Blood & Truth Review: realitatea virtuală bate filmul

Autor: Cătălin Niţu | 04.06.2019
Blood & Truth Review: realitatea virtuală bate filmul

Succesul oricărei platforme închise este în general asigurat de conţinutul exclusiv şi de calitate, iar Sony exact asta încearcă să livreze pentru PlayStation VR în ultima perioadă. După excelentele Firewall Zero Hour şi Astrobot de anul trecut, compania vine acum cu Blood & Truth, o nouă experienţă virtuală cu buget mare, al cărei scop este să pună jucătorul în pielea unui erou din filmele de acţiune. Rezultatul este o combinaţie între filmele cu James Bond, shooterele on-rails din arcade-uri şi câteva elemente care sunt posibile doar în realitate virtuală. Sunt acestea însă de ajuns pentru a atrage fani către casca VR pentru PlayStation 4?

Blood & Truth nu spune o poveste tocmai originală şi nici 100% coerentă tot timpul. Complexitatea firului narativ al jocului este echivalentă cu cea a unui blockbuster de vară, unde efectele speciale, acrobaţiile şi acţiunea frenetică ţin locul anumitor elemente care ar oferi o caracterizare mai bună a personajelor. De altfel, totul este pe repede-înainte în Blood & Truth, jocul sărind de la scenariu la scenariu foarte repede, fără să permită prea mult timp de răgaz pentru a procesa tot ce se întâmplă.

Blood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Ryan Marks, protagonistul jocului este prezentat într-o misiune introductivă drept un soldat (sau spion?) în timpul unei misiuni în Orientul Mijlociu, însă campania sa este scurtată atunci când află că tatăl său a murit. De aici acţiunea este mutată în Londra, unde are loc restul jocului şi unde Ryan, alături de membrii familiei Marks, sunt nevoiţi să îşi protejeze afacerile de mafie, o aventură care îl va purta prin cazionuri luxoase, galerii de artă, şantiere şi chiar pe străzile claustrofobice ale unuia dintre cele mai aglomerate, diverse şi agitate oraşe din lume.

În ciuda faptului că Ryan Marks este protagonistul din Blood & Truth, Londra pare mai degrabă să fie personajul principal, întreaga identitate a jocului fiind construită în jurul oraşului. Avem mafioţi care vorbesc cu accent „cockney”, acţiune parcă ruptă din blockbustere britanice, plimbări cu maşina pe partea stângă a şoselei şi în special un soundtrack care combină muzica specifică filmelor cu spioni englezi cu melodii urbane pe care cu siguranţă le auzi pe străzile Londrei, însă în zonele mai lăturalnice, nu în centrul cosmopolit.

Blood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Se poate vedea de la distanţă faptul că Sony a investit masiv în acest joc, Blood & Truth fiind probabil cel mai arătos titlu de pe PlayStation VR de până acum. Acesta foloseşte actori mai mult sau mai puţin celebri din Anglia precum Colin Salmon sau Steven Hartley, care au fost perfect digitalizaţi pentru mediul virtual.

Personajele portretizate de aceştia se mişcă, vorbesc şi se comportă asemeni persoanelor reale, fiecare mimică a feţei, gest şi mişcare fiind perfect transpusă în secvenţele cinematice în timp real. Având în vedere că toate personajele principale sunt portretizate de actori profesionişti, prestaţia vocală a acestora este foarte bună, chiar dacă puţin exagerată pe alocuri. Chiar şi în momentele în care actorii par să se chinuie puţin prea mult să imite accentul „cockney” de Londra, interpretarea lor tot este bună, întrucât se îmbină foarte bine cu atmosfera uşor „caricaturistică” a jocului.

Blood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Majoritatea mediilor de joc au fost de asemenea realizate cu o meticulozitate similară, acestea prezentând realist spaţiile în care are loc acţiunea. Totuşi, acestea par a fi puţin în urma personajelor din punct de vedere tehnologic, fiind mai degrabă similare cu ceva ce puteam vedea în jocuri video pe consolele din generaţia precedentă. De altfel, acest lucru era de aşteptat, întrucât jocurile VR trebuie să ofere un framerate de cel puţin 60 de cadre pe secundă, ceea ce se şi întâmplă în cazul lui Blood & Truth.

