Remake-uri şi remaster-uri: dacă doriţi să rejucaţi

În ultima vreme, mai ales după apariţia noilor console PlayStation 4 şi Xbox One, industria jocurilor video a fost lovită de “febra” remake-urilor moderne sau a versiunilor remasterizate ale unor jocuri mai vechi, orientate în special către aceste platforme de nouă generaţie.

Moda a început acum câţiva ani, când, folosind ocazia oferită de lipsa de compatibilitate dintre noile modele de PlayStation 3 ţi jocurile lansate în trecut pentru PlayStation 2, Sony a hotărât să relanseze o serie de jocuri clasice în colecţii remasterizate pentru PS3. Astfel au apărut colecţiile HD God of War, Ratchet and Clank sau Sly Cooper.

Mai târziu, şi alţi publisheri au intrat în “horă”: Square Enix a lansat colecţia HD Tomb Raider, Konami a adus pe piata Silent Hill HD Collection şi Metal Gear Solid HD Collection, iar Microsoft a decis să realizeze un remake pentru primul joc al seriei Halo. Toate aceste remaster-uri sau remake-uri s-au bucurat de un succes demn de luat în seamă, deschizând astfel noi oportunităţi de a face profit pentru jucătorii implicaţi în această industrie.

Dacă în trecut totuşi aceste colecţii s-au limitat la a include versiuni retuşate ale unor jocuri relativ vechi, odată cu apariţia PS4 şi Xbox One (la rândul lor incompatibile cu titlurile dedicate consolelor precedente PS3 şi Xbox 360), lucrurile au scăpat un pic de sub control: avem parte de jocuri foarte recente (cum ar fi The Last of Us sau GTA V), relansate pentru noile console din dorinţa de a stoarce şi ultimul cent din buzunarele pasionaţilor.

Cum se comportă însă aceste noi versiuni în comparaţie cu ediţiile iniţiale? Merită investiţia într-un astfel de remake sau remaster? Acesta este subiectul pe care am dorit să-l atingem în acest articol, prezentând patru astfel de remake-uri şi/sau remaster-uri abia lansate: Oddworld: Abe’s Oddysee – New ’n’ Tasty, The Last of Us Remastered, Diablo III: Reaper of Souls – Ultimate Evil Edition şi, nu în ultimul rând, Metro Redux.

ODDWORLD: ABE’S ODDYSEE – NEW ’N’ TASTY

Spre deosebire de restul titlurile prezente pe această listă, Oddworld: Abe’s Oddysee – New ’n’ Tasty este un remake în adevărata putere a cuvântului: studioul Just Add Water a refăcut întregul Abe’s Oddysee în detaliu, folosind o prezentare grafică 3D cât se poate de actuală. Mai mult, gameplay-ul a rămas aproape neschimbat faţă de original, un mare plus pentru cei care caută o experienţă cât mai fidel reprodusă.

Totuşi, există câteva mici neajunsuri legate de New ‘n’ Tasty: controlul nu mai este identic cu cel din titlul original pentru PC şi PlayStation 1: stick-ul analogic este folosit acum pentru a determina daca Abe păşeşte, merge sau fuge, lipsa de precizie a acestuia putând duce la numeroase situaţii în care eroul principal moare fără voia jucătorului.

De asemenea, există câteva situaţii care nu au la fel de mult sens în acest remake precum o făceau acum mai bine de 15 ani: jocul iniţial era împărţit în “ecrane”, într-un mod asemănător cu primele titluri ale seriei Prince of Persia. Ei bine, într-unele dintre aceste ecrane, îşi făceau apariţia nişte dispozitive care restricţionau puterea lui Abe de a poseda inamicii. Era astfel foarte clar ce inamic nu poate fi posedat şi din ce cauza. Remake-ul New ‘n’ Tasty elimină aceste “ecrane” în favoarea nivelurilor continue. În aceste conditii, deţi plasamentul inamicilor şi al dispozitivelor amintite mai sus este în proporţie de 99,99% acelaşi, nu mai e clar ce inamici nu pot fi posedaţi şi din cauza cărui device apare această limitare.

