Murdered Soul Suspect Review: o noapte banală în Salem

Pe cine chemi dacă ai chef de o aventură condimentată cu niscaiva acţiune în lumea fantomelor, a demonilor şi a altor apariţii de dincolo de mormânt? Nu, nu pe vânătorii de fantome, ci, aparent, pe cei de la Airtight Games, care prin Murdered: Soul Suspect încearcă să spună o poveste în care supranaturalul îşi dă întâlnire cu romanele poliţiste. Rezultatul, deşi are potenţial în teorie, scârţâie „din toate încheieturile”, mai ceva ca un schelet.

HOŢII ŞI VARDIŞTII

Faceţi cunoştinţă cu detectivul Ronan O’Connor, un om certat cu legea, care renunţă la viaţa de criminal după ce întâlneşte iubirea vieţii lui, care îl salvează în cel mai siropos fel hollywoodian. Continuând în stilul producţiilor revărsate pe marile ecrane de „fabrica de vise”, eroul nostru reuşeşte să ajungă poliţist, cu pretenţii de Max Payne, dar cu rezultate de Elmer Fudd. Deşi colecţia de tatuaje de pe corpul său are rolul să ni-l prezinte ca pe un fecior zdravăn, călit de viaţă şi cu experienţă într-ale căratului de pumni, Ronan al nostru, când dă nas în nas cu ucigaşul în serie pe care îl urmăreşte, zboară pe cel mai apropiat geam fără să opună vreo rezistenţă.

Ajuns în viaţa de dincolo, înainte să poată purcede spre eternele câmpii verzi ,care promit fericire şi pace, el trebuie să rezolve misterul morţii sale din postura de fantomă. Astfel, ajungi să petreci o noapte în Salem, aşteptând în van arderea pe rug a vrăjitoarelor, petreceri atât de comune în secolul al XVII-lea. Tot aşa cum degeaba te aştepţi şi la întorsăturile neaşteptate, caracterisitice unui thriller bun. Pe lângă faptul că au irosit posibilităţile oferite de neobişnuitul loc de desfăşurare al acţiunii, că au înghesuit în opt ore de joc un morman de clişee ca de la Pământ la Lună şi că au creionat un personaj care se vroia a fi „badass”, dar a ieşit şters şi fără vlagă, producătorii au reuşit să dezvăluie concluzia poveştii încă de pe la jumătatea jocului. E supărător că premisele stabilite de producători creează nişte aşteptări, înşelate mai apoi de banalitatea întâmplărilor, a acţiunii şi a personajului. Speranţele iniţiale sunt rapid înşelate.

URME DE FANTOME PE PEREŢI ŞI FUM DE ŢIGARĂ

Această poveste banală, care ar surprinde eventual doar grupa mare de la grădiniţă, este şi mai dezamăgitoare dacă ne gândim că încadrarea în rândul filmelor interactive ar fi fost ultimul colac de salvare pentru Murdered. Ca joc de aventură sau de acţiune, Soul Suspect nu are nici o şansă, fiind compus din elemente de gameplay mult prea subnutrite. Ca fost detectiv, este de aşteptat să fii însărcinat să dezlegi misterele jocului, prin deducţie şi analiză. Astfel vei sta şi vei analiza diferite indicii, cu scopul de a aduna destule informaţii pentru a putea trage o concluzie.

Pe lângă faptul că aceste indicii sunt foarte uşor de identificat, în colţul de jos al ecranului vei avea tot timpul un indicator care să-ţi arate câte dovezi ai găsit din numărul total alocat pentru acea scenă. Dacă cumva ai rămas fără obiecte evidente de analizat poţi poseda oamenii din jur, fie pentru a-i influenţa să-şi amintească diferite detalii, fie pentru a trage cu urechea la conversaţiile purtate. Nu trebuie să le aduni neapărat pe toate pentru a putea ajunge la concluzia căutată de producători. Dacă crezi că ai elementele cheie, te aşteaptă ecranul de concluzii unde va trebui să alegi bucăţelele de informaţii care ţi se par cele mai importante. Nu există nici un fel de penalizare pentru eventualele erori: dacă nu ai ghicit corect, te poţi întoarce, greşelile tale fiind marcate cu roşu pentru a le putea evita. Totul este într-atât de simplu, încât îţi răpeşte orice urmă de satisfacţie sau de distracţie.