Probabil de aceea, majoritatea misiunilor din joc au loc în interioare, întrucât spaţiile deschise evidenţiează imediat limitările grafice ale jocului. Da, privit în ansamblu, Blood & Truth imită Londra foarte bine, însă dacă stai să priveşti puţin în jur observi simplitatea elementelor de decor şi micile trucuri pe care producătorii le-au făcut pentru a putea oferi un joc cu o grafică atât de avansată pe PSVR. De asemenea, jocul pare să ruleze folosind o rezoluţie dinamică, în anumite momente mai tensionate, anumite elemente având margini întrerupte vizibile (jaggies), iar claritatea fiind semnificativ redusă, în special la distanţă. Testarea a avut loc pe un PlayStation 4 Pro, deci ne aşteptăm la o prezentare şi mai slabă pe o consolă PS4 standard.

Blood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Am vorbit mai întâi despre elementele pozitive şi interesante ale jocului, întrucât partea de gameplay este principalul motiv pentru care Blood & Truth este greu de recomandat chiar tuturor celor care au un PSVR. Alte titluri VR fie aleg mişcarea liberă cu riscul de a crea greaţă, fie oferă posibilitatea de a teleporta personajul în mediul de joc. Pentru Blood & Truth, Sony London Studio a ales o soluţie mai ciudată. Fiecare nivel al jocului are locuri predefinite spre care personajul poate avansa, de cele mai multe ori aceste puncte fiind direct înainte. Tot ce trebuie să faci este să te uiţi spre următorul „marker” şi să apeşi pe butonul „Move” de pe controllere-le de mişcare. Odată ajuns într-un punct, mişcarea spre marker-ul precedent este imposibilă. De altfel, în ciuda faptului că vorbim despre un joc în VR, în care te poţi întoarce la 360 de grade, nu se întâmplă niciodată nimic în spatele personajului, acesta fiind tot timpul împins înainte.

Acest lucru limitează foarte mult libertatea jucătorului, însă parcă se îmbină cât de cât cu experienţa de vizionare a unui film de cinema. Asta pentru că jocul se aşteaptă ca jucătorul să fie pe un scaun, fotoliu sau canapea. Chiar dacă există posibilitatea activării unui mod de „confort”, care întunecă ecranul la margini, totuşi, Blood & Truth tot poate să creeze rău de mişcare în anumite momente. Ba chiar jocul se aşteaptă ca jucătorul să se „ascundă” fizic în spatele elementelor din joc să tragă cu două arme în acelaşi timp şi să alerge din cover în cover.

Blood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Toate acestea pot crea confuzie pentru cei care experimentează jocurile în VR pentru prima dată, sau pentru cei care se simt îngrădiţi de modul de control prea simplificat. Uneori încerci să fii mai atent la punctele spre care te poţi mişca decât la inamicii care încearcă să te împuşte din toate direcţiile.

Probabil că toate problemele jocului se trag în mare parte de la controllere-le Move, depăşite tehnologic în zilele noastre şi care oferă o schemă de butoane limitată, fără stick-uri analogice, sau suprafeţe tactile. Tracking-ul folosind camera PS este aproape impecabil în cazul căştii VR, însă când vine vorba despre controllere-le Move, experienţa nu este niciodată perfectă. Acestea „tremură”, sunt uşor de acoperit în utilizare şi nu pot asigura mişcare liberă în jocuri. Totuşi, pentru a trage cu arma, acestea îşi fac treaba bine, chiar dacă nu excelent. Armele care pot fi folosite cu o singură mână sunt uşor de utilizat, iar încărcarea folosind două mâini, una pentru a ţine încărcătorul şi una pentru armă, oferă o senzaţie foarte plăcută.

Blood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Din păcate, atunci când intră în discuţie arme care pot fi folosite cu două mâini, situaţia se complică. Mâna „secundară” se desprinde singură foarte des de pe armă, făcând armarea unui shotgun, de exemplu, foarte complicată. De asemenea, în cazul armelor cu lunetă şi celor cu foc automat, mâna secundară poate limita reculul, însă din nou, „ataşarea” acesteia de armă nu este consistentă.

În timpul acţiunii, utilizarea armelor este intuitivă, iar precizia acestora este decentă, însă foarte „arcade”, ceva ce ar trebui să caracterizeze un joc care doreşte să imite filmele de acţiune. Ba mai mult, toate armele par a avea încărcătoare cu foarte multe cartuşe, exact ca în filme.

