Hard Reset Review: înapoi în viitor

| 16.09.2011
Hard Reset Review: înapoi în viitor

De câţiva ani încoace, first person shooterele au intrat într-o oarecare rutină, mai toate apariţiile de acest gen limitându-se la a emula, într-un fel sau altul, formula Call of Duty: campanii single player „cinematice”, extrem de liniare şi cu o durată de joc foarte scurtă, acompaniate de componente multiplayer stufoase, bazate pe acumularea de experienţă ce permite accesul la conţinut suplimentar. Totuşi, un grup de dezvoltatori de jocuri din Polonia – Flying Wild Hog – nu a fost de acord cu această viziune, „protestul” lor la adresa direcţiei actuale în care merg shooterele contemporane concretizându-se sub forma lui Hard Reset, un FPS „de modă veche”. Şi, în mare parte, jocul celor de la Flying Wild Hog se ţine de mai toate promisiunile făcute, oferind o experienţă old school, pe alocuri modernizată.

Hard Reset încearcă să aibă şi o poveste, personajul principal al jocului fiind Fletcher, un soldat al corporaţiei umane, care trebuie să apere oraşul Bezoar de ameninţarea roboţilor. Firul evenimentelor este relatat printr-o serie de benzi desenate animate, care se derulează între niveluri. Mai mult, povestea nu are prea mult sens şi se termină tocmai când începea să devină ceva mai interesantă. Totuşi, naraţiunea nu contează aproape deloc în acest joc, o eventuală lipsă a secvenţelor cinematice neafectând în vreun fel adevăratele puncte forte ale lui Hard Reset. Pe scurt, nu contează motivele sau scopul, ci doar eliminarea tuturor inamicilor de pe ecran, ca în vremurile bune ale lui DOOM sau Quake.

Hard Reset

Şi dacă tot vorbim de exterminarea inamicilor, această operaţiune implică trei factori absolut necesari: „monştrii” propriu-zişi, armele ce pot fi folosite împotriva acestora şi cadrul în care are loc masacrul. După cum aminteam mai devreme, Bezoar este atacat de roboţi, adversarii din Hard Reset fiind în intregime mecanici, eventualul sânge fiind înlocuit de ulei pentru a elimina cine ştie ce limitări sau cenzuri. În ciuda acestui fapt, oponenţii lui Fletcher se încadrează cu succes în categoriile clasice de astfel de „monştri”: cei micuţi, dar mulţi, care preferă să atace de aproape; roboţii kamikaze, care se rostogolesc până în apropierea jucătorului şi apoi explodează; gorilele care te atacă în viteză (precum taurii din Serious Sam); roboţi cu forme scheletice care trag de la distanţă sau te atacă în stilul fiend-ului din primul Quake şi, bineînţeles, ocazionalii boşi imenşi care fac deliciul oricărui joc de acest gen.

Pentru exterminarea acestora, Fletcher are la dispoziţie două arme, care, prin intermediul staţiilor de upgrade prezente pe tot parcursul jocului, pot fi îmbunătăţite cu noi moduri de foc. Cele două arme sunt diferenţiate în primul rând de tipul de „muniţie” pe care îl folosesc: una dintre ele este specializată în a emula arsenalul convenţional (poate fi transformată în puşcă de asalt, shotgun, lansator de grende şi rachete etc.), în timp ce a doua utilizează energie drept muniţie (se poate transforma în plasma gun, aruncător de mortar electric, railgun etc.). Per total, aceste moduri de uz acoperă mai tot arsenalul clasic al unui joc de tip, transformând un jucător înrâit de Quake, să zicem, într-un adept al lui Hard Reset.

