Metroid Prime 4 Beyond Review: un altfel de first person shooter

La prima vedere, Metroid Prime 4 Beyond pare un first person shooter, gen pe care, trebuie să recunoaștem, nu-l întâlnim prea des pe platformele Nintendo. Totuși, la o analiză mai atentă, realizezi că recentul joc al celor de la Retro Studios respectă tradiția seriei din care face parte, ascunzând mai degrabă un titlu action/adventure mai puțin liniar, cu multă explorare, sub straiele unui shooter SF aparent banal.

Și asta pentru că structura jocului amintește de genul denumit chiar după titlul seriei: Metroidvania. Pe înțelesul tuturor, avansezi în mod tradițional până într-un punct, unde realizezi că, pentru a progresa mai departe, ai nevoie de o abilitate specială pe care încă nu o deții. Așadar, pornești în explorarea altei părți a hărții pentru a dobândi respectiva abilitate. Și tot așa, până “închizi cercul”, faci rost de toate skill-urile necesare și poți parcurge, până la final, toate cele cinci „hărți” mari din Metroid Prime 4 Beyond.

Progresul nu este mereu cel mai logic, ești îndemnat să mergi într-un loc anume pentru a descoperi, după doar câțiva pași în acea hartă, ca ai nevoie de abilitatea X sau arma Y pentru a avansa, disponibile în cu totul altă hartă decât cea indicată inițial. Evident, se respectă tradiția seriei și a întregului gen, dar rămâi cu senzația că producătorii o puteau face și fără să „frâneze” progresul atât de brusc de câteva ori.

Atunci însă când lucrurile merg bine, parcurgerea hărților acestora din Metroid Prime 4 Beyond este deosebit de satisfăcătoare, cu tone de explorare, numeroase puzzle-uri, confruntări directe cu inamicii (poate singurele secvențe în care jocul se simte ca un shooter oarecum banal) și, nu în ultimul rând, boși ce trebuie înfruntați. Vom reveni la acest capitol un pic mai târziu.

Fanii cu vechime ai seriei spun că design-ul nivelurilor din Metroid Prime 4 nu este la fel de îmbârligat precum în titlurile anterioare ale seriei, fiind, vezi Doamne, prea liniar. Cred că este și o chestiune de gust: personal, mi-a plăcut că, în majoritatea cazurilor, înțelegi din prima pe unde trebuie să o iei ca să progresezi povestea, unde se regăsesc camerele în care poți salva și care secțiuni ale hărții sunt “secrete”, pe care le poți accesa doar după dobândirea unor viitoare abilități.

Am ajuns să urăsc cristalele verzi

Aceiași fani vechi se pare că au și două mari nemulțumiri legate de Metroid Prime 4 Beyond: aliații controlați de AI pe care eroina Samus îi întâlnește pe parcursul aventurii sale, dar și „open world”-ul Sol Valley care interconectează cele cinci mari „hărți” ale jocului. Să le luam în ordine.

Momentele solitare de explorare, caracteristice seriei și prezente din plin și aici, sunt întrerupte de câteva ori de secvențe în care Samus salvează anumiți aliați, poartă discuții cu aceștia, ba chiar și luptă împreună pentru scurte porțiuni ale respectivelor hărți. Deși aceste momente nu sunt foarte lungi, pot înțelege de ce gestionarea acestor aliați controlați de AI are tendința de a deveni oarecum enervantă, mai ales când trebuie să ai grijă de ei și să-i „învii” rapid dacă au proasta inspirație de a se lăsa doborâți de focul inamicilor.

Odată parcurse însă aceste secvențe, aliații se „refugiază” în baza ta de operațiuni și, până aproape de finalul jocului, nu mai intervin activ în acțiune decât prin eventuale conversații radio. Totuși, grație rolurilor importante pe care le joacă la final, aceste personaje mi-au devenit chiar simpatice, în ciuda tendinței lor enervante de a se lăsa doborâte chiar pe parcursul luptei cu boss-ul final. Din nou, o chestiune de gusturi.

În schimb, Sol Valley, acea porțiune a jocului care ar fi trebuit să fie mai degrabă relaxantă, un veritabil teren de încercare pentru motocicleta Viola pe care Samus o găsește relativ rapid în această aventură, devine ușor frustrant spre sfârșit. Pe scurt, avem de-a face cu un deșert care găzduiește „intrările” către toate cele cinci hărți majore ale jocului, în care te poți „da” cu motocicleta după placul inimii. Și, dacă ești destul de dibaci, poți găsi și niște „dungeon”-uri pline de puzzle-uri, ale căror rezolvări sunt răsplătite cu abilități noi, și altfel astfel de bunătăți. Dacă s-ar fi rezumat la acest rol de pauză distractivă în care îți poți trage sufletul atunci când progresezi de la o hartă la următoarea, n-aș fi avut nimic împotriva acestui Sol Valley.

