The Crew 2 Review: o cursă de o vară

Ubisoft, compania care ne-a adus trilogia Prince of Persia, jocurile Ghost Recon originale (considerate drept definiţia shooterelor tactice la acea vreme) şi care a inventat trăsnitul personaj Rayman, era foarte diferită de „regele” jocurilor open world din zilele noastre. Căutarea lor zadarnică de a publica un MMO de succes s-a transformat în cele din urmă în implementarea unei reţete open world în toate seriile, indiferent dacă această abordare se potriveşte sau nu. De multe ori, noile francize ale companiei par să fie doar tentative de a prinde din urmă şi de a profita de valul unor jocuri inovatoare de la alţi producători.

Dorinţa de a obţine profituri substanţiale a dat naştere la două exemple elocvente: Tom Clancy’s The Division, ce dorea să profite de succesul lui Destiny, şi The Crew, care, indubitabil, încerca să fie o alternativă la Need for Speed. Problema cu orice formulă implementată într-o manieră industrială este că, la un moment dat, se pierde pasiunea şi sufletul pus în procesul de creaţie. Acest sentiment l-am avut de-a lungul orelor petrecute cu The Crew 2: jocul celor de la studioul Ivory Tower îţi lasă impresia unei imitaţii a seriei Forza Horizon a celor de la Playground Games. Una palidă şi „ieftină”, parcă comandată de pe Ali Express.

Atât studioul, cât şi publisher-ul, şi-au propus să îndese cât mai mult conţinut în The Crew 2, încercând să ne facă să uităm de existenţa primului joc din serie. Problema este că elementele de bază au rămas cam aceleaşi: o linie de evenimente forţate pe post de poveste, dialoguri stângace şi personaje pe care, când le vezi, vrei să traversezi strada doar ca să le eviţi. Din fericire, aproape fiecare secvenţă intermediară poate fi sărită, jucătorii putând să se concentreze pe curse în locul interacţiunilor cu manechinele vorbitoare. După ce-ţi alegi un personaj care să te reprezinte şi faci cunoştinţă cu cele patru echipe asociate diferitelor tipuri de curse, ţi se deschide calea către o copie nu tocmai reală, dar credibilă a Statelor Unite ale Americii.

Ajungi să înţelegi cât de uriaşă este harta abia când participi la o cursă care porneşte din New York, având destinaţia San Francisco, care durează nu mai puţin de 40 de minute. Clădirile şi oraşele sunt mai degrabă inspirate din realitate şi nu modelate exact, dar întotdeauna vei recunoaşte pe unde te aventurezi. Entuziasmul de a conduce în deşertul din Nevada sau de a explora Grand Canyon este înlocuit destul de repede de un sentiment copleşitor: harta este mult prea mare. Este mult mai simplu să alegi cursele specifice din meniu, decât să conduci până la ele în lumea jocului. Un aspect pozitiv al meniurilor este că-ţi oferă o vedere de ansamblu, completată de o serie de statistici, ştiind în fiecare moment care este reputaţia ta cu fiecare facţiune şi ce curse sunt disponibile pentru nivelul tău.

În încercarea de a se distanţa de acuzaţia că ar fi copiat modelul Forza Horizon, cei de la Ivory Tower au inclus, pe lângă maşini, multe alte provocări, care îţi vor cere să încaleci pe două roţi motorizate, să cucereşti cerul din carlinga unor avioane de acrobaţii sau să-ţi demonstrezi superioritatea pe apă pilotând cele mai rapide ambarcaţiuni de curse. Accentul în continuare e pus pe bolizii care „halesc asfaltul”, iar întrecerile aeriene şi cele de pe apă pot fi ignorate, singurul dezavantaj fiind creşterea mai lentă în nivel. Astfel, o durată minimă în care poate fi parcurs jocul este de aproximativ 15 ore, dar cei care vor să încerce tot ce este inclus în The Crew 2 vor investi de două ori mai mult timp.