Hard Reset

Decorurile în care are loc acţiunea din Hard Reset se află în strânsă legătură cu arsenalul propriu-zis, Flying Wild Hog acordând o atenţie deosebită posiblităţii de a elimina adversarii cu ajutorul obiectelor plasate în mediul înconjurător. Astfel, de multe ori, un glonţ bine plasat într-un circuit electric sau într-un butoi exploziv are efecte mult mai „benefice” decât irosirea de muniţie împotriva unui grup mai numeros de inamici. Pe lângă eliminarea inamicilor, aruncarea în aer a obiectelor din decor are darul de a dezvălui numeroase locaţii secrete, la care nu se poate ajunge în mod normal. Şi, lăsând până la urmă la o parte gameplay-ul efectiv, exploziile din Hard Reset au un efect terapeutic, aruncarea în aer a aproape tuturor structurilor din primul nivel al jocului sau demolarea de pereţi întregi cu ajutorul railgun-ului dovedindu-se a fi moduri extrem de relaxante de a-ţi petrece timpul.

Din păcate, distracţia nu durează foarte mult timp, campania din Hard Reset putând fi dusă la bun sfârşit, pe nivel mediu de dificultate, în cam 5-7 ore. Luând însă în calcul nivelul de dificultate destul de crescut al jocului, deloc accesibil celor care nu au experienţă cu shooterele old school, durata de joc poate creşte în funcţie de abilităţile fiecăruia.

Hard Reset

Spuneam la început că Flying Wild Hog a adus şi câteva modernizări formulei de shooter clasic: s-a renunţat la salvările manuale (sau quicksaves) în favoarea unor checkpoint-uri, care punctează foarte bine bătăliile importante din joc. Poate singurul loc unde acest sistem de salvări mi s-a părut oarecum limitat a fost confruntarea împotriva boss-ului final, însă, chiar şi în acest caz, decizia producătorilor de a nu introduce quicksave-uri mai mult m-a ambiţionat, decât să mă frustreze în adevăratul sens al cuvântului. De asemenea, după finalizarea campaniei, se deblochează modul EX, prin intermediul căruia poţi relua povestea păstrând armele şi upgrade-urile dobândite în prima sesiune de joc.

Totuşi, chiar dacă nu durează prea mult, Hard Reset arată neaşteptat de bine. Producătorii au anunţat încă de la început că jocul lor va fi produs şi lansat în exclusivitate pentru PC şi Hard Reset chiar reflectă această decizie. Motorul grafic realizat de Flying Wild Hog este excelent, permiţând, chiar şi în lipsa suportului pentru DirectX 10/11, un nivel al detaliului la care alte titluri doar visează. Câteodată, mai ales în timpul bătăliilor acerbe, efectele speciale pur şi simplu invadează ecranul (captura de screenshot-uri devine astfel o sarcină destul de dificilă), calitatea acestora fiind de-a dreptul încântătoare. Mai mult, viziunea artistică nu se lasă mai prejos, nivelurile din Hard Reset aratând exact cum ţi-ai putea închipui că se prezintă un oraş al viitorului. La această impresie contribuie din plin şi texturile aproape perfecte, care arată la fel de bine şi privite în ansamblu, dar şi atunci când sunt admirate de la apropiere.

Hard Reset

Bineînţeles, există şi un preţ ce trebuie plătit în ceea ce priveşte cerinţele de sistem, un computer destul de puternic fiind necesar pentru a putea rula Hard Reset cu toate opţiunile grafice împinse la maximum. Totuşi, jocul este bine optimizat, rulând perfect şi pe sisteme mai slabe, evident, atunci când sunt folosite setări de calitate mai scăzute.

Mă văd însă nevoit să revin la principala problemă a jocului: durata sa prea scurtă. Hard Reset poate fi achiziţionat în acest moment prin intermediul Steam la un preţ de 27,99€, destul de mult pentru un titlu ce nu durează nici măcar 8 ore. Din păcate, Hard Reset nu beneficiază nici de multiplayer, o componentă care s-ar fi potrivit de minune conceptului old school al jocului (şi armelor sale excelente). Astfel, deşi Hard Reset mi-a plăcut enorm, nu poate încasa un calificativ mai bun decât cel acordat un pic mai jos. Reţineţi însă, dacă banii nu sunt o problemă, experienţa „clasică” oferită de jocul celor de la Flying Wild Hog nu ar trebui ratată.

Hard Reset

Părţi pozitive
  • acţiune furioasă
  • grafică excelentă
  • arsenal foarte bine gândit
Părţi negative
  • poveste de-a dreptul inutilă
  • prea scurt/scump
  • fără multiplayer