Nu în ultimul rând, primul Oddworld: Abe’s Oddysee a fost un joc foarte dificil, iar remake-ul păstrează această tradiţie intactă. Aşteptaţi-vă să muriţi de foarte multe ori, să rataţi sărituri, să cădeţi pradă sutelor de capcane etc. Din fericire, pe lângă sistemul de checkpoint-uri clasic, producătorii au implementat şi un sistem de quick save/load, fără de care, personal, nu aş fi avut răbdarea necesară pentru a duce la bun sfârşit jocul.

Per total însă, Oddworld: Abe’s Oddysee – New ’n’ Tasty este un remake extrem de reuşit, foarte bine reprodus atât pe partea vizuală, cât şi în ceea ce priveşte partea audio. Totuşi, poate este un pic cam scump (30$ sau echivalentul în euro) şi, momentan, nu a fost lansat decât pe PlayStation 4 (datele de lansare pentru versiunile de PS3, PC, Vita, Wii U şi Xbox One ar trebui să fie anunţate în curând).

Merită? Da. Chiar daca ai jucat originalul, New ’n’ Tasty vine cu suficiente argumente pentru a mai petrece din nou ore bune alături de simpaticul Abe.

THE LAST OF US REMASTERED

The Last of Us Remastered este titlul care ne-a convins să redactăm articolul de faţă, acesta ridicând problema unei versiuni remasterizate lansate la doar un an de la apariţia iniţială a jocului. Aşadar, ce aduce în plus ediţia Remaster pentru a justifica relansarea sa şi pentru a convinge eventualii cumpărători să mai achiziţioneze încă o dată acelaşi joc?

În primul rând, este vorba despre un upgrade grafic… subtil, însă prezent. În general, vorbim despre rezoluţia mai bună (1080p faţă de originalul 720p de pe PS3), dar şi de detaliul ceva mai crescut atunci când vine vorba de calitatea texturilor. De asemenea, framerate-ul a cunoscut o dublare teoretică (până la 60fps, cu unele variaţii), însă acest aspect parcă nu contează atât de mult într-un joc precum The Last of Us, unde chibzuiala primează în faţa reacţiilor de moment. Nu în ultimul rând, una dintre cele mai evidente îmbunătăţiri este eliminarea perioadei de loading de la pornirea iniţială a jocului.

Din fericire, The Last of Us Remastered include şi toate DLC-urile lansate până la momentul apariţiei sale, inclusiv capitolul suplimentar single player Left Behind. De asemenea, a fost implementat şi un Photo Mode, prin intermediul căruia se pot captura screenshot-uri artistice şi se pot admira mediul înconjurător şi personajele în detaliu.

Merită? Nu, dacă aţi jucat în întregime aventura lui Joel şi Ellie pe PS3. Îmbunătăţirile grafice sunt marginale şi nu justifică investiţia suplimentară într-un exemplar suplimentar al jocului.

Da, dacă nu aţi jucat The Last of Us încă. Jocul celor de la Naughty Dog a cucerit peste 200 de distincţii Game of The Year în 2013 şi ar fi păcat să nu va bucuraţi de cea mai avanstă din punct de vedere tehnologic versiune a sa. În plus, primiţi şi toate pachetele DLC.

DIABLO III: REAPER OF SOULS – ULTIMATE EVIL EDITION

Diablo III: Reaper of Souls – Ultimate Evil Edition nu este tocmai un remaster şi în niciun caz un remake. Totuşi, l-am considerat potrivit pentru a fi inclus într-o asemenea prezentare, putând fi caracterizat drept o relansare (pe console) a unui expansion ce a fost disponibil doar pentru PC/Mac. Sau a unui joc ce abia anul trecut a văzut lumina zilei pe console.

