Elden Ring Nightreign Review: multiplayer PvE în stil „Souls”

Elden Ring: Nightreign este un spin-off al titlului action-RPG de succes Elden Ring. Totuși, în cazul de față, mecanicile de bază, inamicii și amenințările au fost regândite pentru a oferi o experiență co-op pentru trei jucători de tip PvE (player vs. Environment).

Jocul începe cu un tutorial unde preluăm controlul unui personaj deja construit și suntem ghidați prin mecanicile de bază, într-o manieră similară cu introducerile din celelalte jocuri de tip “Souls”. Noutățile includ refacerea automată a item-urilor de healing la sites of grace (unde poți avansa în nivel, proces care acum are loc automat, fără a aloca manual stats), escaladarea rapidă a zidurilor cu butonul de sărit (ce duce la un sistem nou de navigare a mediului de joc), dar și zona de joc care se restrânge progresiv pe măsură ce trece timpul (ca într-un titlu Battle Royale)

După ce întâlnim un aliat controlat de AI, suntem puși să înfruntam un boss, chiar Margit The Fell Omen din jocul original. Aici este explicată și mecanica de revive, în care un jucător trebuie să lovească aliatul căzut până când o bară este umplută, iar acesta din urmă revine la viață. După ce inevitabilul eșec în fața acestui bos (în cel mai pur stil “Souls”), mai faci o încercare de unul singur, iar abia după această a doua moarte începe cu adevărat Elden Ring: Nightreign. Fie-vă milă, From Sofware!

Jucătorul este apoi transportat în Roundtable Hold, locație similară cu cea din jocul principal. Aici, o preoteasă pune bazele narative ale jocului, explicând cum câțiva eroi au fost chemați de dincolo de Limveld (locul unde are loc acțiunea) pentru a îi învinge pe Night Lords, creaturi puternice care amenință să corupă și să distrugă întregul tărâm.

Astfel, din Roundtable Hold jucătorul poate lansa expediții, acestea pot fi co-op în 3 persoane (din păcate, nu există optiune pentru doar 2 jucători) sau expediții solo, ce pot fi jucate single player. De fiecare dată când începe o sesiune, deși harta mare a zonei rămâne la fel, conținutul său este generat în mod aleatoriu. Jucătorii au acces la hartă imediat, special pentru a planifica ce rută să abordeze pentru a fi mai eficienți.

Personajele fac parte din șase clase deblocate de la început, numite Nightfarers: Wylder, Guardian, Ironeye, Raider, Recluse și Executor; mai târziu, clasele Duchess și Revenant pot fi deblocate îndeplinind anumite condiții. Fiecare clasă corespunde unui arhetip, reușind în același timp să ofere și destulă flexibilitate pentru stilul fiecărui jucător. Raider are HP foarte generos și atributul de Strength cel mai ridicat, Ironeye este arcașul care poate dă damage de la distanță în timp ce își susține aliații, iar Guardian poate juca și el rolul de tanc, permițând altor jucători să lovească etc.

Fiecare Nightfarer are un character skill și o abilitate ultimate. Character skill-ul are un tip de cooldown mai mic, putând fi folosit destul de des în luptele cu inamici mai mici și împotriva boșilor, iar Ultimate ability are cooldown mai mare, dar este mai de impact, fiind ideală pentru a scăpa dintr-o situație mai grea sau vs boși dificili. Aceste abilități dau identități unice claselor, fiind destul de diferite: grappling hook pt Wylder pt mobilitate, parry pt Executor, damage negation pt Raider, etc., ceea ce adaugă valoare optimizării claselor alese de o expediție de 3 jucători.

Formatul unei sesiuni se rezumă, de obicei, la următorii pași: dobândește un level cât mai mare până la finalul primei zile, timp în care zona de joc este micșorată progresiv până când, la finalul zilei, cei 3 jucători trebuie să înfrunte un boss. Dacă echipa reușește să invingă boșii de la finalurile a două zile, in a treia zi vor avea de înfruntat un inamic extrem de dificil, un Night Lord care este selectat de când începe expediția. Acești Night Lords sunt boși noi, unici, creați special pentru acest spin off și, pentru cei ce reușeșc să ajungă până la ei, reprezintă un spectacol vizual impresionant. La început, jucătorii au un singur Night Lord de învins, restul devenind accesibili pe măsură ce îl doboară pe acesta și pe următorii. Iar boșii de la finalul zilelor 1 și 2, cât și alți boși ce pot fi găsiți prin lumea de joc sunt versiuni mai puternice ale unor inamici clasici din titlurile Souls sau omagii aduse acestora.

