducă respectiva mişcare cu ajutorul stick-ului analogic drept. În general, realizarea corectă a acestor mişcări rezolvă lucrurile mai rapid, în timp ce ratarea acestora poate duce la deblocarea de secvenţe alternative sau rănirea protagonistei (Aiden o poate vindeca, nu există moarte, precum în Heavy Rain).

Beyond Two Souls

Aiden este la rândul său un personaj jucabil, ce poate fi controlat în stilul jocurilor first person, atunci când este activată opţiunea “noclip”. Cu alte cuvinte, spiritul poate trece prin pereţi, poate explora fiecare colţişor al fiecărei încăperi, poate interacţiona cu anumite obiecte, poate poseda sau chiar ucide unele personaje. Acesta este totuşi legat de Jodie, neputându-se depărta prea mult de eroina jocului. Astfel, apar unele momente de joc foarte tensionate, în care cele două personaje sunt nevoite să lucreze împreună pentru a supravieţui, dar şi unele secvenţe amuzante, în care, spre exemplu, îl poţi folosi pe Aiden pentru a speria copii sau pe pretendentul lui Jodie.

Un aspect îmbucurător este faptul că Beyond: Two Souls poate fi jucat şi în mod cooperativ, fiecare dintre jucători asumându-şi rolul unuia dintre cele două personaje principale. Deşi jocul se desfăşoară asincron (cei doi nu joacă în acelaşi timp, ci pe rând), aceasta mod este interesant, permiţându-ţi să abordezi Beyond cu o persoană apropiată, care, în loc să urmărească pasiv desfăşurarea acţiunii, poate participa activ în poveste. Mai mult, dacă folosirea unui controller vi se pare complicată, se poate descărca o aplicaţie pentru iOS sau Android prin intermediul căreia Beyond: Two Souls poate fi controlat şi cu ajutorul unei tablete.

Beyond Two Souls

Nu pot încheia acest review fără să amintesc despre prezentarea grafică a jocului, Beyond: Two Souls fiind unul dintre cele mai arătoase titluri (pentru PC sau console) pe care mi-a fost dat să-l încerc. Personajele şi mimica feţelor acestora nu are egal în acest moment, Beyond fiind capabil, din acest punct de vedere, să se ia la trântă cu jocurile ce urmează să fie lansate pentru viitoarea generaţie de console.

După cum v-aţi putut da seama dacă aţi parcurs acest articol în intregime, Beyond: Two Souls a făcut o impresie foarte bună în redacţia Go4games. Povestea emoţionantă pe alocuri, jocul actoricesc impecabil, grafica şi, nu în ultimul rând, gameplay-ul îmbunătăţit şi diversificat faţă de Heavy Rain recomandă titlul celor de la Quantic Dream tuturor posesorilor de PS3. Acestea fiind spuse, eu mă întorc la joc, pe care-l voi relua cu alte alegeri în momentele-cheie, în încercarea de a vedea toate versiunile sale de final.

Beyond Two Souls

Părţi pozitive
  • personaje memorabile, interpretate magistral
  • perspectiva lui Aiden
  • poveste bună pentru un joc
  • gameplay mai variat şi mai complex decât în Heavy Rain
  • posibilitatea de a aborda jocul în mod cooperativ
  • grafică excelentă
Părţi negative
  • anumite inconsistenţe în firul narativ
  • în secvenţele de acţiune nu este întotdeauna clar în ce direcţie trebuie să îndrepţi stick-ul