Anno 117 Pax Romana Hands-on Preview: dezvoltare și extindere, în numele Romei și al Împăratului

În momentul în care Ubisoft m-a invitat să iau parte la sesiunea de hands-on cu o versiune preliminară a jocului Anno 117: Pax Romana, trebuie să recunosc că am avut ceva îndoieli. Jocurile de tip city builder nu s-au încadrat niciodată printre preferințele personale, gusturile subsemnatului referitoare la titlurile de strategie înclinând mai degrabă către RTS-uri gen Command & Conquer. Iar Anno 117, continuarea unei serii de tradiție din acest gen, părea un fel de mâncare un pic cam bogat și exotic pentru stomacul meu, obișnuit mai degrabă cu fast food-ul. Cu toate acestea, dezvoltatorii de la Ubisoft Mainz au dat asigurări că jocul va fi prietenos și cu nou-veniții, așadar am acceptat aceasta scurtă călătorie în vremurile Romei antice.

Guvernator la munca de jos

Iar sesiunea de 3-4 ore la care am luat parte, deși nu pe de-a-ntregul intuitivă, a fost mai accesibilă decât mă așteptam, concentrându-se fix pe termenii care definesc acest gen: construirea unei așezări umane funcționale. Din postura de proaspăt numit guvernator al regiunii, a trebuit să pun bazele unui port, a unei vile de rezidență, să le conectez cu drumuri și să încep sa acomodez primii mei cetățeni. Odată cu construcția primelor case ale acestora, au apărut și necesitățile populației: era nevoie de resurse, de hrană, de haine. Fiecare deveneau posibile grație apariției unor construcții dedicate, precum fabrici de prelucrare a lemnului, ferme de grâne și animale, depozite pe care să le folosești pentru stocarea resurselor disponibile etc.

Odată cu “creșterea nivelului de trai”, și nivelul populației crește, apărând noi și noi pretenții: burta plină și cămașa de noapte nu mai sunt suficiente, cetățenii vor artă, vor divertisment, vor lăcașe de cult și multe altele. Iar tu, ca un bun guvernator, trebuie să le îndeplinești dorințele, să construiești toate structurile necesare, să le armonizezi ca locații (morile trebuie plasate lângă ape curgătoare, depozitele oriunde e necesar, lăcașele de cult sa fie accesibile majorității populației etc.) și, în același timp, să monitorizezi dacă banii și resursele îți intră în visterie sau te îndatorezi și mai tare, apelând la împrumuturi de la Roma.

Și cam tot acest bun-mers al lucrurilor trebuie gestionat la nivel micro, câteodată un întreg district al orașului construit cu migală fiind blocat complet doar din cauza faptului că o singură fabrică de cherestea nu mai are materie primă sau pentru că, undeva, bine ascuns, lipsește “o pătrățică” dintr-un drum care să conecteze două locații. Și, chiar dacă rezolvați fiecare atenționare care apare deasupra clădirilor sau structurilor cu probleme, pregătiți-vă pentru că oricând poate apărea vreun accident de muncă, vreun incendiu sau altă problemă de acest tip. Caz în care nu ar trebui să neglijați serviciile publice precum pompierii sau forțele de ordine.

Să fie pace și credință într-un Zeu

Și deși ajunsesem într-un punct în care jocul îmi permitea să construiesc și structuri militare, regiunea guvernată nu a fost niciodată pusă în pericol de vreun vecin mai îndrăzneț. Dimpotrivă, guvernatorii vecini pe care i-am descoperit navigând prin apele înconjurătoare au fost destul de prietenoși, oferind atât daruri, cât și împrumuturi, pentru a menține o relație bună între reprezentanții Romei. Totuși, chiar dacă, în aparențe, primează colaborarea dintre aceste provincii, toți guvernatorii se află sub stricta observație a Împăratului, care, în funcție de performanțe, îi poate favoriza pe unii și le poate băga bețe-n roate altora.

De asemenea, pe măsură ce orașul guvernat se dezvoltă, apare și posibilitatea de a cerceta diferite tehnologii: cu o investiție de resurse și timp, se pot debloca astfel tot felul de bonusuri pentru noua ta așezare. Nu în ultimul rând, atunci când “gusturile” populației se diversifică și își fac apariția și lăcașele de cult, se va pune și problema slujirii unui anumit zeu, fiecare reprezentant al panteonului roman aducând anumite avantaje pentru poporul său.

Revenind la domeniul militar, deși pe parcursul acestei sesiuni de hands-on a fost pace, producătorii au lăsat de înțeles că, la un moment dat, vor izbucni și conflicte militare între facțiunile supuse Împăratului sau chiar cu inamicii Romei. Iar luptele acestea nu vor fi doar navale, așa cum se întâmpla în titlurile Anno anterioare, elemente de RTS urmând să-și facă apariția pentru a controla trupele terestre într-un mod cât mai eficient. Totuși, am înțeles că aceste conflicte vor fi opționale, jocul urmând să ofere o opțiune prin intermediul căreia gameplay-ul se va desfășura mereu pe “timp de pace”.

Se lansează mai târziu decât m-aș fi așteptat

Grafic, Anno 117: Pax Romana arată foarte bine, jocul fiind totuși dezavantajat de metoda aleasă pentru a-l încerca înainte de lansare: prin streaming. Și asta pentru că bogăția sa de detalii este oarecum estompată de artefactele de compresie video, mai ales în condițiile în care rezoluția de streaming a fost limitată la 1080p pe parcursul acestei sesiuni. Evident, atunci când jocul va fi rulat local, nu își vor mai face apariția astfel de inconveniente. Ca cireașă de pe tort, puteți comuta oricând către o perspectivă first person, putând vizita astfel orașul construit de la “firul ierbii”: sigur, nici locuitorii și nici clădirile nu vi se vor mai părea la fel de detaliate privite de aproape, însă apare un anumit grad de satisfacție atunci când îți poți admira creațiile urbanistice  în acest mod.

Surprinzător, deși mă așteptam ca această sesiune de hands-on să prefațeze iminenta lansare a jocului, mai avem de așteptat până când Anno 117: Pax Romana va fi disponibil pe piață. Conform celor de la Ubisoft, Anno 117: Pax Romana va fi lansat abia în ultima parte a anului 2025, urmând să fie disponibil, pe lângă PC, și pentru consolele PlayStation 5 și Xbox Series X|S.