Cert este ca Diablo III: Reaper of Souls – Ultimate Evil Edition include absolut tot conţinutul din campania originală Diablo III, precum şi toate adăugirile aduse de Reaper of Souls: noul personaj Crusader, al cincilea act al poveştii, modul Adventure, Nephalem Rifts etc.

Diferenţa majoră o face însă sistemul de control: când încerci prima dată Diablo III pe console, pare un alt joc. Aş îndrăzni să afirm că sistemul de skill-uri caracteristic jocului funcţionează mult mai bine pe controller, realizarea de combo-uri spectaculoase fiind parcă mai uşor de realizat. Ajută şi faptul că eroii sunt controlaţi direct acum cu ajutorul stick-urilor analogice, fiind implementată şi o funcţie de eschivă deosebit de utilă, precum şi fluenţa grafică (jocul rulează la 60fps).

De asemenea, Diablo III: Reaper of Souls – Ultimate Evil Edition, la fel ca şi versiunea iniţială a jocului pentru console, nu necesită conexiune permanentă la Internet şi oferă posibilitatea de a fi abordat în cooperativ de până la patru jucători pe aceeaşi consolă. Ultimate Evil Edition aduce şi posibilitatea de a trimite obiecte către un prieten cu ajutorul sistemului de corespondenţă proaspăt implementat, precum şi opţiunea de a importa orice personaj realizat în versiunea iniţială pentru console.

Merită? Da. Diablo III: Reaper of Souls – Ultimate Evil Edition este o versiune mult mai dinamică a jocului original, cu o schemă de control foarte bine gândită şi cu un mod multiplayer cooperativ local care nu se regăseşte în ediţiile de PC ale jocului.

METRO REDUX

Metro Redux este un pachet ce include ambele titluri Metro 2033 şi Metro: Last Light, în versiuni remasterizate (pentru PC şi consolele de nouă generaţie). La fel ca în cazul lui The Last of Us, Last Light este un joc foarte recent, tratamentul de remasterizare în cazul său fiind mai degrabă echivalent cu un strat suplimentar de finisare, precum şi cu includerea tuturor pachetelor DLC lansate până în prezent.

În schimb, Metro 2033 a fost un joc devenit faimos nu neapărat datorită gameplay-ului sau poveştii, ci mai degrabă din cauza optimizării sale foarte… problematice. Chiar şi azi, la mai bine de patru ani de la apariţie, versiunea iniţiala pentru PC rulează prost, chiar şi pe sisteme puternice. Aici îşi face simţită prezenţa versiunea Redux: noul remaster rulează impecabil la 60fps, cel puţin în versiunile pentru console ale jocului.

Ce-i drept, unele arii au suferit anumite modificări grafice, o serie de efecte avansate fiind eliminate sau înlocuite. De asemenea, texturile din Metro 2033 beneficiază de îmbunătăţiri evidente, majoritatea modelelor fiind înlocuite cu echivalentele din Last Light. Rezultatul este un joc care arată în general mai bine decât versiunea originală şi ruleaza MULT mai bine.

Merită? Da, daca nu aţi avut ocazia să încercaţi Metro 2033 sau Metro: Last Light. Şi, chiar dacă aţi jucat deja titlurile celor de la 4A Games, preţul accesibil recomandă achiziţia lui Metro Redux în special pentru colecţionari, cărora le-ar putea surâde ideea de a deţine ambele jocuri pe acelaşi disc.

Aceste patru titluri sunt doar o mică parte a listei de ediţii remasterizate sau remake-uri ce-şi vor face apariţia în viitorul apropiat. Lunile ce urmează ne rezervă versiuni noi pentru jocuri precum Grand Theft Auto V, Gabriel Knight: Sins of The Fathers, Sleeping Dogs sau Saints Row IV. Vom reveni asupra acestora într-un viitor articol.