Wildstar Review: un MMO ca la carte

Nu a trecut foarte mult timp de când am scris despre The Elder Scrolls Online, un joc aşteptat de mulţi, un MMO care nu doar că se voia diferit, ci se voia de-a dreptul inovator. De atunci, vânzările foarte slabe, concedierile a circa 300 de oameni de la Zenimax, studioul responsabil de „comiterea” jocului, şi tăcerea publisher-ului Bethesda demonstrează că jocul a făcut la fel de mult zgomot precum căderea unei crengi într-o pădure nepopulată. Tot între timp a apărut şi un alt MMORPG, care a pornit la drum fără să aibă în spate vreo franciză încercată, dar care s-a înarmat cu un conţinut bogat, cu un gameplay captivant, cu PvE şi PvP, cu raiduri, cu donjoane şi chiar şi cu spaţii proprii pe care să le numeşti cămine virtuale. Cu alte cuvinte, Wildstar şi-a făcut temele şi oferă câte ceva pentru toate gusturile.

O ADEVĂRATĂ STEA NEÎMBLÂNZITĂ

Poate că acesta este de fapt secretul succesului din spatele jocului dezvoltat de Carbine Studios: nu încearcă să revoluţioneze nimic. Jocul conţine multe idei originale şi nu este nicidecum o clonă. Wildstar este un MMORPG solid, rezultat din combinarea şi îmbunătăţirea unor mecanici de gameplay care au fost testate de predecesori iluştri. Iar dacă gameplay-ul este felul principal, atunci grafica nebună şi conţinutul absolut solid reprezintă garnitura care completează experienţa.

Spre deosebire de majoritatea MMO-urilor în vogă, Wildstar nu adoptă o tematică cvasi-medievală, ci are la bază o poveste SF, plină de umor. Încă de la primele scene introductive care înfăţişează descoperirea planetei Nexus, ne dăm seama că jocul nu vrea să se ia în serios, ci vrea să-şi distreze audienţa. Indiferent că porneşti la explorarea rămăşiţelor civilizaţiei antice Eldan de partea Exiles sau în rândul trupelor Dominion, jocul îţi va smulge zâmbete încă din faza de tutorial. Conflictul dintre cele două tabere oponente şi cursa nebună dintre ei reprezintă firul epic principal, înţesat de mii de poveşti secundare.

De o parte a baricadei găsim The Exiles, băieţii buni, dar cam lipsiţi de resurse, care luptă împotriva sistemului corupt, cârpind echipamentele pe care le au la dispoziţie. În colţul diametral opus găsim The Dominion, care ne aminteşte de o corporaţie lipsită de scrupule, care vrea să-şi extindă influenţa şi să crească profiturile, cotropind rebeliunea pe drum. Ambele tabere oferă câte patru rase şi un total de şase clase. Deşi acestea se încadrează în tiparele clasice MMO-urilor (tank, melee dps, ranged dps, healer) interesant este faptul că fiecare clasă poate îndeplini două roluri, în funcţie de calea de evoluţie aleasă de jucător. De exemplu, inginerul poate să fie ranged DPS sau tank, în timp ce spellslingerul poate să aleagă între ranged DPS şi healing.

În caz că te încurci cu denumirile mai puţin obşinuite, pagina oficială a jocului oferă o descriere detaliată a fiecărei clase, menţionând şi atributele care ar trebui cultivate în funcţie de rolul ales. La acestea se adaugă şi patru cariere din care trebuie să alegi în momentul creării personajului: soldat, colonist, om de ştiinţă sau explorator. Cariera nu va determina doar activităţile secundare pe care le vor putea întreprinde jucătorii, influenţând lumea jocului, dar impune şi un anumit set de quest-uri specifice. Astfel, exploratorii vor fi nevoiţi să escaladeze piscuri semeţe pentru a cartografia mediul de joc, în timp ce coloniştii trebuie să ridice aşezări care vor servi ca popasuri între aşezările majore.

POVEŞTI LA FIECARE PAS

Nenumăratele posibilităţi puse la dispoziţie pentru crearea unui avatar unic reprezintă o gustare a bogăţiei de conţinut care continuă cu tutorialul bine integrat şi mai apoi cu povestea redată prin quest-uri principale şi secundare. Lumea imensă de joc este umplută până la refuz cu diferite acivităţi, aidoma unui tort mare şi frumos decorat, peste care producătorii au mai îndesat nişte frişcă şi proverbiala cireaşă.

După îndepărtarea treptată a mecanismelor ajutătoare, Nexus se dezvăluie în adevărata lui splendoare, fiecare colţişor ascunzând ceva de descoperit: o misiune, o provocare, un secret. Chiar şi cu ritmul bine dozat adoptat de producători pentru familiarizarea cât mai lină a jucătorilor cu mecanicile de joc, vor exista momente în care nu vei şti încotro s-o iei din cauza nenumăratelor lucruri de făcut şi locuri de văzut. Chiar dacă dialogurile prin care sunt introduse quest-urile sunt doar scrise şi nu beneficiază de talentul vocal al unor actori, acestea sunt mult mai inspirate şi mai vii decât cele întâlnite în TESO.

De exemplu, în satul inspirat parcă de viziunea yankeilor asupra Sărbătorilor Pascale, vei întâlni o serie de iepuri trăzniţi şi vei descoperi pe propria piele efectele halucinante (sau după caz halucinogene) ale insectelor-acadea pe care aceştia le consumă în mod regulat. Întreaga poveste şi felul în care este spusă trezeşte sentimentul că producătorii au luat World of Warcraft şi l-au combinat cu Ratchet and Clank. Rezultatul are o atmosferă captivantă, care te împinge să explorezi şi să mai faci „încă un quest” chiar dacă mai ai puţin şi trebuie să mergi la muncă, nu la culcare.

QUICK TIME EVENTS ŞI AOE

Avem deci o poveste trăsnită, o lume gigantică în care te pierzi şi quest-uri cu nemiluita. Ce ne mai trebuie? Gameplay! Cei de la Carbine se remarcă şi la acest capitol, implementând un sistem care face luptele mult mai dinamice şi introducând elemente de platforming, care nu prea au fost folosite pănâ acum în alte MMORPG-uri. Atât atacurile jucătorilor, cât şi cele ale NPC-urilor afectează o zonă în faţa sau în jurul lor. Renunţând la schema clasică de a selecta un oponent şi apoi a-l duşui cu toate atacurile posibile, în favoarea unui sistem unde acestea afectează o anumită arie, luptele au devenit mult mai dinamice şi mai incitante. Tot timpul trebuie să fii atent şi să te poziţionezi corect pentru a prinde în rază cât mai mulţi oponenţi şi pentru a evita atacurile adverse. Multe dintre acţiunile ceva mai paşnice sunt completate cu ajutorul unor quick time events, arhicunoscute pentru cei care joacă şi pe consolă.

Pe lângă lupte, un rol foarte important este atribuit şi explorării, realizată în cel mai dulce stil de platformer. Căutarea celor mai ascunse cuburi de date sau pur şi simplu rezolvarea anumitor misiuni va implica şi activarea unor platforme şi apoi executarea cu precizie a unor sărituri, nu întotdeauna evidente. Este o noutate plăcută să vezi că producătorii au gândit misiunile folosind toate cele trei dimensiunile. Quest-urile principale inspirate după reţete clasice (omoară x monştri, salvează y aliaţi, caută-l pe cutărel, elimin-o pe cutărica, păzeşte turma de oi de felinele înfometate) şi explorarea mediului înconjurător sunt însoţite de activităţile de carieră, de activităţile profesionale şi de diferitele provocări.

Acestea din urmă presupun îndeplinirea unor sarcini precum curăţirea zonei de un anumit număr de monştri sau adunarea de ciuperci, bomboane, fluturi etc. într-un interval de timp prestabilit. Aceste provocări pot fi urmărite conştient în cadrul unui meniu dedicat care arată gradul de explorare al unei zone, dar datorită conţinutului bogat şi a modului în care au fost implementate, jucătorii vor da peste ele în mod natural, încercând să se caţere într-un copac sau îndeplinind obiectivele misiunilor. Ca răsplată, cei care îndeplinesc cu succes aceste challenge-uri vor participa la o ruletă cu premii constând în echipamente şi materiale folosite pentru confecţionarea de obiecte.

CASA DIN CER AL CELUI MAI ISCUSIT CROITOR

Sistemul de crafting este cel puţin la fel de stufos şi de logic precum cel întâlnit în Guild Wars 2, fiecare jucător putând să-şi aleagă două meserii, în mod ideal complementare. În timp ce făurirea de arme sau de armuri reprezintă meserii cu care ne-am obişnuit, cei care caută o provocare adevărată pot deveni arhitecţi. Obiectele din joc se pot descompune în elementele lor componente, fără restricţii, materialele astfel obţinute putând fi recombinate pentru făurirea de noi arme sau armuri.

Indiferent că vorbim de gătitul de zi cu zi, o profesie ce poate fi însuşită pe post secundar pe lângă cele principale, sau de croirea celui mai bun hanorac intergalactic, procesul de creaţie este o adevărată provocare. Punerea în practică a fiecărei reţete este prezentată sub forma unui mini game care încurajează jucătorii să facă experimente. Meşterirea unei arme în faţa unei staţii de lucru duce la pierderea noţiunii de timp, fiind o acţiune la fel de distractivă precum ciomăgirea de yeti neînţeleşi care zbiară pe fundalul caprelor montane ce rumegă fără contenire.

Şi dacă tot am vorbit de arhitecţi, trebuie să amintim şi de o provocare care s-a dovedit prea dificilă pentru mulţi producători: oferirea unor habitate proprii şi personale jucătorilor. Wildstar a implementat sistemul de housing încă din faza beta, oferind jucătorilor câte un cămin, când aceştia ajung la nivelul 14. Trimişi în oraşele capitală în faţa cărora Stormwind sau Ogrimmar par nişte sate medievale, jucătorii primesc o bucată de pământ în cer pe care-l modelează precum în The Sims. Se pot amenaja atât parcela în sine, plantând grădini, păduri, staţii de lucru sau bodegi de picnic, cât şi casa frumuşică ridicată pe mijlocul proprietăţii.

Exteriorul locuinţei spaţiale poate fi extinsă prin diferite upgrade-uri care te usucă la portofelul virtual, în timp ce interiorul poate fi personalizat pornind de la podea şi terminând cu iluminarea. Limita este dată doar de imaginaţia fiecăruia şi colecţia de suveniruri adunate de-a lungul aventurilor, care pot fi banale precum o cană de ceai sau cu adevărat extravagante, ca pielea de crocodil spaţial cu o spadă imensă înfiptă în bot. În plus, fiecare obiect poate fi redimensionat şi amplasat în spaţiu pe tavan, pe podea sau pe pereţi.

CIOMEGE PE SECUNDĂ ŞI RÂNJETE DE MULŢUMIRE

În plus, habitatele proprii oferă la alegere şi bonusuri de 24 de ore care îmbunătăţesc diferite aspecte legate de aventură. Dacă ai rămas fără valută intergalactică sau te-a ameţit bogăţia de opţiuni puse la dispoziţie pentru a crea conacul pe lângă care Eiffel-ul să pară un turnuleţ de jucărie LEGO, e timpul să te întorci la questing. După nivelul 15 care deschide calea către primele vehicule proprii, începe şi adevărata combinare strategică a diferitelor abilităţi grupate în patru categorii. Ultima dintre acestea este rezervată carierei alese şi conţine câteva skill-uri utile, dar fără legătură directă cu luptele.

Exploratorii pot debloca, de exemplu, abilităţi care reduc efectele negative ale căderii de la înălţimi (nu neapărat paraşută, dar ceva să nu doară aşa rău când atinge poponeţul pământul). Skill-urile, deblocate la anumite niveluri, pot fi cumpărate folosind banii din joc şi apoi pot fi îmbunătăţite cu skill points. Simultan pot fi folosite maximum opt abilităţi active, alese din primele trei categorii, plus o abilitate specifică carierei alese. Acestora se adaugă şi o abilitate specială, precum camuflajul stalker-ului, capabil să-l ascundă de majoritatea oponenţilor, permiţând efectuarea unor atacuri surpriză.

Datorită multitudinii de abilităţi, combinarea acestora permite configurarea stilului de luptă după propriile gusturi şi crearea unor build-uri pentru diferite activităţi. Pe lângă abilităţile active, trebuie luate în calcul şi AMP-urile, o serie de trăsături pasive care îmbunătăţesc caracteristicile personajului, în funcţie de scopul jucătorului: PvE, PvP sau o combinaţie hibridă a acestora. După ce jucătorul bănuieşte direcţia pe care ar vrea să o urmeze, poate începe vânătoarea echipamentelor corespunzătoare.

Armele şi armurile pot fi obţinute printr-o sumedenie de metode: prin deposedarea oponenţilor decedaţi, prin îndeplinirea de quest-uri, prin eliminarea de boşi rari, prin îndeplinirea cu succes a provocărilor, prin folosirea casei de licitaţii din capitale, prin făurire etc. Cele mai bune echipamente sunt rezervate însă celor care ating nivelul maxim de 50 şi se pot obţine din raid-uri. În timp ce multe MMO-uri noi îi dezamăgesc pe veteranii care ating foarte repede level cap-ul prin lipsa unui conţinut adecvat end-game, Wildstar oferă încă de la lansare raid-uri la care pot participa până la 40 de jucători. Pentru a uşura parcurgerea provocărilor care presupun colaborarea a mai mulţi jucători (donjoane, mamă, nu pivniţe întunecate) şi de către cei care duc lipsă de prieteni virtuali, este deosebit de util sistemul de căutare de party-uri.

Nu au fost uitaţi nici fanii luptelor PvP, calea către confruntarea cu alţi jucători umani deschizându-se la atingerea nivelului 6 prin deblocarea accesului către Wallati Temple. De la PvP-ul la scară mică jocul evoluează până la confruntări grandioase care presupun două grupări adverse a câte 40 de jucători, care desfăşoară adevărate operaţiuni de luptă cu implicarea diferitelor maşinării precum tunurile sau lansatoarele de rachetă. Există o varietate de moduri de joc, Wildstar demonstrând din nou că şi-a însuşit cele mai bune elemente de la jocurile concurente.

După cum v-aţi dat seama deja, posibilitatea de personalizare a experienţei de joc a fost crucială pentru producători. Astfel, acest aspect este accentuat şi când vine vorba de echiparea personajului. Pe lângă armele şi armurile care mai de care mai trăsnite, care pot fi colorate în toate culorile curcubeului, fiecare jucător poate să îmbrace şi nişte costume. Acestea vin aplicate ca un strat cosmetic care afectează doar imaginea personajului. Astfel, dacă echipamentul tău îţi dă cele mai bune avantaje dar te face să arăţi ca cerşetorul din barurile uitate la marginea galaxiei, ai posibilitatea de a le ascunde sub o ţinută care te transformă în Făt Frumos ediţia 2020 sau, după caz, în Ileana Cosânzeana din Viitor.

GRAFICĂ COLORATĂ CA DOZATORUL DE CIUNGĂ

Sunt multe alte elemente pe care le-am putea prezenta întinzându-ne şapte zile şi şapte nopţi, dar una dintre cele mai fermecătoare caracteristici ale jocului este explorarea. Astfel, dacă îţi plac MMO-urile, încalecă pe o trotinetă cu propulsie atomică şi retrăieşte aventura din propria perspectivă.

După primele imagini şi trailere vei şti dacă îţi place sau nu lumea vizuală a jocului. Aceasta are o personalitate unică şi aminteşte de un automat plin ochi cu bile colorate de gumă de mestecat, producătorii folosind elementele vizuale pentru a accentua şi mai mult efectul comic. Optimizată destul de bine, grafica jocului este foarte detaliată şi poate fi scalată astfel încât să ruleze şi pe sisteme mai vechi.

Cu toate setările trase la maxim, avem de-a face cu un festin vizual mai solicitant pentru PC, care din cauza stilului artistic adoptat fie te va face să-l îndrăgeşti, fie te va face să-l urăşti – nu prea există cale de mijloc. Sunetele şi muzica sunt în ton cu atmosfera jocului, toate NPC-urile din scenele intermediare beneficiind de un voice acting care ne duce cu gândul la desenele animate. Meniurile conţin foarte multe informaţii şi sunt atât de stufoase încât e nevoie de mai mult timp pentru acomodare. Wildstar include însă din start suport pentru moduri, pagini precum cursegaming oferind deja o gamă variată de modificări ale interfeţei pentru a uşura orientarea.

La final rămâne o singură întrebare: îşi merită jocul abonamentul lunar? Ei bine, dacă aveţi destul timp liber şi sunteţi dispuşi să-l petreceţi într-o lume virtuală, atunci răspunsul este afirmativ, fără dar şi poate. Pe de altă parte, dacă nu vreţi să investiţi timp într-un univers digital, mai bine staţi deoparte, deoarece Wildstar este un MMO cu normă completă. Cei care se dedică cu adevărat jocului vor aprecia sistemul C.R.E.D.D. care permite extinderea timpului de joc prin comerţul cu anumite obiecte speciale, care pot fi achiziţionate cu valuta virtuală din joc sau cu bani reali. Astfel cei mai iscusiţi jucători care înţeleg sistemul şi o aplică cu succes, vor putea scăpa de plata taxei lunare, folosind resursele din joc pentru achitarea taxei lunare.

Nu vă lăsaţi induşi în eroare de punctajul final, care în acest caz nu poate exprima valoarea jocului din lipsa de nuanţe oferite de decimale, Wildstar este un MMO care merită toată atenţia. Nu reinventează roata şi de multe ori prezintă mecanisme deja văzute în nenumărate alte jocuri, însă le îmbunătăţeşte sau măcar le combină într-un mod distractiv.