Forza Horizon 6 Review: un festival auto nebun, însă câteodată mult prea familiar

Încă de la prima sa apariție pe Xbox 360, seria Forza Horizon a reușit să atingă la inimă pasionații de jocuri cu mașini, combinația de curse, explorare și spectacol, totul bine dozat într-un mediu open-world, dovedindu-se a fi pe gustul a milioane de gameri.

Succesul are și părțile sale mai puțin plăcute, însă: după succesul uriaș al episoadelor anterioare, Forza Horizon 6 se confruntă cu o misiune destul de dificilă: să ofere mai mult decât o nouă iterație pe același subiect, într-un moment în care așteptările fanilor sunt mai mari decât oricând. În acest context, mutarea acțiunii în Japonia, „un decor” cerut ani la rând de comunitate, nu ar trebui să fie doar o decizie inspirată de marketing, ci și una capabilă să condimenteze formula deja cunoscută a seriei.

Vizual, putem spune că se achită de aceste sarcini: de la străzi urbane dense și autostrăzi suspendate până la drumuri montane înguste, sate liniștite și zone de coastă spectaculoase, această Japonie virtuală oferă unele dintre cele mai memorabile trasee din întreaga serie.

În esență însă, Forza Horizon 6 rămâne fidel ADN-ului seriei: este un joc de curse arcade cu o bază de simulare suficient de solidă încât fiecare mașină să se simtă diferit atunci când e condusă, dar și suficient de accesibilă încât să poată fi savurat de aproape orice tip de jucător. Diferența este că, de această dată, realizatorii de la Playground Games par să fi înțeles mai clar că frumusețea unui joc open-world nu stă doar în mărimea hărții, ci și în densitatea experiențelor și în felul în care mediul te invită să deviezi de la traseul principal. Din acest motiv, Forza Horizon 6 este, probabil, unul dintre cele mai atent construite jocuri din serie, chiar dacă nu este lipsit de probleme.

Welcome to Horizon Japan

Cea mai mare noutate este, fără îndoială, locația. Japonia nu este folosită doar ca fundal exotic, ci ca fundament pentru o întreagă filosofie de design a jocului. Tokyo este prezentat drept cel mai amplu spațiu urban realizat vreodată într-un joc Forza Horizon, iar contrastul dintre acest mediu urban și zonele rurale aduce suficientă varietate. Poți trece foarte natural de la bulevarde luminate în neon și intersecții aglomerate la serpentine alpine, docuri industriale sau drumuri de coastă.

Un alt element relativ nou este felul în care jocul îți construiește parcursul. În loc să pornești ca un star deja consacrat (cum se întâmpla în câteva titluri anterioare), acum începi ca turist și pasionat auto care visează să intre în festivalul Horizon și să urce în ierarhia acestuia. Această abordare dă campaniei un ton ceva mai proaspăt și oferă un sens mai bun explorării. Noul Collection Journal, împreună cu sistemele de progresie bazate pe calificare, deblocare de wristbands și accesul către zone exclusive precum Legend Island, oferă obiective o idee mai bine definite (și mai bine legate de lumea jocului!) decât simpla bifare de probe câștigate pe hartă.

Bineînțeles, tot la capitolul noutăți intră și accentul mai mare pus pe cultura auto japoneză. Jocul include peste 550 de mașini reale, o selecție generoasă de modele JDM foarte iubite, dar și mașini rare de tip Aftermarket, disponibile pentru testare și achiziție. De asemenea, Touge Battles, întâlnirile auto, cursele de tip Time Attack și Drag Meets aduc un strat de autenticitate mai pronunțat decât au reușit episoadele anterioare să o facă, în raport cu propriile locații. În plus, personalizarea pare mai bogată: garajele sunt configurabile, pe lângă locuințe, acum puteți achiziționa chiar spații extinse, în care să vă organizați propriile colecțiile și crea propriile experiențe.

Nu trebuie ignorată nici evoluția instrumentelor creative. EventLab primește un upgrade important sub forma Horizon CoLab, o versiune extinsă care pune accent pe construcția colaborativă de evenimente și provocări în multiplayer. Pentru o serie care s-a bazat tot mai mult pe conținut generat de comunitate, această direcție este logică și binevenită.

Explorare, control și experiență vizuală

Așa cum îi stă bine unei experiențe open-world, până la urmă, cea mai mare calitate a jocului rămâne harta sa. Nu doar pentru că este mare, ci pentru că este densă, variată și plină de probe care chiar merită parcurse. O problemă care a fost reproșată unor jocuri open-world din ultimii ani, inclusiv unor titluri de curse, era senzația de spațiu gol dintre activități. Forza Horizon 6 rezolvă în bună măsură această problemă printr-un design care pune accent pe curiozitate. Aproape oriunde te-ai abate de la traseul principal, găsești ceva: un drum ascuns, o zonă numai bună pentru a o folosi drept fundal în Photo Mode, o provocare, un obiect de colecție etc.. Harta este construită astfel încât să te facă să conduci din plăcere, nu doar din obligație.