O NOAPTE PLICTISITOARE ÎN SALEM

După prima parte a jocului, în care te fâţăi prin clădirea de unde ai fost azvârlit pe geam, Murdered: Soul Suspect îţi deschide calea către mai multe locaţii din Salem. Aici te aşteaptă nişte activităţi secundare care nu prea au efect asupra evenimentelor principale. După ce te lămureşti de ce nu poţi intra în orice clădire după bunul plac, chiar dacă eşti fantomă, vei începe să descoperi amintiri despre trecutul lui Ronan, vei găsi diferite obiecte colecţionabile care dezvăluie povestea altor suflete lipsite de noroc şi vei întâlni alte spirite rătăcite, pe care le vei putea ajuta în a-şi rezolva treburile ce le ţin în lumea fantomelor. Nu te aştepta însă la nimic mai complicat decât mecanismul elementar descris până acum. Murdered nu are un sistem de inventar şi face tot posibilul să evite luxarea logicii jucătorilor. Singura complicare permisă este posedarea pisicilor negre pentru a putea accesa zone restricţionate traficului pietonal desfăşurat de fantome sau bântuirea dispozitivelor pentru a distrage atenţia celor vii.

Echipat cu nimic mai mult decât nişte replici ieftine şi o ţigară fantomatică, care ba apare din neant, ba dispare, ca apoi să reapară în colţul gurii, Ronan va trebui să înfrunte şi nişte obstacole dincolo de puzzle-urile evidente. Acestea se rezumă la surprinderea unor demoni de pe la spate, pentru a-i imobiliza şi evapora. Minigame-ul prin care se realizează exterminarea demonilor poate fi enervant, deoarece, în mod intenţionat, producătorii au lăsat un timp prea scurt pentru a apăsa tastele afişate aleatoriu.

Dacă ratezi operaţiunea „demonul de la spate”, va trebui să fugi şi să te ascunzi de ei în rămăşiţele ectoplasmatice lăsate în urmă de alte fantome care au bântuit zona. În cazul acestor confruntări apare aceeaşi frustare a personalităţii lui Ronan: în loc de un poliţist călit, primim o fantomă cu accente de panseluţă care nu poate ţine piept în vreun fel demonilor. Criza de identitate dintre acţiune şi aventură este evidentă, Murdered: Soul Suspect fiind însă mai înclinat spre aventură, partea de vânătoare a demonilor nefiind mai mult decât o abatare nesărată de la urmarea firului epic.

ALBASTRU ECTOPLASMATIC DE VORONEŢ ŞI SEMNALE DE NEON

E prea slab ca joc, e prea previzibil pentru un film interactiv şi nici măcar nu arată bine. Murdered: Soul Suspect arată prăfuit rău, cu o grafică limitată la 30 de cadre pe secundă. Atmosfera care se vrea misterioasă şi apăsătoare aduce mai degrabă cu o sesiune de ceai de la ora 17:00 cu biscuiţei făcuţi de bunica. Îmbinarea vizuală a obiectelor care provin din lumea celor vii cu cele din lumea spirituală are ca rezultat o lume vizuală sintetică, care arată forţat. Coloana sonoră nu are absolut nimic memorabil, în cel mai bun caz potrivindu-se cu imaginile de pe ecran, dar în general trecând neobservată. Prestaţia actorilor care-şi conferă vocile personajelor este una plată, căreia nu-i folosesc nici dialogurile şi replicile furate parcă din filmele de categoria B din anii ‘80 sau ’90. Interfaţa greoaie se vrea părtaş la crearea unei atmosfere neliniştitoare, pare însă creaţia unui adolescent mult prea încrezător în abilităţile sale de a mânui aplicaţii de editare de imagini.

În concluzie putem spune că Murdered: Soul Supect nu este titlul care să ne bântuie visele şi nici măcar timpul alocat jocurilor. Nu reuşeşte nici măcar să te facă să crezi că prezenţa ta este necesară în lumea de joc, cel mai des fiind un asistent din umbră al personajului principal. Totuşi, dacă-ţi plac jocurile CSI şi nivelul lor te mulţumeşte, atunci s-ar putea să te încadrezi în minoritatea care să petreacă din plăcere această noapte în Salem.