Pentru a te putea bucura de joc cel mai bine este să ignori orice tentativă de naraţiune. Tot ce trebuie să iei în considerare este existenţa echipelor galben, portocaliu, albastru şi roz, ale căror membri sunt interesaţi de cursele stradale, de întrecerile off-road, de campionatele profesioniste şi de provocările ”free style”. Prima categorie include, pe lângă clasicele curse stradale, evenimente de drifting şi curse drag. Cei mai perseverenţi dintre jucători vor debloca calea şi către Hyper Car, care presupune întreceri cu maşini exorbitant de scumpe şi foarte rapide, în cadrul unor curse care durează între 20 şi 40 de minute. A doua categorie se concentrează pe libertatea de a conduce pe teren accidentat, alături de cursele motocross şi rallycross. A treia categorie are ca personaje principale monster trucks, ambarcaţiunile de traversat mlaştinile şi avioanele de acrobaţie. Ultima categorie include curse acvatice de mare viteză, un campionat cu maşini de touring şi o serie de evenimente aeriene şi terestre inspirate de Red Bull Racing.

Fiecare echipă are în componenţă un pilot controlat de AI, deosebit de talentat, care serveşte pe post de boss. În schimbul unui bolid special, aceşti boşi trebuie învinşi în cadrul unei serii de evenimente. Pe lângă curse în sine, fiecare cu obiective specifice şi destul de diferite, creşterea reputaţiei cu fiecare echipă necesită şi îndeplinirea unor acţiuni speciale precum efectuarea unor fotografii în condiţii foarte dificile. În Las Vegas, de exemplu, va trebui să te fotografiezi cocoţat pe vârful piramidei sau pilotând avionul cu capul în jos între pilonii copiei miniaturale a turnului Eiffel. Fiecare cursă poate fi parcursă atât în varianta normală, cât şi într-una dificilă, cu condiţii de câştig înăsprite. Faptul că poţi oricând să sari de la un tip de eveniment la altul aduce varietate şi, în teorie, previne plictiseala. În realitate, dacă nu eşti un fan înrăit al jocurilor de curse arcade, jocul nu-ţi oferă sentimentul că nu te poţi dezlipi din faţa ecranului.

Cei care se aşteaptă la vreo urmă de simulare vor învăţa repede că, în The Crew 2, folosirea frânei nu doar că este opţională, de multe ori este şi contra-productivă. Un alt rezultat al naturii arcade a jocului este faptul că maşinile sunt mai indestructibile decât Superman. Pe de altă parte, în urma unei coliziuni mai puternice, chiar dacă vezi clar că ai putea continua cursa, se activează automat mecanismul de repunere pe pistă care te face să pierzi prea mult timp.

Nu lipseşte nici efectul de rubber-banding: în multe dintre curse degeaba acumulezi un avans semnificativ, fără să faci greşeli, la un moment dat te vei trezi cu un oponent controlat de AI care, după ce te depăşeşte, încetineşte la viteza ta, permiţându-ţi să-l depăşeşti din nou. Acest lucru devine frustrant doar când se întâmplă fix pe ultima sută de metri, dar lucrurile nu sunt la fel de enervante ca în cazul seriei Need for Speed. Pe de altă parte, AI-ul nu este tocmai strălucit, de multe ori lovindu-se de decor sau intrând sub vreun pod. Deşi în majoritatea curselor scopul principal este cucerirea locului întâi, în anumite curse ajunge să te clasezi pe podium pentru a putea continua.

Design-ul curselor şi al obiectelor din The Crew 2 nu se potriveşte neapărat cu natura jocului. În special în oraşe, se va întâmpla să rămâi blocat într-un obiect pe care conform oricărei deducţii logice, trebuia să-l zbori de colo-colo sau să treci peste el fără probleme. Şi, când vine vorba de cursele de 40 minute, acest aspect poate deveni deosebit de frustrant. La fel de deranjantă poate fi şi lipsa de balustrade, care previn zborurile accidentale de pe poduri sau prăbuşirea în prăpastii. În free driving rezultatul poate fi spectaculos, dar când trebuie să urmezi un traseu exact, rezultatul este doar frustrare.