Sunt câteva probleme cu formula actuală a jocului. Deși schimbat, gameplay-ul și mai ales luptele păstrează formatul mai lent și metodic al jocului de bază, dar limita de timp și faptul că conținutul hărții este generat aleatoriu sunt cam antitetice abordarea atentă. Jocul cere destul de multă eficiență, mai ales atunci când echipa înfruntă un Night Lord, iar unui jucător nou îi este imposibil să stăpânească toate opțiunile și informațiile referitoare la ce trebui să facă pentru a-și crește șansele de izbândă.

Astfel, jucat alături de aliați aleși la nimereală, Nightrein se poate dovedi un exercițiu în frustrare, deoarece coordonarea este aproape imposibilă, iar dacă toți jucătorii mor la un boss de la final de zi sau contra unui Night Lord, expediția eșuează. Mai mult, o sesiune poate dura în medie 40 de minute, iar răsplată pentru un run eșuat e destul de mică: rune care dau +1 la un anumite stats sau item-uri cosmetice.

Am încercat jocul și cu jucători mai buni și, deși am ajuns mai departe, cheia rămâne să joci mereu cu un grup de încă doi prieteni și să vă coordonați pentru a eficientiza ce faceți și în ce ordine.

Jucat solo, Elden Ring: Nightreign devine foarte repede nedrept. Acest mod de joc nu este deloc balansat, ba chiar a primit un patch în acest sens chiar în prima săptămână de viață a jocului, pentru a ajusta dificultatea. Deși jucătorul este capabil de un damage mai mare, boșii, mai ales cei de la final de zi și Night Lords, sunt clar gândiți pentru a fi înfruntați de un grup de trei jucători. De asemenea, în solo play nu există vreun mod de a învia, în afara unui item extrem de rar care te învie cu 50% din HP, ceea ce înseamnă că ești blocat în animația de “revigorare” până când bara se umple.

O alta problemă este că tutorialul chiar nu te pregătește pentru ceea ce urmează, multe din mecanici apărând abia într-o sesiune adevărată de joc și, dacă cititul unui meniu îți ia prea mult timp, este foarte posibil să îți cauzezi singur decesul cât timp încerci să înțelegi ce se întâmplă în jurul tău. Practic, singura cale de a învăța ciclul optim de joc și cum se comportă inamicii mai mari este să tot dai greș și să mori, ceea ce e tipic unui joc de tip “Souls”. Doar că aici costul este mai mare, pentru că poți pierde zeci de minute după care ești obligat să iei procesul de la început și aproape garantat vei da greș la următoarele elemente noi care îți apar în cale.

Pe lângă expediții, fiecare nightfarer are și remembrances, misiuni specifice fiecărei clase, care deblochează recompense utile pentru respectiva clasă. Acestea sunt redate ca niște înregistrări în jurnal, care explică cum a ajuns fiecare Nightfarer în Limveld.

Drept concluzie, atunci când totul se aliniază fix cum trebuie, Nightreign se poate dovedi o experiență foarte satisfăcătoare: toți jucătorii se coordonează, urcă în nivel și dobândesc item-urile potrivite pentru fiecare provocare atunci când apare, fiecare își îndeplinește rolul și ajung în ziua a 3-a în cea mai bună situație posibilă. Dar, în afara sesiunilor de joc alături de prieteni, acest scenariu este foarte, foarte rar atunci când jucați cu oameni random pe Internet sau solo. Și așa ajungi să-ți fie lehamite să reiei fuga prin aceeași hartă, contra unor inamici asemănători, pentru încă 20-40 de minute la finalul cărora nu știi dacă vei primi ceva util sau doar încă o țeapă.