Problema este că Retro Studios, probabil în încercarea de a mai stoarce câteva ore de gameplay din joc, a decis să adauge și niște obiective absolut obligatorii pentru progres în acest mini open world. Spre exemplu, trebuie să spargi niște cristale verzi, presărate prin tot deșertul, cu motocicleta pentru a umple un container strict legat de firul narativ al jocului. Și nu, nu vă închipuiți că drumurile normale de la o hartă la următoarea, prin Sol Valley, sunt suficiente pentru a colecta toate cristalele verzi de care ai nevoie. Ajungi astfel la sfârșit, după ce ai dat de pământ cu cei mei amenințători monștri de pe planetă, după ce ai colectat toate abilitățile principale și secundare, după ce ai explorat tot deșertul dintr-un colț într-altul, să tot „farmezi” cristale verzi, doar doar s-o umple blestematul de container.

Cel mai arătos joc publicat vreodată de Nintendo?

Chiar dacă un ochi antrenat observă că nu se ridică tocmai la același nivel tehnic cu titluri similare de pe alte platforme, Metroid Prime 4 Beyond este un joc deosebit de arătos, mai ales în comparație cu ce ne-a obișnuit Nintendo pe consolele sale. Totul arată într-un mod „închegat”, unitar, chiar dacă vorbim despre biomuri complet diferite pentru fiecare hartă în parte (junglă, complex științific înghețat, vulcan etc.), stilul artistic și atenția la anumite detalii fiind mai importante decât cantitatea de shadere pe metru pătrat.

Spre exemplu, în Metroid Prime 4 am întâlnit poate cei mai expresivi oameni care au apărut într-un joc Nintendo până acum. Mai mult, lumile bogate în detalii „curg” pe ecranul consolei Nintendo Switch 2 fie la 60 de cadre pe secunde, fie la 120 fps, dacă acceptați o diminuare a rezoluției. Aceasta depinde de modul în care jucați: fie portabil, fie pe un TV. În cazul din urmă, avem parte de un 4K dinamic cu 60 de cadre pe secundă, sau un 1080p cu 120 de cadre pe secundă. Portabil, rezoluțiile scad până la 1080p, respectiv 720p, absolut suficiente însă pentru un ecran de 8 inci. Iar dacă nu aveți încă un Switch 2, Metroid Prime 4 este disponibil si pe generația anterioară de console Nintendo, unde, în ciuda scăderii de rezoluție și detalii, păstrează framerate-ul de 60 fps. La acest capitol, sincere felicitări celor de la Retro Studios!

Iar în privința componentei audio, anumite melodii de pe fundal sunt cu adevărat epice, în timp ce efectele sonore sau dialogurile se încadrează, cu brio, în standardele calitative de astăzi. Ca prezentare, Metrou Prime 4 Beyond demonstrează că nu ai nevoie de tehnologie de ultimă oră sau hardware de top pentru a livra un joc arătos și foarte bine optimizat.

O mică problemă am avut-o însă în ceea ce privește controlul, mai exact, precizia acestuia. Boșii, de care aminteam mai devreme, au tendința de a fi realizați pe formula punctelor sensibile de pe corp, a căror țintire exactă este vitală pentru a-i doborî. Problema este că mini-joystick-urile cu care sunt dotate controllerele Joy-Con 2 nu sunt tocmai foarte precise, crescând artificial dificultatea acestor confruntări. Așadar, aveți la dispoziție două alternative: transformați un Joy-Con 2 în mouse, dacă jucați pe Nintendo Switch 2, sau apelați la un gamepad tradițional, precum Pro Controller pentru Switch 1 sau 2.

La final, pot spune că, în ciuda anumitor stângăcii în ceea ce privește progresul sau comportamentul aliaților, aproape tot ce ține de Metroid Prime 4 Beyond mi-a plăcut. Cu excepția grinding-ului exagerat de cristale verzi, puteam trăi foarte bine și fără acele momente de-a dreptul inutile. Așadar, dacă sunteți un proaspăt deținător de Nintendo Switch 2 (sau încă vă bazați pe primul Switch) și nu vă este frică de un shooter în care trebuie să și explorați și să rezolvați puzzle-uri, acest al patrulea joc al seriei Metroid Prime este un veritabil must-play.