La categoria de aspecte negative intră şi performanţa jocului, în cazul ediţiei pentru PS4. Pe lângă texturile care lasă de dorit chiar şi când vine vorba de modelele de maşini, în special viteza cu care sunt afişate obiectele este deosebit de deranjantă. Când vine vorba de cursele de pe autostrăzi devine agasant faptul că trebuie să ai reflexe de ninja pentru a putea evita traficul din sens opus. Folosind camera de la bord, retrovizoarele sunt doar pentru decor, iar indicatoarele nu sunt destul de detaliate.

Din fericire, lucrurile stau mult mai bine în versiunea de PC a jocului, unde detaliile pot fi urcate până în punctul în care problemele de draw distance nu-şi mai fac apariţia. De asemenea, pe PC te poţi întrece şi la 60 de cadre pe secundă, dacă configuraţia sistemului deţinut o permite. Spre exemplu, pe un PC echipat cu procesor i7 6700, 16GB RAM şi o placă video NVIDIA GeForce GTX 1080 poţi folosi detaliile maxime, în rezoluţie 4K, menţinând un framerate jucabil (chiar dacă nu 60fps constant).

Nici lipsa indicaţiilor clare privind traseul nu ajută. Mai ales în cazul curselor de lungă durată ar fi fost utile nişte săgeţi semitransparente sau folosirea unei invenţii larg accesibile: GPS cu redare vocală. Este imposibil conducând cu 340 km/h să fii atent şi la drum şi la minimap pentru a nu rata cumva vreo intersecţie. Lucrurile devin şi mai complicate în cazul pasajelor în care cele trei sau mai multe ieşiri duc în direcţii complet diferite.

Nici oferta de maşini nu este tocmai satisfăcătoare. Deşi în The Crew 2 se regăsesc cei mai populari producători, fiecare dintre ei este reprezentat de doar câteva modele. Selecţia nu este tocmai rea, dar lipsesc modele legendare pe care m-aş fi aşteptat să le întâlnesc. Un aspect pozitiv este însă că şi modelele mai ieftine pot fi tunate pentru a face faţă curselor. Îmbunătăţirea maşinilor se face prin intermediul pieselor aleatorii câştigate în urma curselor. Acestea sunt universale şi se limitează doar la categoria de vehicule, nu şi la producător. Astfel, o piesă destinată maşinilor care participă la curse de stradă poate fi montată şi pe un Aston Martin, dar şi pe un Mini Cooper. Rezultatul acestui sistem este posibilitatea înfrângerii bolizilor de vis cu maşini ieftine super-tunate.

Ce vei întâlni însă din abundenţă sunt posibilităţile de personalizare. În cadrul casei virtuale deţinute de fiecare jucător (cei care au achiziţionat Season Pass primesc chiar două conace), acesta poate să-şi creeze propria „costumaţie” pentru pilot, dar şi pentru bolizii preferaţi. Jucătorii pot alege dintr-o serie de elemente vestimentare, alături de piese pentru maşini cu un rol mai degrabă estetic decât legat de performanţă.

În concluzie putem spune că schimbarea inspiraţiei de la Need for Speed, în cazul primului joc, la Forza Horizon, în cazul lui The Crew 2, a fost o alegere bună pentru franciză. Al doilea episod este mai reuşit decât primul, dar îţi oferă în permanenţă sentimentul unui joc video lipsit de originalitate şi de suflet. Grafica nu este la nivelul la care te-ai aştepta şi multe decizii de design par a fi făcute la repezeală, fără să fie finisate. The Crew 2 este o alegere potrivită pentru fanii arcade care nu pot supravieţui verii fără o “liniuţă“ virtuală şi sunt dispuşi să treacă cu vederea defectele jocului. Ceilalţi mai bine aşteaptă toamna şi îşi cheltuie banii pe următorul Forza Horizon.