It Takes Two Review: unde-s doi, puterea crește

Autor: Cosmin Aionita | 24.03.2021
It Takes Two Review: unde-s doi, puterea crește

Electronic Arts, o companie ce, la un moment dat, părea determinată să-și transforme toate francizele în “live services” online, pare să treacă printr-o schimbare radicală de strategie. Într-un peisaj în care aceste jocuri multiplayer sunt din ce în ce mai lipsite de suflet, EA a investit în ultimii ani în experiențe 100% single player (cum este Star Wars Jedi: Fallen Order) sau în reînvierea unor concepte apuse de mulți ani (precum Command & Conquer Remastered Collection sau Star Wars: Squadrons). Nu în ultimul rând, cei de la Electronic Arts au creat o rețea de parteneri, studiouri mai mici, dar foarte creative, cărora le publică jocurile ca parte a programului EA Originals. Un astfel de titlu este și It Takes Two.

Istoria lui It Takes Two este însă strâns legată de producătorii săi: designer-ul Josef Fares și echipa sa de la Hazelight Studios, responsabili și pentru A Way Out, dar și pentru mai vechiul Brothers: A Tale of Two Sons (pe vremea când încă activau în cadrul Starbreeze). Iar, pentru cei care au parcurs deja cele două jocuri menționate mai devreme, direcția în care merge It Takes Two pare cât se poate de naturală: cea mai nouă creație a lui Fares pune din nou accentul pe abordarea cooperativă, fiind conceput pentru a fi jucat în exclusivitate în mod co-op.

Înainte de a trage concluzii pripite și de a asemui It Takes Two unei copii xerox a precedentului joc lansat de Hazelight Studios, trebuie menționat că există diferențe semnificative între noul titlu și A Way Out, dar și unele asemănări. Deși ambele jocuri încearcă să abordeze mai multe genuri, fundația pe care acestea sunt construite este diferită: A Way Out propunea mai degrabă o formulă action/adventure, cu elemente de shooter, în timp ce It Takes Two este mult mai “nevinovat”, fiind, la bază, un platformer 3D.

It Takes Two

Potrivit atât pentru copii, cât și pentru părinți

Și la nivel de poveste It Takes Two este mult, mult mai accesibil decât A Way Out, firul narativ fiind conceput pentru a putea fi “gustat” atât de jucătorii de vârste mai fragede, cât și de adulți (subtilitățile fiind totuși rezervate pentru cei au atins o anumită vârstă). Jocul spune povestea unui cuplu – Cody și May – ale cărui certuri și neînțelegeri constante încep să o afecteze pe Rose, fețita lor. În inocența sa, copilul își pune dorința ca părinții săi, aflați în prag de divorț, să se împace. Ca prin magie, cei doi sunt transformați în niște figurine miniaturizate, fiind nevoiți să treacă prin numeroase aventuri, în încercarea de a-și salva relația.

Chiar dacă tema abordată este serioasă, It Takes Two o prezintă mereu dintr-o perspectivă amuzantă, optimistă, luminoasă și jovială, metaforele fiind prezente la tot pasul, în forme însă ușor “digerabile” și de către copii. Astfel, pe parcursul misiunii lor, Cody și May vor parcurge numeroase secțiuni ale casei lor, ale împrejurimilor, dar și porțiuni ceva mai puțin ancorate în realitate. O altă diferență majoră față de A Way Out este și timpul necesar pentru a duce aventura la bun sfârșit, aproape dublu față de jocul precedent: contorul din Origin a indicat 12 ore de gameplay după afișarea listei de credits de la final.

It Takes Two

Gameplay variat, însă accesibil

Spuneam mai devreme că experiența din It Takes Two este clădită pe fundația unui platformer 3D, cu multe elemente caracteristice genului (precum săritura dublă, posibilitatea de a escalada pereții apropiați prin hopuri repetate, glisatul pe “șine” precum în Ratchet and Clank etc.). Totuși, acestor mecanici de bază le sunt aplicate numeroase variații, în funcție de nivelurile pe care Cody și May le parcurg și tematica acestora. Pentru a învinge viespile dintr-un stup, spre exemplu, unul dintre protagoniști primește un lansator de material inflamabil, în timp ce al doilea trebuie să “tragă” cu chibrituri aprinse pentru a da foc inamicilor sau porțiunilor din decor ce țin de puzzle-uri.

