Dead Island Review: Alertă zombie! Adu trei prieteni!

| 28.09.2011
Dead Island Review: Alertă zombie! Adu trei prieteni!

Cui nu-i place o vacanţă pe o insulă tropicală, cocktailuri cu umbreluţă, fete în bikini sumari şi ape translucide ca un cristal de Murano… Singura problemă ar fi un „mic” virus care a transformat aproape toţi oamenii în zombie, acum dedicaţi mâncatului de carne, nu de hula. Puţinii supravieţuitori trebuie să găsească o cale nu doar să scape de pe insulă, ci şi să oprească bizara epidemie, în special cu ajutorul câtorva personaje (din care să alegi) foarte convenabil imune la respectivul virus.

Dead Island este o combinaţie destul de ciudată de genuri: are zombie, dar nu e survival horror; e la persoana întâi, dar nu e shooter, sevenţele dedicate fiind prea stângaci realizate; n-are nici măcar o poveste emoţionantă. Are însă o lume deschisă, accent pus pe luptele corp la corp, o componentă RPG sănătoasă (niveluri de câştigat, experienţă la fiecare zombie distrus, arme degradabile şi îmbunătăţiri), plus un mod cooperativ în patru, online.

Dead Island

Odată ce treci de introducerea slabă şi ignori cu brio dialogurile patetice şi vocile îndoielnice, ţi se deschide în faţă o întreagă insulă, de la staţiunea de pe plajă până la junglă, oraşe şi canalizări. Pe lângă misiunile principale, o gamă largă de quest-uri secundare îţi dau ocazia să umbli prin toate colţurile, adunând bani din valizele abandonate ale turiştilor zombificaţi, tot felul de obiecte pentru îmbunătăţit armele sau piese de maşini. Cele mai multe misiuni sunt din categoria „extrem de banale”, mai ales în actul al doilea, prin canalizări, dar partea de plajă este de-a dreptul înfiorătoare, la modul bun.

Nu vezi în fiecare zi piscine pline de sânge, cadavre pe trei sferturi mestecate plutind nonşalant, zombie mormăind ameninţător în cabinele de schimb sau în cadă, iar după fiecare colţ s-ar putea să ai surprize similare. La un moment dat e chiar de preferat să-i ocoleşti pentru că se adună în grupuri mari, iar eroul controlat este el imun la virusul zombificării, dar nu şi la moarte; din fericire, singura penalitate dacă mori este financiară şi eşti reîntors la viaţă la doar câţiva metri distanţă de locul decesului, pregătit să te răzbuni.

Dead Island

De asemenea, este extrem de amuzant să calci zombie cu maşina şi, evident, mult mai eficient decât cu ciocanul, maceta sau o vâslă. Evident, dacă te iei măcar după misiunea în care trebuie să aduni combustibil, elefantul Left 4 Dead iese din magazinul de porţelanuri, Dead Island împrumutând multe din shooter-ul cooperativ al celor de la Valve, chiar dacă nu o face mereu foarte bine (vezi imitaţiile cam palide ale boşilor-zombie, versiuni mai mari şi mai puternice ale nemorţilor normali).

Şi sistemul armelor seamănă cu un altul, de data aceasta din Dead Rising 2. Aproape orice ţeavă, bâtă, bucată de lemn poate deveni o armă, dar se găsesc şi cuţite, topoare sau ciocane. Fie că te apropii, fie că arunci, accentul este pus pe armele albe şi melee; armele de foc apar târziu şi nici nu sunt extraordinare de folosit, mergând mai mult pe inamicii umani (da, există şi din ăştia, dar n-am de gând să stric povestea), dar măcar cu toatele pot fi îmbunătăţite până ajung să aibă otravă, şocuri electrice sau ţepi. Din păcate, armele se degradează incredibil de repede, chiar dacă e vorba de obiecte unice sau speciale, astfel că prea des te trezeşti cu o bâtă sau o ţeavă banală pe post de apărător.

Dead Island

Partea combativă este, puţin spus, plină de sânge. Cea mai eficientă metodă de omor este să striveşti capul atacatorului, de preferinţă din prima lovitură, ceea ce va împrăştia peste tot creier, carne, sânge, un deliciu pentru cei care apreciază asemenea cantităţi de plasmă non-stop. Personal, m-am declarat scârbită după vreo 10 ore, dar… asta e.

Partea vizuală este probabil cea mai problematică, pe lângă eventualele stângăcii din lupte, unde motorul mai dă rateuri. Grafica putea să arate mult mai bine, dar totul este foarte monoton pentru că detaliile si peisajele sunt copiate dintr-o zonă în alta. Secvenţele cinematice puteau lipsi, iar la început îţi trebuie puţin timp să te obişnuieşti cu mişcarea personajului şi atacurile. Animaţiile nu sunt deloc motiv de mândrie, nici nivelul de detaliu, cu excepţia sunetelor zombie-lor, de 100 de ori mai bine realizate şi chiar capabile să-ţi tragă vreo două sperieturi dacă eşti într-o zonă mai întunecată. Evident, totul este acoperit de cantităţi generoase de sânge şi maţe, astfel că nu mai stai să te uiţi în jur prea mult.

Dead Island

Partea cooperativă, doar online, îţi permite să intri în orice joc aflat în desfăşurare dacă deja ai ajuns la acel nivel şi să colaborezi în maximum patru jucători, exact numărul de personaje dintre care poţi alege în single-player. Conexiunea via Steam este extrem de stabilă, astfel că n-au existat probleme tehnice, doar că n-am reuşit să găsesc niciun joc în care chiar să participe patru oameni. Oricum, chiar şi în doi este extrem de distractiv: poţi să-ţi vindeci partenerul, se pot organiza cât de cât atacurile şi poti face şi comerţ, schimband diverse obiecte.

Evident, mai erau destule lucruri de îmbunătăţit, dar cei de la Techland au reuşit o treabă mult mai bună cu Dead Island decât cu recentul Call of Juarez: The Cartel. Tehnic vorbind, nu duce lipsă de bug-uri şi stângăcii, dar experienţa per total te va ţine în cele circa 20 de ore de campanie, pentru că sunt numeroase misiuni şi arme şi niveluri de câştigat. Dar dacă mai vrei şi poveşte şi horror pe deasupra, nu e deloc jocul ideal.

Dead Island

Părţi pozitive
  • sistem RPG bine gândit
  • lumea deschisă pentru explorare
  • multiplayer cooperativ
Părţi negative
  • probleme grafice
  • lupte aiurea când apar armele de foc
  • armele se strică mult prea repede
  • multiplayer doar online, nimic local