Hogwarts Legacy Review: e greu e să fii Harry Potter!

Dacă există vreun fenomen la nivel planetar care să se apropie de popularitatea Star Wars, cu siguranță acesta este universul Harry Potter. De la o galaxie atât de îndepărtată la expecto patronum nu a fost nevoie decât de o carte care să minuneze o întreagă planetă, iar autoarea J.K. Rowling, în ciuda controverselor din ultima vreme, a ajuns acolo sus, lângă Jules Verne, Mark Twain sau J. R. R. Tolkien.

După o serie de jocuri LEGO plasate în universul Harry Potter și alte “ciudățenii” pe telefon, de care te plictiseai în maximum zece minute, în 2023 Avalanche Software vine cu Hogwarts Legacy, un îndrăzneț așa-zis RPG, din care, ce-i drept, lipsește chiar Harry Potter. În schimb, jocul îți pune pe tavă universul lumii care începe de la castelul Hogwarts, îndemnându-te să devii chiar tu un echivalent al faimosului puști ochelarist.

Și cum jocurile realizate pe baza unor licențe populare nu au parte mereu de soarta materialului-sursă, deși încrezători, fanii și-au menținut totuși scepticismul în legătură cu această apariție. Gândiți-vă că în universul Star Wars au apărut zeci de jocuri video, însă parcă doar vreo 5-6 ți-au lăsat amintiri super-reușite, apoi, din lumea Disney sau Pixar, francize imense precum Toy Story sau Cars nu au avut parte de vreun joc video care să te lase cu gura căscată.

Cu terenul suspendat

După ani de întârzieri din cauza pandemiei, studioul a reușit să livreze fantezia magică pe care a promis-o, cu o absență notabilă: poți să zbori cu o mătură, dar nu poți juca Quidditch!. Adică vâj-haț, cum este tradus în cărți sau în filmele Harry Potter. E stadionul suspendat, chiar la început afli că anul ăsta nu se ține campionatul, dar te poți da cu mătura. Măcar atât.

În schimb, te poți plimba pe deasupra arenei și, poate în viitor, printr-un eventual DLC sau release Free-to-play (gen Rocket League), vei putea juca și Quidditch.

Din păcate, această călătorie la Hogwarts vine cu niște bagaje grele. Asta poate și pentru că J.K. Rowling nu a fost implicată direct în producția jocului (deși agenția ei de creație a fost), controversa asupra declarațiilor și acțiunilor pe care le-a făcut împotriva drepturilor transgender rezultând în apeluri continue la boicot. Astfel, Hogwarts Legacy prezintă primul personaj trans din istoria francizei, dar susținătorii și aliații acestui curent au criticat includerea acestuia drept o încercare simbolică de a evita reacțiile negative. Pe principiul “orice apariție nouă trebuie să fie acompaniată și de un scandal”. Să nu plecăm pe fentă și să ne jucăm Hogwarts Legacy, pentru că politică și sociologie pot face alții.

Înapoi în trecut și multe ore de învățat

Pentru a nu interveni în continuitatea cărților Harry Potter, acțiunea din joc se petrece cu 100 de ani mai devreme decât seria originală. Nu-i căutați pe Voldemort sau Grindelwald, obișnuiți-vă că sunteți un student în anul V, care ajunge la Hogwarts, nu cu trenul, ci cu o trăsură fără cai. De aici, răbdare, sucuri, mâncare și iarăși răbdare. Pentru că ai nevoie să studiezi fiecare vrajă, să-i convingi pe profesori că știi să o folosești, adică primele 7-8 ore le petreci doar învățând și explorând.

Castelul Hogwarts este imens și este o capodoperă arhitecturală pentru un joc. Cu vraja Revelio, folosită în disperare ca un F5 într-un browser încăpățânat, descoperi file din istoria castelului și a universului, care te ajută la experiență. Și aveți nevoie, credeți-mă. Elevii au început studiile la Hogwarts când au împlinit 11 ani, tu ai 16 și o iei de la zero. Nu știi cine ești, de unde vii, de ce ai ajuns la Hogwarts, dar, din fericire, ai un program accelerat pentru a recupera și a-i prinde pe ceilalți din urmă.