La fel de reușit este și feeling-ul la volan, cu unele mențiuni. Seria Horizon a excelat mereu în a menține un echilibru între realism și accesibilitate, iar al șaselea joc continuă această tradiție. Mașinile sunt suficient de diferite unele de altele încât să simți schimbările de greutate, tracțiune și răspuns în viraj, dar nu atât de pretențioase încât să sperie jucătorii mai casual. Rămâne însă acea senzație pe care am avut-o încă de la primul Forza Horizon, pe Xbox 360, că, de la bordul mașinilor, controlul este mult mai precis. Din păcate, având în vedere mediul de joc algomerat (în special în off-road), de multe ori ești forțat să folosești o cameră externă, cazuri în care mașina parcă nu mai răspunde la comenzi la fel de exact. Până la urmă însă, rămâne o chestiune de obișnuință.

Din punct de vedere audio-vizual, Forza Horizon 6 păastrează acest echilibru dintre spectaculos, dar și deja obișnuit pentru serie. Iluminarea urbană, schimbările de relief, vegetația, reflexiile pe carosabil și contrastul dintre zonele tradiționale și cele ultramoderne creează un look arătos, dar și previzibil, într-un context tehnic solid, dar și direcție artistică reușită. În același timp, sunetul motoarelor pare să fi primit un upgrade binevenit, mai ales când treceți printr-un tunel.

Tehnic, deși nu foarte diferit de episodul anterior la o primă vedere, Forza Horizon 6 aduce pe PC suficiente detalii noi, cum ar fi reflexiile sau iluminarea bazate pe Ray Tracing, dar și un meniu de setări grafice atât de bogat, încât să poți configura jocul pentru a funcționa adecvat atât pe un monstru cu RTX 5090, cât și pe o consolă portabilă de tip Steam Deck. Pe sistemul nostru de test, ale cărui componente le găsiți listate în continuare, pe presetul Extreme+RT, în rezoluție 4K, am menținut mai tot timpul framerate-uri de peste 120 de cadre pe secundă cu DLSS activat pe preset-ul Quality și funcția Frame Generation setată pe valoarea 2X.

Placă video: PNY GeForce RTX 5800 16GB OC
Procesor: AMD Ryzen 7 9800X3D 8-core
Placă de bază: GIGABYTE AORUS B850 ELITE WI-FI 7 ICE
Memorie RAM: Kingston Fury 64GB DDR5-6000
Răcire: GIGABYTE AORUS WATERFORCE X II 360
Stocare: Kingston FURY Renegade G5 PCIe Gen 5 2TB
Sursă: GIGABYTE GP-UD1000GM PG5 80+ Gold 1000W
Monitor: GIGABYTE M28U UltraHD 4K

Familiaritatea excesivă, călcâiul lui Ahile

Chiar dacă Forza Horizon 6 este unul dintre cele mai bune jocuri cu mașini ale momentului, nu toate noutățile sale sunt integrate perfect. Una dintre problemele care persistă este povestea. Premisa turistului pasionat este mai inspirată decât altele, dar scenariul propriu-zis și modul în care jocul livrează motivațiile personajelor rămân, în mare, funcționale și atât. Chiar dacă Horizon nu a fost niciodată o serie care să pună un accent deosebit pe latura narativă, uneori își dorește să dea impresia de aventură personală fără să meargă suficient de departe în această direcție. Rezultatul este o campanie simpatică, dar rareori memorabilă din punct de vedere narativ.

Apoi apare poate cel mai mare neajuns al jocului: problema familiarității excesive. Pentru unii jucători, faptul că Forza Horizon 6 păstrează aproape intactă structura de bază a seriei va fi un avantaj; pentru alții însă, poate părea semnul unei formule care refuză să se reinventeze cu adevărat. Festivalul, cursele, brățările, provocările, fluxul de recompense și tonul general nu sunt doar foarte recognoscibile, se simt fix ca în iterațiile trecute ale seriei. Deși Japonia schimbă semnificativ atmosfera, anumite părți din joc pot da impresia de „Forza Horizon 5 într-o locație mai interesantă”, nu de revoluție autentică. Este o critică mai ales relevantă pentru veteranii seriei, care poate așteptau un avânt ceva mai curajos, capabil să depășească convențiile vechi.

Concluzie

Per total, Forza Horizon 6 este exact genul de continuare pe care mulți fani și-o doreau: mai bogată, mai densă, mai atent construită și amplasată într-o locație cum nu se poate mai potrivită pentru această serie. Nu reinventează complet formula, dar o rafinează în direcția potrivită și îi oferă un nou impuls printr-o hartă remarcabilă, printr-o celebrare convingătoare a culturii auto japoneze și printr-o libertate de explorare care face aproape fiecare sesiune memorabilă. Este genul de joc care te poate ține zeci de ore la PC sau consolă nu pentru că te obligă, ci pentru că îți dă permanent motive să mai faci încă o cursă, încă o plimbare nocturnă, un drift reușit sau, de ce nu, o întrecere cu un robot cât un bloc.

Pe de altă parte, nu pot să nu remarc acel sentiment de deja-vu accentuat pe care l-am amintit și mai devreme. Da, este un joc excelent, dar… parcă l-am mai parcurs o dată… Sau poate chiar de mai multe ori. Așadar, pentru cei care s-au plictisit de formula Horizon, s-ar putea să nu fie transformarea radicală pe care o așteptau. Chiar și în aceste condiții, nu se poate nega calitatea foarte ridictă a jocului, Forza Horizon 6 devenind astfel noul reper al titlurilor de curse open-world contemporane.