Alteori cei doi eroi trebuie să elibereze șinele unui trenuleț de jucărie, să conducă un planor făcut din chiloți, să zboare cu jetpack-uri, să patinize, să înoate etc. Astfel, chiar dacă avem parte de un joc semnificativ mai lung decât precedentele creații ale Hazelight, nu prea ai timp să te plictisesti, pentru ca la fiecare pas te asteapta ceva nou. Niciodata insa nivelul de dificultate nu este ridicat prea sus, It Takes Two fiind conceput în primul rând pentru a te distra, pentru a râde alături de colegul de joc, și nu pentru a te frustra. Astfel, chiar și în timpul luptelor cu boșii, jocul este îngăduitor, permițându-ți să îți reînvii personajul atunci când este doborât. Chiar și în cazurile în care ambii eroi mor, și nu îi mai poți readuce la viață, checkpoint-urile sunt dese și nu veți pierde foarte mult progres.

It Takes Two

Doi joacă, doar unul plătește

Dacă, până acum, am vorbit în principal despre diferențele față de A Way Out, It Takes Two are și unele asemănări evidente cu acest joc, fiind limpede că ambele titluri au fost realizate de aceleași minți creative. Iar una dintre aceste similitudini este reprezentată de mini-jocurile presărate prin campanie. Cody și May vor putea lua o pauză de la aventura lor pentru a se confrunta în diferite mini-games: joculețe video, curse cu melci, patinaj viteză, șah, leagăne… It Takes Two are zeci și zeci de astfel de mici bonusuri, un alt element care oferă o doză suplimentară de variație și elimină eventuala plictiseală.

De asemenea, fiind vorba despre un joc conceput în exclusivitate pentru modul co-op, nici It Takes Two nu te forțează să plătești de două ori pentru a juca alături de un prieten sau un alt membru al familiei. În primul rând, cei ce doresc să parcurgă aventura alături de copil, soț/soție, iubit/iubită etc. o pot face pe consola personală (sau PC-ul personal), folosind tradiționalul multiplayer splitscreen. Alternativ, It Takes Two poate fi jucat la fel de bine și online, ecranul fiind împărțit într-un mod similar. Mai mult, online poți invita în joc și un prieten ce nu deține It Takes Two, prin intermediul așa-zisului Friend’s Pass, fiind posibilă astfel parcurgerea poveștii cu o singură licență cumpărată.

It Takes Two

Prezentare și concluzie

In ceea ce privește latura tehnică, It Takes Two stă destul de bine. Hazelight stăpânește deja motorul grafic Unreal Engine 4, iar, pe parcursul jocului, n-am întâmpinat nicio problemă de optimizare sau afișare. Ajută mult și faptul că It Takes Two nu abordează un look realist, ci mai degrabă unul asemănător cu filmele de desene animate contemporane, cu personaje amuzante și decoruri colorate și foarte pline de viață.

Performanța a fost mereu maximă, la setările calitative cele mai înalte (ce-i drept, și sistemul de test folosit a fost unul foarte performant, cu procesor Ryzen 9 5900X și GeForce RTX 3800) și nu am întâmpinat nicio deconectare sau desincronizare atunci când am jucat online. Trebuie remarcat și faptul că It Takes Two oferă suport pentru monitoarele ultra widescreen, foarte bine adaptat momentelor când ecranul este împărțit în două.

It Takes Two

Nu în ultimul rând, tabloul este întregit de vocile personajelor, mult mai bine interpretate și regizate decât cele din A Way Out, dar și de muzică, care, în anumite secțiuni ale jocului, s-a dovedit a fi foarte reușită.

Cu greu poți găsi defecte acestui joc: poate unele momente când camera se comportă un pic haotic sau anumite secțiuni care durează un pic mai mult decât ar fi fost cazul. Însă acestea pălesc în fața experienței de ansamblu pe care It Takes Two o are de oferit: avem de-a face cu un joc amuzant, divers, dar și educativ, capabil să ofere ore bune de divertisment în adevăratul sens al cuvântului. Totuși, nu uitați că e nevoie de doi jucători pentru a putea parcurge It Takes Two.

Părţi pozitive
  • îmbunătățește conceptele de joc co-op folosite și în titlurile anterioare
  • poveste potrivită atât pentru adulți, cât și pentru cei mici
  • varietate mare a subgenurilor abordate
  • lume de joc colorată, plină de viață și personaje amuzante
  • co-op local sau online
  • un singur exemplar al jocului este suficient pentru doi jucători
  • grafică bună, voci și muzică peste medie
  • fără probleme tehnice sau de conexiune
Părţi negative
  • camera are uneori mișcări cam haotice și oferă unghiuri nu atât de inspirate
  • unele secțiuni sunt parcă mai lungi decât altele
  • o viziune poate prea optimistă asupra unor probleme de viață reale

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *