Mafia The Old Country Review: o Sicilie superbă, dar foarte liniară

Calitatea lansărilor din seria Mafia a variat, de-a lungul anilor. Primul joc al seriei a fost considerat un etalon al începutului de mileniu, caracterizare validată si de mai recentul remake Mafia: Definitive Edition. În schimb, Mafia II și Mafia III au propus perspective diferite, fie cu accentul pus pe o poveste scurtă și un open world aproape inexistent, fie pe un gameplay repetitiv, într-un open world extins, dar plictisitor. Până la urmă, pentru noul Mafia: The Old Country, producătorii de la Hangar 13 s-au oprit asupra formulei din remake-ul de acum cinci ani, probabil cea mai fericită alegere pentru un asemenea joc.

Un italiano vero

Cu alte cuvinte, deși povestea din The Old Country se desfășoară la începutul secolului al XX-lea, într-o porțiune de Sicilie reprodusă superb, această lume de joc nu este deschisă decât eventualei explorări în gol, fiind lipsită de orice fel de activități sau misiuni secundare. La fel ca în primele două titluri din serie, acest spațiu încântător nu servește decât drept decor pentru povestea și misiunile principale ale jocului, care, în ciuda aparențelor, au un curs extrem de liniar.

Iar legat de această poveste, avem parte de mai multe vești bune. În primul rând, merită urmărită de la început și până la sfârșit, în ciuda aparentei sale predictibilități: Enzo Favara, un tânăr vândut de părinți pentru a lucra în minele de sulfur din Sicilia, este “adoptat” de o grupare mafiotă și avansează în cadrul acesteia până aproape de vârf. Previzibil până la un punct, firul epic are însă momentele sale, evidențiate de jocul actoricesc foarte reușit. Fiecare personaj este interpretat de un actor real, ceea ce aduce, pe lângă voce, și un aspect real și credibil fețelor și mimicii acestor protagoniști. O a doua bilă albă pentru grafica din Mafia: The Old Country, după peisajele siciliene superb realizate.

De asemenea, povestea din Mafia: The Old Country nu se întinde mai mult decât ar fi cazul, scenariu întâlnit în foarte multe jocuri contemporane (vezi recentele Assassin’s Creed Shadows sau Death Stranding 2 drept exemple în acest sens). Vei admira lista de credits la aproximativ 12 ore după ce ai ales opțiunea New Game din meniul principal, o durată absolut acceptabilă pentru campania principală a unui joc. Din The Old Country lipsește însă vreun alt mod de joc și, probabil din acest motiv, atât producătorii, cât și publisher-ul au luat decizia de a-l comercializa la un preț ceva mai accesibil: 50€ (sau chiar mai puțin, pe PlayStation Store).

Puști, cai, mașini și cuțite

Să recapitulăm: mediul de joc deschis a fost gândit doar pentru a acomoda povestea și a suplimenta atmosfera istorică, iar povestea, deși intensă și cu valori de producție ridicate, rămâne totuși oarecum previzibilă. Cum este însă gameplay-ul, în acele momente în care jucătorul primește în sfârșit controlul, printre numeroasele secvențe cinematice din poveste? Ei bine, dacă ați parcurs Mafia: Definitive Edition, știți exact la ce să vă așteptați: porțiuni de acțiune și schimburi de focuri redate din perspectivă third person, ascuns în spatele a tot felul de elemente de decor pentru a evita tirul inamicilor, secvențe de stealth simplist și urmăriri cu mașini (sau cai, în porțiunea de început a jocului). Sau tot felul de permutări și combinații între aceste elemente, toate însă realizate într-un mod destul de simplist și accesibil, pentru a nu pune piedică niciunei categorii de jucători, indiferent de cat de (ne)pricepuți ar fi aceștia.

Ah, și să nu uit: cam toate confruntările cu “boșii” sunt redate sub forma unor dueluri 1 vs. 1, în care participanții pot folosi doar stiletele din dotare. Aici și-au băgat coada câteva mecanici de joc “moderne”, cum ar fi atacurile ce pot fi blocate și cele care trebuie eschivate, în funcție de apariția (sau lipsa) unei scântei de avertizare. Realitatea este însă că puteți câștiga relativ ușor toate aceste întâlniri, inclusiv pe cele avansate, doar cu ajutorul a trei butoane: eschiva, blocarea atacului inamic și propriul atac de bază. Totul e să fii atent la scânteie.

Din tonul nu foarte entuziast al acestei descrieri probabil ca v-ați dat seama că gameplay-ul din Mafia: The Old Country este totuși un pic cam simplist și, câteodată, repetitiv, în ciuda duratei relative reduse a jocului. Este adevărat, am avut momente pe parcursul evenimentelor din joc când m-am gândit că o abordare mai minimalistă, în stilul Quick Time Event-urilor întâlnite la tot pasul în titluri precum The Walking Dead sau Detroit: Become Human, ar fi fost poate mai potrivită pentru a-i accentua dramatismul. Chestie de gust.

Nu merge deloc rău pe PlayStation 5

Având în vedere calitatea mediilor de joc și a reprezentării personajelor, cuplată cu faptul că Mafia: The Old Country a fost construit pe baza Unreal Engine 5, nu mă așteptam la lucruri mărețe din partea performanței și optimizării. Și, din ce am înțeles, versiunea de PC a jocului chiar întâmpină probleme la aceste capitole. Jocul a sosit însă la review pe PlayStation 5, varianta care, trebuie să recunosc, a mers mult mai bine decât mă așteptam.

Pe ediția de bază a consolei PS5, poți alege între modurile Performance și Quality, întocmai ca la multe alte apariții recente. Și, în timp ce Performance țintește râvnitul framerate de 60 de cadre pe secunde, în acest joc m-am mulțumit cu Quality, unde oricum am beneficiat de un framerate de pornire de 40fps (pe un TV compatibil cu HDMI 2.1, în rest doar 30fps). Mai mult decât suficient pentru gameplay-ul oarecum static din majoritatea secvențelor în care am avut control asupra personajului principal. Cert este că “se simte” mult mai bine decât obișnuitul 30fps, iar claritatea grafică, superioară modului Performance, chiar este vizibilă.

Concluzie

Așadar, Mafia: The Old Country nu este nici pe departe un joc open-world, așa cum poate unii s-ar fi așteptat după Mafia III, dar nici producătorii nu au pretins că ar fi. Povestea este totuși de calitate, iar gameplay-ul putea fi, poate, ceva mai puțin predictibil și tipizat. Durata aventurii lui Enzo nu este jignitoare la adresa timpului liber de care un om dispune în ziua de astăzi, iar reprezentarea vizuală a întregului “tablou” sicilian se ridică la cel mai înalt nivel. Păcat de mediul ăsta minunat realizat, pe care nu prea ai ocazia să-l admiri în profunzime, din joc lipsind orice fel obiectiv secundar sau activitate suplimentară semnificativă. Dacă mă gândesc bine însă, prefer varianta asta în detrimentul grind-ului și milioanelor de iconițe din open world-urile de la Ubisoft sau de la alți producători.