Blood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Pentru că avem de a face cu un titlu în VR, studioul Sony London a încercat să integreze şi câteva elemente care să implice jucătorul mai mult în anumite acţiuni mai puţin importate. De exemplu, în cazul scărilor, jucătorul trebuie să se apuce cu mâinile de fiecare bară în parte. În alte momente trebuie să escaladezi clădiri sau schele folosind ţevi şi alte elemente de care te poţi apuca, iar de foarte multe ori, jucătorul va trebui să spargă încuietori, să taie fire pentru a descuia uşi cu încuietoare electrică sau să planteze bombe manual, montând fiecare element de pe acestea. În mod normal, într-un joc tradiţional, aceste activităţi ar fi simple apăsări ale butonului „use” sau mini-games de tip puzzle. Integrarea acestora este binevenită şi oferă secvenţe ceva mai relaxante decât confruntările cu inamicii, chiar dacă uneori mai taie din avântul pe care îl la acţiunea. Jocurile în VR sunt mult mai solicitante decât cele obişnuite, deci integrarea de momente de respiro este chiar recomandată.

De altfel, întregul joc poate fi terminat în aproximativ 4-5 ore pe dificultatea normală. Există şi o dificultate „cinematică” care oferă viaţă şi gloanţe infinite (dar şi un laser poziţionat pe arme), care este recomandată celor care vor să vadă doar povestea. Fiind vorba despre un joc liniar, sunt puţine motive pentru a-l parcurge din nou odată ce ai văzut povestea, însă producătorii au insistat să includă câteva obiecte colecţionabile care pot debloca ataşamente pentru arme, ce pot fi adăugate între misiuni. Armele pot primi amortizoare, lunete, aruncătoare de grenade şi ţinte cu laser şi pot fi vopsite în diverse culori pentru un plus de personalizare.

Blood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Blood & TruthBlood & Truth

Pentru o experienţă cât mai plăcută, recomandarea noastră ar fi rularea jocului cu setările de confort pornite, cu controllere Move (jocul funcţionează şi cu DualShock 4, dar experienţa este limitată), pe dificultatea „cinematică” şi cu pauze din oră în oră. Blood & Truth este un joc mai solicitant decât pare la prima vedere şi probabil că va fi greu pentru jucători să îl parcurgă într-o singură sesiune.

La final, putem recomanda Blood & Truth, măcar pentru a experimenta pe propria piele secvenţele de acţiune impresionante şi pentru a vedea prestaţia actorilor, accentuată de faptul că utilizatorul este plasat direct în mijlocul jocului şi nu vede totul printr-o „fereastră” poziţionată pe un birou. Din păcate, partea de „joc” a lui Blood & Truth nu este tocmai cea mai bună, nici măcar comparativ cu alte jocuri de PSVR disponibile. Finalul sugerează însă că acest titlu este doar debutul unei serii mai lungi, Sony urmând să dezvolte şi alte poveşti în cadrul acestui univers. Probabil că Londra a fost doar primul mediu de joc pe care London Studio a dorit să îl exploreze, fiind practic şi o odă pentru oraşul natal al multora dintre membrii echipei producătoare. Alte titluri similare cu acţiune plasată în oraşe celebre din lume ar fi binevenite, însă doar dacă problemele de control vor fi rezolvate între timp. De asemenea, lipsa suportului pentru PS Aim într-un shooter VR de la Sony este dezamăgitoare, acest accesoriu fiind perfect pentru un astfel de joc, chiar dacă nu ar permite o libertate de interacţiune precum două controllere Move.

Blood & Truth

– Joc furnizat pentru review de Sony Interactive Entertainment Europe –

Părţi pozitive
  • grafică foarte bună pentru PSVR
  • coloana sonoră este de departe cel mai bun element al jocului
  • atmosfera din Londra este foarte bine transpusă în anumite medii de joc
  • prestaţia actorilor este foarte bună
  • include multe secvenţe de acţiune desprinse din film de acţiune
Părţi negative
  • controllerele Move afectează gameplay-ul din cauza tehnologiei învechite
  • anumite elemente din decor de rezoluţie mică ies în evidenţă
  • libertate de mişcare limitată, cu puncte predefinite în niveluri
  • povestea imită parcă prea mult filmele de acţiune, fiind până la urmă destul de neinspirată, iar concluzia se lasă aşteptată într-o continuare
  • puţine motive pentru a parcurge din nou campania lineară, în lipsa unor moduri de joc alternative (Sony a promis DLC gratuit sub forma unui New Game+ şi leaderboard-uri, însă nu pare a fi suficient pentru a te întoarce la joc)