Pokemon Brilliant Diamond & Shining Pearl Review: revenirea magică a vremurilor vechi și bune din lumea gaming-ului

Nu am stat niciodată să caut, dar cred că seria Pokemon, referindu-mă aici strict la jocuri, are printre cele mai multe titluri (greu de crezut că ar fi vreo altă serie care să numere 122 de titluri!). Da, ați citit bine, într-o mulțime de mecanici actualizate și de funcții impresionante, Pokemon reușește să producă de fiecare dată o manie greu de imaginat. Să nu uităm de nebunia Pokemon Go, când stăteau tinerii urcați prin copaci și umpluseră parcurile din București, doar-doar vor prinde o raritate de pokemon.

Așadar, am ajuns la cele mai recente jocuri Pokemon: Brilliant Diamond, lansat alături de Shining Pearl, drept remake-uri ale mai vechilor Diamond și Pearl de pe Nintendo DS, două dintre cele mai reușite titluri ale seriei, dovadă că au rezistat și că și azi se bucură de o comunitate incredibilă. Ca de obicei când vorbim despre titluri Pokemon, cele două jocuri sunt aproape identice, diferind însă prin pokemonii exclusivi pe care îi oferă jucătorilor.

Astfel, atât Brilliant Diamond, cât și Shining Pearl, adică Diamantul sclipitor și Perla strălucitoare, ca să nu le repetăm, îi duc pe antrenorii de pokemoni în regiunea Sinnoh, pe insula Hokkaido, același loc unde se va petrece și acțiunea din Pokemon Legends: Arceus, joc ce se pregătește de lansare în 2022.

Poveste la fel, dar cu aceeași adicție

Când vine vorba de Pokemon, acțiunea parcă nu e niciodată schimbată, sunt aceiași pași pe care îi urmează seria: un copil și prietenul său, care devine treptat rival, dețin un pokemon, acceptă să-i antreneze și de aici se ajunge la comploturi și conspirații care amenință lumea. Provocați de Liga Pokemon, jucătorii trebuie să devină cei mai buni.

Spre deosebire de alte titluri, ce este minunat la Brilliant Diamond și Shining Pearl? Tocmai faptul că ele păstrează elementele clasice, element care te va încânta dacă ai ceva experiență în gaming și ai trecut și prin Pokemon-urile de Gameboy.

Și ai nevoie de timp pentru a captura și pentru a crește pokemonii. Nu mai poți atinge ceasul, precum în alte titluri ale seriei, pentru upgrade-uri instantanee; îți cam trebuie 14-15 ore să vezi cum de la cel mai micuț pokemon ajungi să ai ditamai monstrul, care devine tot mai fioros.

Și capturarea pokemon-ului implică același format de luptă, aruncarea pokeball-ului cu giroscop, prezentat în Let’s Go. Și trebuie să o faci fix înainte ca acesta să leșine, nu să încerci să-l “desparți de sănătate”, pentru că personajul meu avea dorințe ascunse de a da cu lovituri speciale în pokemoni și mai uitam să-i și capturez.

Ce este nou în cele două jocuri

Din păcate, din cauza a cam tot ce s-a încercat modern cu seria Pokemon, pe mine m-au cam pierdut ca fan. Iar aici mă refer și la animații, filme, ba chiar și jocurile care au suferit niște mutații, cu noi mecanici inutile, complicate, în condițiile în care vorbim totuși de o serie ce poate crea dependență pentru un copil. Franciza s-a diluat, iar astăzi nu mai ai acel puzzle de luptă, prin care să construiești o echipă competitivă, capabilă să câștige cu o strategie în fața oricărui adversar. Cu alte cuvinte, dacă fotbalul s-a tacticizat, atunci și luptele turn-based din jocuri au devenit destul de liniare.

De ce strălucesc aici Pokemon Brilliant Diamond și Shining Pearl? Pentru că accentul este pus din nou pe aceste lupte, cu combatanți giganți, cu spații deschise, cu locuri pline de pokemoni, pe care să-i prinzi, plus strategia foarte bună, la care nu s-a renunțat din titlurile clasice.

Cu toate că ai o poveste, pentru a ajunge să salvezi totul cu armata ta de pokemoni, jocul îți oferă și activități secundare. Super Contest, de exemplu, îți dă șansa să te desfășori în mini-jocuri cu pokemon-ul preferat (cum ar fi diferite activități în Amity Park). Evident, toate acestea sunt opționale și rareori te pot distrage de la misiunea principală.

Ce are în plus sistemul de luptă? Faptul că îți poți schimba pokemon-ul în orice moment al bătăliei, poți folosi mișcările HM, pentru a sparge pietre, a doborî copaci sau pentru a trece prin apă, iar asta chiar dacă pokemon-ul tău nu are această abilitate învățată.

Underground, locul greilor

Pentru jucătorii care doresc să-și petreacă timpul vânând pokemoni strălucitori sau, ca mine, care se plictisesc la un moment dat, Underground este perfect pentru distracție. Dar și aici e cu dus și întors, pentru că găsești rar jucători care să accepte să lupte, greu îi convingi să accepte schimburi avantajoase, ai uneori impresia că sunt copii de 5-6 ani, care apasă aiurea pe taste. Aveam level 18 și am încercat o tranzacție în care am simțit că l-am înșelat pe un copil. I-am dat o țestoasă pokemon de level 18 și el mi-a dat un ditamai dragonul de nivel 40.

Și atunci te întorci către poveste, aștepți să intre mai mulți în Underground, să mai treacă ceva timp, și, revenit la Liga Pokemon, simți că trebuie să duci jocul la capăt.

 

Orice serie de lungă durată trebuie să evolueze, iar Pokémon a făcut-o, fără îndoială. Iar unii fani au prețuit noile direcții în care s-a îndreptat seria. În calitate de jucător de Pokemon îmbătrânit, am simțit că seria îmi scapă printre degete de vreo zece ani și că s-a îndepărtat de acel puzzle plin de creație pe care l-am apreciat atât de mult.

Probabil de aici și avalanșa de remasterizări și remake-uri ale seriei Pokemon. Dacă nu ai mai jucat niciodată această generație specială de Pokemon, atunci vei rămâne surprins. Dar după ani de  schimbări, m-am bucurat de “siguranța” oferită de Brilliant Diamond și Shining Pearl, pentru că te relaxează și poate fi abordat de jucătorii orice vârstă.