Adică în aproximativ șapte ore înveți ce au învățat unii în cinci ani. Pe lângă participarea la cursuri, trebuie să finalizați misiuni secundare atribuite de fiecare profesor pentru a obține noi vrăji și abilități. Iar această perioadă de inițiere se poate prelungi în funcție de cât de mult “te fură peisajul”.

Sistemul de luptă, cireașa de pe tort

N-ar fi fost universul Harry Potter fără magie, iar Avalanche Software a făcut o treabă excelentă aici: și alții ar trebui să-și ia notițe despre sistemul de luptă din joc. Există atâtea combo-uri de vrăji prin care îi poți culca la pământ pe adversari, încât n-ai cum să te plictisești. Iar luptele cu anumiți boși pot reprezenta o provocare, ai crede că ești într-un Dark Souls pentru juniori. În schimb, după nivelul 22, dacă înveți toate skill-urile de stealth, jocul devine destul de ușor, o abordare potrivită pentru un titlu care se adresează mai ales publicului tânăr.

Vraja ta de bază este un mic truc de magie pe care îl folosești pentru a jongla cu adversarii între atacuri mai puternice. Poți lovi un inamic cu Levioso pentru a-l arunca în aer, dai un combo de bază cu patru lovituri, folosești apoi Accio pentru a-l trage spre tine, îi mai dai un alt combo, apoi vine un fel de „Finish Him!” à la Mortal Kombat, trântindu-l de pământ cu Descendo. Și ăsta ar fi doar un exemplu.

Prea multe misiuni secundare, prea repetitiv

Cred că Hogwarts Legacy are peste 90 de obiective optionale, pornind de la quest-uri secundare, solicitari din partea profesorilor sau misiuni din partea colegilor. Problema este că acestea devin plictisitoare și repetitive: du-te și sparge baloane cu mătura în aer, bate timpii colegilor care merg rapid cu mătura, fă upgrade la mătură, ca să nu râdă colegii de tine, caută fluturașii în castel, folosește Lumos, să găsești calea, du-te noaptea prin castel, ca să deschizi uși, rezolvă puzzle-uri și lărgește-ți inventarul cu testele lui Merlin etc.

Povestea, în sine, este destul de bunicică, însă aceste activități repetitive te fac, la un moment dat, să renunți. Looting-ul exagerat te obligă cumva să treci și prin ele. Evident, pentru genul de gamer care “platinează” orice, situația se schimbă, iar aceste segmente din Hogwarts Legacy merită parcurse.

Cu probleme pe PC

Gradul de satisfacție pe care îl puteți obține din Hogwarts Legacy depinde destul de mult și de platforma pe care alegeți să-l jucați. Pe PlayStation 5, spre exemplu, știi la ce să te aștepți: fie rezoluție și detalii mai bune la 30fps (ba chiar și ceva Ray Tracing!), fie mai sacrifici din calitate pentru 60fps. Iar jocul, în marea sa majoritate, menține aceste niveluri de performanță.

Pe PC, din păcate, există anumite probleme evidente de optimizare. Astfel, deși configurația folosită este performantă, iar jocul recomandă setările Ultra, ajungi la momente când framerate-ul scade și la sub 20 de cadre pe secundă. Și asta în rezoluții “umane”, nu vorbim de cine știe ce 4K sau rate de refresh exotice. Iar dacă vreți și Ray Tracing, să nu uitați de activarea DLSS, altfel veți avea parte de un veritabil slideshow. Nu mai zic de consumul de memorie: într-o configurație cu 32GB RAM, observi că jocul mănâncă resurse industriale, ocupând peste 70% din memoria disponibilă. Sunt probleme destul de răspândite, pe care Avalanche Software ar face bine să le rezolve prin viitoare update-uri.

În rest, efortul producătorilor este demn de laude, oferind acestei francize primul joc modern cu adevărat AAA. În ciuda unui intro greoi și a misiunilor secundare repetitive, am fost surprins și plăcut impresionat de cât de distractivă s-a dovedit a fi întreaga experiență din Hogwarts Legacy și de cât de mult așteptam să găsesc următorul mic secret sau să deblochez o nouă vrajă. Deși nu cred că avem de-a face cu vreun pretendent la distincția de Jocul Anului, Hogwarts Legacy rămâne un titlu meritoriu și un veritabil “must have” pentru fanii Harry Potter.